18 matches
-
scârbă - și-i mulțumesc, sincer și ușor la suflet, cu buzele țesute cu ațe de sânge...Este atât de bine și de adânc răcoritor, cât un răgaz de respirare, între două preschimbări. Da, știu că nu pot suporta decât trăința birnică spaimei și setei de oarbă vecie, cu totul incertă minții de om - dar temeinicită întru miezul de fierbinte, miezul cel cosmic măcelar și sfânt foc. Adevărata trăință. Atât de miloasă, sfânt îndurată moarte către viață. ...M-au întrebat și mă
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
Transilvănenii s-au stabilit pe moșiile mănăstirești de aici cu învoiala stareților, probabil după răscoala grănicerilor din Năsăud din 1762. Ei au avut o căpetenie cu numele de Bour (sau Bora, după alte surse), după moartea căruia a rămas ca birnică soția sa, Bouroaia (femininul lui Bour). De la ea și-a luat numele satul Boroaia. Numărul refugiaților din Transilvania a crescut ca urmare a emigrărilor masive de după Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan (1784). Prima biserică a fost construită la sfârșitul
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării (case), dintre acestea 29 fiind scutite de bir (20 de scutelnici ai logofătului Balș, 5 femei sărace, un preot, o slugă, un țigan și un ruptaș), iar 14 rămânând birnice. În anul 1830 în sat erau înregistrate 130 de curți. În partea nordică a actualului sat Albești, unde în anul 1955 arheologul Nicolae Zaharia a descoperit o necropolă medievală, apar menționate două sate : Șerbănești, la 1617, respectiv Merești, la 1633
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
Moldova o baie de fer neapărată țării și anume prin mijlocirea unei asoțiații de acții, prin care să să poată produce măcar o parte a ferului ce să întrebuințază în țară și prin care lucrare sute de familii pământene sărace, birnice, vor pute afla a lor subzistență. Petrile de fer, pădurile și ogoarile neapărate pentru înființarea și lucrarea unei naționale băi de fer nu sînt proprietate privată, ci să găsăsc pe moșiile <mănăstirilor> Bistrița, Bisericani și Pângărații. Deci, luând aminte că
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în satul Lunca, alături de toți ceilalți bejenari. Dintre cei înscriși la recensământul din 1774, numai numele de familie Munteanu mai există și astăzi, ceilalți au primit nume de familie după introducerea, în 1864, a Registrelor de Stare Civilă. Toate familiile birnice care au locuit pe moșia Filipeni erau lipsite de pământ propriu; primeau pământ în folosință de la boier, pentru care plăteau zeciuiala și prestau zile de clacă. Chiar după înfăptuirea reformelor agrare din 1864, 1921 și 1945, lipsa de pământ s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de neștiutori și acum, pe la televizor. România nu producea decât 3% din grâul necesar Europei. La începutul secolului al XIX-lea, un domnitor fanariot ca Alexandru Moruzi se interesa de dezvoltarea economică a țării și, prin „Condica liuzilor”, înregistra populația birnică, arătând și principala ocupație a locuitorilor: „lucru pământului, vii, pomăt, creșterea vitelor, apicultura, butnăritul, cărăușia”; la acestea adăugându-se, în 1851, când s-a realizat o catagrafie, că „femeile cultivau sămânța gândacilor de mătase” și că erau „căldări de rachiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Deja românii fuseseră puși să jure credință Ecaterinei a II-a, țarina Rusiei, care era aclamată drept „noua Cneaghin moldovenească”. Și cum un teritoriu ocupat trebuie să contribuie la întreținerea armatei și administrației rusești, s-a luat inițiativa înregistrării populației birnice. Jocul politicii europene a făcut ca ocupația rusească să nu se instaleze la noi, dar recensământul a rămas, fiind în timpul regimului comunist din fosta Uniune Sovietică un document oprit, deoarece ar fi demonstrat caracterul românescă al Basarabiei. Recensământul se numește
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în total contradicție cu ideologia oficială. Mistificând realitatea și abătând atenția de la adevăratul scop al recensământului, în document se spune că recensământul s-a făcut pentru a feri populația săracă de exploatarea moșierească, dar în recensământ este înscrisă numai populația birnică și oamenii de rând, fiind omiși boierii care dețineau moșii întinse, dar nu plăteau decât anumite dări, însă nu erau impuși la bir, din care se achita tributul către Poarta Otomană. Autorii recensământului arată și greutățile întâmpinate în înscrierea populației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și oamenii de rând, fiind omiși boierii care dețineau moșii întinse, dar nu plăteau decât anumite dări, însă nu erau impuși la bir, din care se achita tributul către Poarta Otomană. Autorii recensământului arată și greutățile întâmpinate în înscrierea populației birnice și a scutiților, deoarece mulți aveau același nume, înscrierea făcându-se cu numele de botez și, în loc de numele de familie, s-a pusă porecla, ocupația, un defect sau numele de botez urmat de numele tatălui. Pentru zona noastră de interes
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
precizat că alte evenimente locale, bineînțelesă (întemeierea școlii, bisericii, stabilirea sediului comunei la Lunca), contrazică această ipoteză. Alte interese, ținând de politica boierilor, în general, și în special a boierilor Rosetti, ale organelor fiscului, explică, în bună măsură, „ascunderea” populației birnice. De altfel, sunt mărturii de epocă că „nu se poate ști numărul exact al locuitorilor Principatelor Românești extracarpatice și nici guvernele înșiși nu-l cunosc”, după aprecierea consulului austriacă Reicewich. Nici domniile, nici boierii nu erau interesați în recenzarea exactă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
22, 25), folosită ca termen de comparație pentru așezările lovite de nenorociri 41 („O, cum a rămas pustie, cetatea cea cu mult norod! Cum a ajuns ca o văduvă, cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăților [Ierusalimul] ajuns-a birnică” - Plângerile lui Ieremia 1, 1), furnizează informații utile despre mentalitatea triburilor israeliene (încă din epoca premozaică). Legile ebraice s-au îngrijit de văduve, încercând să diminueze precaritatea situației lor, textele fundamentale proclamând sprijinul divin („Binecuvântările celui ce era gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din satul Slobozia Cornii 126 de locuitori. Alcătuitorii catagrafiei din 1838 au descoperit că în orașul Iași viețuiau, provenind din sate, 353 familii de birnici, 33 calfe, 4 negustori, 19 meșteri ș.a. În orașul Botoșani, din totalul de 558 familii birnice existente în 1845, 218 familii birnice erau „venite din alte locuri” în decurs de 7 ani. În orașul Bacău, între 1832 și 1838 au intrat 90 familii birnice și 4 meșteșugari din sate, iar între 1838 și 1845 au venit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
locuitori. Alcătuitorii catagrafiei din 1838 au descoperit că în orașul Iași viețuiau, provenind din sate, 353 familii de birnici, 33 calfe, 4 negustori, 19 meșteri ș.a. În orașul Botoșani, din totalul de 558 familii birnice existente în 1845, 218 familii birnice erau „venite din alte locuri” în decurs de 7 ani. În orașul Bacău, între 1832 și 1838 au intrat 90 familii birnice și 4 meșteșugari din sate, iar între 1838 și 1845 au venit din sate și s-au stabilit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
negustori, 19 meșteri ș.a. În orașul Botoșani, din totalul de 558 familii birnice existente în 1845, 218 familii birnice erau „venite din alte locuri” în decurs de 7 ani. În orașul Bacău, între 1832 și 1838 au intrat 90 familii birnice și 4 meșteșugari din sate, iar între 1838 și 1845 au venit din sate și s-au stabilit în oraș 164 familii de birnici căpătâieri, 4 de negustori și 18 de meșteșugari. În orașul Galați s-au stabilit între 1838-1845
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la 1859-1860, să crească la 3.435. În Botoșani, din cei 258 de birnici existenți la 1845, 218 erau „veniți din alte locuri”, dar, în aceeași vreme, 176 au fugit din oraș, iar la Galați, din cele 662 de familii birnice, 261 de familii de birnici și căpătâieri au imigrat din sate, 57 din alte târguri și 29 de peste graniță. La Bacău, numărul birnicilor scade de la 384 în 1838 la 226 în 1845 Situația birnicilor se caracterizează printr-o mare fluctuație
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Bacău între 1838-1845, nu trebuie pusă numai pe seama nestatorniciei lor, ci trebuie avut în vedere și politica fiscală, desele schimbări în sistemul încasării capitației. Este de netăgăduit însă că, în acea epocă, avea loc o sporire absolută a populației birnice, în condițiile când imigrarea țăranilor în orașe apare ca un fenomen social real și confirmat. Situația materială precară a birnicilor rezultă din îndeletnicirile lor. O parte dintre ei, îndeosebi cei statorniciți de mai multă vreme în orașe sau originari acolo
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asemănător chartei, pe care orășenii din Europa apuseană o obțineau în Evul Mediu de la rege în vederea asigurării independenței lor. Numai că la noi hrisovul era obținut de proprietarul feudal al târgului și nu de târgoveți. În Tg. Ocna, numărul familiilor birnice la 1845 depășea aproape de două ori numărul familiilor de meșteșugari și negustori și era aproximativ egal cu cel al meșteșugarilor și negustorilor indigeni, al familiilor de rit mozaic și al celor sudite luate la un loc (vezi tabelul II). În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Monografia comunei Provița de Jos” se află o statistică din anul 1810 prin care se arată că în comună existau „136 de case, 310 locuitori de parte bărbătească și 210 de parte femeiască. În anul 1831 existau 75 de familii birnice (care plăteau biruri), și 8 familii nebirnice”. Într-o statistică a salinei de la Telega se consemnează că „în 1835, 79 de familii din Provița de Jos au consumat 2195 oca de sare”. În anul 1840 cătunul Provița de Jos avea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]