7 matches
-
ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care-mi arată alt chip asta sînt eu din partea cealaltă vine căprioara se gudură pe lîngă mine nu mai am frunze am telefon așa ar putea începe poemul ca o integramă ca un rebus așa în creierul tău se naște boababul 2. "aici și acum în provincia cea mai inutilă" nodurile acestei sfori ar trebui desfăcute să o facem mai lungă așa cum desfaci un păr negru într-o noapte de crăciun un vin greu ca o haină 3. frica din pantofi
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
de sine a adultului, dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa înscenare, paradarea pompoasă, a restabili, pînă la un punct, statutul convenției în raport cu un mister pus grațios în paranteză. Aparent evacuată cu înverșunare, convenția revine cu fața ei
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
și suficient de fix la corniză, va părea un tren alunecând egal peste perdele, înspre dreapta sau stânga, încotro e visul. 1,2,3 pași într-un șotron. Ciobul de cretă a nimerit pe-alături. O luăm de la început. În locul Boababului care în loc de boa-boabe face căpșuni e acum Țara golemiafagilor, iar peste ea plutește Umbra care călca peste două dealuri deodată. Farfurideii LA și LO trăiesc pe planeta FAR, în orașul Farniente, unde soarele nu e altceva decât o omletă uriașă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete și toți mieloparzii și toți lupii cocoșați vor începe să zburde în jurul Boababului, până se vor sătura de căpșuni și vor încăpea, ghiftuiți, într-o poveste. „Prima morală: Uneori poți vorbi chiar cu zidurile, dacă le înțelegi. A doua morală: Ce cauți, aceea găsești. A treia morală: După ce găsești ceea ce cauți, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]