32 matches
-
ce poftă am să ling un coniac! Auu! Bârneață gemu și el: ââ, mie-mi spui,șefu’? Da’ o șunculiță cu ceapă mov, cu palincă alături...mmm! Amândoi oftară prelung, după care se cufundară-n tăcerea șoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe cer, o suliță liliachie izbea în umbrele tolănite la orizont, alungându-le și făcând loc unor sclipiri trandafirii, care anunțau sosirea mărețului Soare. Dar, tot din depărtările orizontului, fulgerele unor faruri îngrozite strigau: Păziți, că vine
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448821806.html [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
pe care te-am cules drept/ talisman, din toamna asta,/ Miere și lumină..." (Talisman). Un singur poem iese din acest tipar, în sporul poeziei, în fond: "Mai treceau trenuri scrîșnind în amurg/ Un chiștoc de țigară fumat pe din două/ Bocănitul ritmic, aceeași plimbare banală,/ Papagalul și ceaiul,/ Constelația nouă/ Și gazeta cea nouă/ Și mantaua cea nouă..." (Papagalul și ceaiul). Poemele din Echinox sau solstițiu se scriu în balansul baroc dintre imaginar și "ceea ce se naște aici in medias res
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409658939.html [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
energetic prins în spații Materie-n rețea de ață Iubind...mă înfășor cu viață Prin experiențe cuvântate Mă prind-desprind din carte-n carte. ,, 4. Dan Bistricean ,, Daniil alerga pe străzile de piatră fără să privească îndărăt se gândea doar că bocănitul surd al tălpilor sale pe caldarâm seamănă grozav cu o cântare de toacă se hotărâse să ajungă cât mai grabnic în locul unde putea să ucidă în taină corbii să se primenească. ,, 5.Maria Cogălniceanu ,, Îți sărut picioarele, viață ! neterminată odată cu
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1449501503.html [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
într-un unghi al pereților, iar lângă el câțiva chituci din lemn de fag. Focul duduia în sobă, oamenii veneau, cu mult timp înainte de sosirea trenului, erau țărani din satele învecinate plecați la oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478175839.html [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield. Nu poți fi pește și să te trezești brusc că detești prostituția. Zi după zi, cît e ziua de lungă, bocănitul nu Încetează. Tipul de alături pare a fi posedat de o energie demonică, maniacală și Wakefield Își petrece din ce În ce mai mult timp departe de casă pentru a fugi de vacarm. Într-o după-amiază, pe cînd citește Crimă și pedeapsă la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de pază. Am să-ți aduc eu prânzul mai târziu. Te rog să-ți tragi sufletul liniștită. S-a îndepărtat cu pași mari. M-am așezat pe cheresteaua stivuită și am început să citesc. Citisem cam jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am adus de mâncare. Cred că te-ai plictisit singură. A pus cutia cu mâncare pe iarbă și a plecat iar, grăbit. După ce am terminat de mâncat, m-am cățărat iar pe lemne, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de tata din primul război cu nemții!” „Așa fac. Hai să trăiești!” se grăbi Enin să plece, Încredințat că nea Mitu se zărghise, căci oricine știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspunsuri „corecte” și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente” (vol.I, p.742Ă. „Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează delațiunile prin aceea că este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ochii mi se deschid pe dinlăuntru și pătrund în lumea visului. O mașină vrea să întoarcă pe la poarta vecinului. Acesta aleargă cu toporul, sparge parbrizul și dă să-i spargă și capul șoferului. Ah... mă trezesc speriat. Beau puțină apă. Bocănitul se aude clar și nimeni nu țipă. Bun, hai la somn. Din nou toporul vrea să spargă o țeastă... Cred că am mîncat prea mult. Este liniște și mai dorm puțin pînă la ziuă. Un duș mai rece puțin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răspunsuri "corecte" și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente" (vol.I, p."Ă. "Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează delațiunile prin aceea că este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
grave cursul și-l opresc, Dar sunt ferme porțile tăcerii, "Gropi de lup" - în dosul lor - puzderii, Și-un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine. La capătul călătoriei, îmi regăseam tovarășii
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau oprit pentru o clipă sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu cealaltă mână în tija metalică. Așteptă în cumpănă, dezechilibrat, gata să cadă, la capătul scăriței înguste care urca la hulubăria de scânduri cocoțată deasupra vagonului. Aștepta încordat. Inima-i bătea să-i sară din piept.. Nu vedea dar auzea bocănitul ritmic al cizmei neamțului în podea. Explozia reflectorului de la capătul podului îi răni ochii. Răzuind întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să uiți că n-a venit, că e târziu, bocănitul surd al sângelui în tâmple, în urechi, în mijlocul ghemului trage firele până la capătul lor depărtat, curentându-te. E târziu, e târziu, dar acum-acum-acum-acum are să vină, ai să-i auzi pașii prin curte, acum-acum-acum îi auzi ? îi auzi ? are să vină ? n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmărește, și nici telefonul nu sună măcar. Trosnește doar boazeria casei, doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și dispăru pe ușă. Am ieșit pe palier. Creste de lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din penumbră. Cele trei siluete Întunecate ale polițiștilor se pierdeau pe scări În jos, iar bocănitul furios al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să tot fi fost miezul nopții cînd am auzit din nou bătăi În ușă, de astă dată mai slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dragostea părinților adevărați, dar pe care, din păcate, nu-i cunoaște. Într-o zi, pe când citeam această carte, Robin Hood bate cineva la ușă Cioc! Cioc! Dar, cufundat cum eram în aventurile tânărului prinț, nu am auzit nimic. Cioc! Cioc!, bocănitul este neîntrerupt. Cu greu mă desprind de faimoasele aventuri ale prințului și alene, deschid ușa când, Doamne, ce să vezi? Prințul Robin Hood îmbrăcat în pădurar cu tolba de săgeți în spate, iar de mână cu buna și frumoasa lui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simetrie bilaterală, partea stângă seamănă cu cea dreaptă, exact ca la oameni. Și-apoi, mai sunt și crevetele. — Așa este, crevetele. Norman uitase de crevete. — Eu nu văd nici o legătură Între sferă și animale, continuă Beth. Se auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apoi, mai sunt și crevetele. — Așa este, crevetele. Norman uitase de crevete. — Eu nu văd nici o legătură Între sferă și animale, continuă Beth. Se auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul intercomului și vocea lui Barnes: — Ascultați aici, toată lumea În sala de comunicații. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
grea. Ne opream destul de des. De fiecare dată, privirea bătrânului se îndrepta spre chilii, de parcă ar fi așteptat un ajutor nevăzut... Bănuiam unde îi era gândul și îi dădeam dreptate... Când abia am făcut ochi după masă, pașii bătrânului și bocănitul toiagului pe cărarea din fața chiliei m-au făcut să mă grăbesc a-i ieși în întâmpinare. --Să-ți fie de bine masa și somnul, fiule. --Mulțumesc, sfințite. --Să fie primit, dragule. Dacă ești gata, hai să plecăm spre poiană. Poftim și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]