21 matches
-
Vreau să vă servesc și să-mi dau viața pentru dumneavoastră! Cel puțin, asta avusese de gând să spună, dar era prea emoționat și, când gărzile îi tăiară drumul cu lăncile, glasul i se frânse, nelăsând să iasă decât un bolborosit fără înțeles. Arăta mai mizer decât cel mai sărac om de rând. Avea părul nespălat, plin de praf și ciulini. Sudoarea și praful îi brăzdau fața cu roșu și negru, părând că numai ochii-i erau vii, dar nici aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai repede. „Tovarășu’ Director și băi Oaie, trebuie spus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ca locuri istorice există saci de dormit. PIANISTA: Și eu pot să-mi prefac vocea, pentru că trebuie s-o prefac, în ideea locurilor în care faptele zgomotoase pot fi privite. Deci: (cu voce schimbată) Murmurul pârâului în albia pârâului. Bolborositul apei de spălat în spălător Dar noi mai salutăm un strigăt în albia pârâului, golul sună în spălător Murmurul apei de spălat în albia pârâului, știi tu, bolboroseala pârâului în spălător. Nimic nu e o veritabilă formă a diferenței. Șoptim
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cât e datoria, replică măgulit d-l Calinderu. * În sala tribunalului, între doi țărani. Unul a eșit din sala de ședință. Ei, cumătre Ioane, cum ți-a eșit proțesu? D-apui eu știu? S-o sculat unu' acolo ș-o bolborosit nu știu ce, pe urmă o spus ș-a meu nu știu ce, după aceia s-o uitat unul la altul... și pe urmă m-au dat afară... Cum spunea o femee, la cerc cultural, o babă că a înțărcat cei 12 copii ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ezitarea din vocea prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim Fomici. ă Mă ajută să gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Vreau să vă servesc și să-mi dau viața pentru dumneavoastră! Cel puțin, asta avusese de gând să spună, dar era prea emoționat și, când gărzile Îi tăiară drumul cu lăncile, glasul i se frânse, nelăsând să iasă decât un bolborosit fără Înțeles. Arăta mai sărăcăcios decât cel mai sărac om de rând. Avea părul nespălat, plin de praf și de ciulini. Sudoarea și praful Îi brăzdau fața cu roșu și negru, părând că numai ochii-i erau vii, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Vocea doamnei Pereira capătă o tentă onctuoasă. — Blue Pearl? Mai multe zgomote, ca niște lovituri. Apoi, o altă voce mai profundă. — Ești tu, Rosita? M-ai chemat? Tu mă chemi din lumină? Doamna Pereira scoate un zgomot jos, ca un bolborosit. — Am urmărit acest cerc din sferele înalte. Frații mei întru lumină sunt foarte mulțumiți de cercetările tale. Încă o dată, vocea doamnei Pereira se aude foarte clar. — Mulțumesc, Blue Pearl. Mulțumesc. Ne faci o mare onoare. — Am un mesaj pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
difuzorului. — Hidrofoane? Întrebă Harry. — Traductori de sticlă polarizată, preciza Barnes. Cei mai buni din lume. Se concentrară asupra sunetului, dar nu auziră decât un fâsâit nediferențiat. Lui Norman Îi suna ca zgomotul de bandă, Întrerupt din când În când de bolborositul apei. Dacă n-ar fi fost atât de Încordat, zgomotul i s-ar fi părut enervant. Barnes spuse: — Ticălosul e deștept. A reușit să ne orbească, acoperindu-ne toate hublourile cu cleiul ăsta. — Nu e clei, Îl corectă Beth. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
hidrofoanelor. Apoi un hârșâit, ca cel produs de un sac greu târât pe o podea de lemn. Pe urmă - din nou șuieratul. Tina șopti: — Doriți din nou imagine? — Nu, răspunse Barnes. Ascultară. Alte hârșâituri. Un moment de liniște, urmat de bolborositul apei, foarte puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din rezervor spre fitil. Una dintre femei, probabil fac cu rândul, le citește cu voce joasă celorlalte un roman german, Lotte la Weimar, spre exemplu. Nu se aude toată seara nici un sunet, În afară de vocea ei, de tic-tacul orologiului și de bolborositul gazului. La ora unsprezece fix se ridică și fiecare se retrage În camera ei. Cele trei uși se Închid În urma lor până dimineața. Iar În salon, În tăcerea adâncă și În Întuneric, numai orologiul continuă să ticăie fără Întrerupere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu se mai auzea atât de departe și femeia a fost uluită cât de liniște era în lipsa bolborositului apei. A început să strălucească, a spus Naji. Irene i-a urmărit privirea către munții din est, care, într-adevăr, căpătaseră o nuanță portocalie amenințătoare. Din mijlocul fumului a izbucnit un avion care a făcut cale întoarsă și-a pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi trebuit să‑mi dau seama. Trebuia să... mă aștept la asta. Am fost o proastă. — Ai avut ghinion. Ridică din umeri. Poate ușor nechibzuită. Dar nu poți să‑ți asumi tu toată vina. Din buzunarul lui se aude un bolborosit electronic, și își scoate mobilul. Scuză‑mă o secundă, te rog, zice și își întoarce privirea. Alo. În timp ce el vorbește încet la mobil, eu împăturesc un suport din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
neacoperită de badajul neprofesionist al Mariei, transpirat și părea mai degrabă a fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se cutremură și Încerca să comunice ceva bolborosit, ceva ce Victor nu putea Înțelege, deși toate simțurile sale erau ațintite asupra chiupului mare. Victor Întrebă: Știu că te doare, dar Încearcă să-mi spui cum mă va recunoaște fiica matale. Ștefan Întredeschise pentru un moment ochiul liber, Îl
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
capul lui? N-am reușit să i-l găsesc. Lucrurile s-au agravat brusc când a început să mă zgâlțâie în sus și-n jos cu pelvisul lui înfipt între bucile mele, scoțând niște sunete de maimuță în călduri, râzând bolborosit, arzându-mi gâtul cu respirația lui de foc. Am simțit pentru prima dată întreaga incandescență a nebuniei lui și mi-am spus, aici nu mai e vorba de o confruntare, tipul ăsta are alte surse de energie, are putere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub dolmen, cînd o mînă m-a prins de gleznă. Am urlat, dar ceilalți erau deja departe. Ultimele cuvinte se transformară Într-un bolborosit. - Ea nu voia să-mi dea drumul, spunea că am să plătesc pentru moartea celor doi bărbați, spunea că am să ajung la Închisoare, sughiță el. Atunci mi s-a făcut frică, pricepi? Era acolo o piatră. Am lovit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată c-aș putea să vă expun... unor asemenea probleme. M-ați luat pe nepregătite. Mă simt deosebit de flatat și de îndatorat. Vă mulțumesc mult. 348 DANIEL BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci nici un rău, Sinistrate! o schimbase pe bolborosit cotoranța, chiar și după ce el se gândise s-o încurajeze, adresîndu-i-se poate chiar cu "mămico", dar îi fusese și prea tîrșă că asta cumva o să-l paralizeze, înțepenindu-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plimbarea obositoare. La vreo cincizeci de metri distanță, În fața porții cimitirului catolic, se oprise un bărbat călare pe motocicletă, Îmbrăcat În piele neagră, cu cască și cu fața acoperită de o eșarfă. MÎinile lui Înmănușate strîngeau coarnele motocicletei, și auzeam bolborositul Înfundat al eșapamentului. Roata din față se răsuci puțin și-mi păru că se Îndreptase către mine. Am avut o ezitare Înainte de-a coborî de pe trotuar. Drumul trecea pe lîngă vilele izolate, apoi dispărea din fața ochilor, coborînd către Estrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă, am ajuns sus, pe platou. Hârâitul Încetă și În liniștea care se lăsă brusc puteam auzi bolborositul radiatorului. Eram pe ultima creastă de dinainte de Spezia - apoi urma marea. Acum șoseaua cobora În serpentine scurte, ușor rotunjite. Când luam virajele, oaspetele nostru se apleca, mai să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]