15 matches
-
și nu-l critic. Dar întreb cum a nimerit un cunoscut valutist și un tip fără creier în fruntea unei Organizații Județene ? Nu pierde prea mult admițând în rândurile sale jigodii de talia asta ? Ba, și condus de un GUNOI BUHOS, în totalitate. Dacă tot vorbim de B|T|LIE ELECTORAL| de ce să nu-l cunoască lumea pe "omul său" pentru că oricât ar fi lumea de strâmbă, nu neapărat cei mai răi trebuie să ajungă în fruntea comunității ! Aflat la intrarea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toamnă” (Deja, tușind, a și murit o fată). *În materie de caracterizări expresive, Ani se dovedește a-mi fi, nu o dată, superioară. Ieri, de pildă, după ce a vizitat-o pe L., mi-a spus că aceasta arăta ca „o jidaucă buhoasă, numai penele în păr îi mai lipseau”, vorbe pe care le simte mai bine doar cine a trăit într-un tîrg cu mulți evrei. Mai rău: era ca „o mîță puchinoasă”. Abia ridicată din așternut, „fleșcăită de somn”, l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de unde în redacție -, căci vreau să intru în eveniment” (650 de ani de la legendara bătălie dintre Basarab I și Carol Robert I de Anjou). „Celelalte poeme pot să mai aștepte - a adăugat el -, sînt perene”. Figura lui de boem înrăit, buhos și cu fața colorată de băutură, exprima atîta gravitate, încît m-am ferit să zîmbesc. Deoarece tăcerea mea se prelungea, a simțit nevoia să mă asigure o dată în plus: „Da, domnul meu, perene!” Aplombul său nesănătos, tragicomic, m-a lăsat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în toi și foiala mulțimii s-auzea vuind de departe. întârziații grăbeau pe cărări, îmbrăcați curat și vesel. Cu mustața răsfirată pe colții afumați și gura căscată, Gheorghe Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o tabachere, deși omul era primenit în cămașă și ismene noi. în urma lui pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mâna. Ce mai faci? nu te-am văzut de mult! zise bărbosul, și nu mai putea de bucurie. —Bine! zise încet, nedumerit, doctorul Andronescu. —Ce? nu mă mai cunoști? — Ba da, ba da, cum nu... Străinul negru își scutura capul buhos, râzând fericit. —Bine, foarte bine! strigă el ascuțit și foarte repede. Îmi pare foarte bine că te-am văzut. Încotro mergeți? De unde veniți? Aha! mergeți la Hârlău! Aha-da! Aha-da! Vra să zică ești bine? ești sănătos? Nici n-ai idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. Ce este? Țâbă, Colțun! - Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă, după ce sania trecu spre grajduri, ei rămaseră vorbind despre boieri și despre minunatele ținuturi din care veneau acești oameni fericiți și bine hrăniți. Era ca o lumină în viața lor, ca sosirea unui domnitor. Când ieșiră boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în mod documentat, ca în cinstea Eliberatorilor sovietici, prima consoană din numele Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la acea dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural din Goldana, vestind victorios: Io-te, încă o cerere de intrare în colectivă! Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu... De când Partidul clasei muncitoare începuse marea operă de transformare socialistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când colo... N-a mai apucat să-i răspundă Petroniei, prăbușindu-se în somn. Îl visă îndelung pe Chirpic din Kotonoaga prezentând, pentru a suta și una oară, cerere personală de intrare în colectivă. Se scărpina mereu în capu-i buhos, cu mâna lui, nespălată, încă din toamnă, făcând cunoscut, în mod oficial, pe când indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa' să facem pavazarea... Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am vrut să cercetez firea prea adînc. Din cînd în cînd, prin lumină, trecea cîte o umbră și în ușă se ivea un cap buhos, spionînd. Oaspetele stătea din povestit, întreba de sănătate și se scula să dea mîna. Uneori ieșea afară să mai puie sub botul cailor un braț de fîn. Lui moș Savastian îi plăcea grozav s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați, cu căciulile buhoase pe ochi, cu baionetele lungi, amenințătoare. Speriați, turcii se traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum, Prin mii de baionete !” ai noștri se prăvăliră spre parapet Într-o tăcere așa de Înfiorătoare
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
turcesc. Cuvinte : Grivița, Plevna = localități din Bulgaria unde turcii au opus rezistență Îndârjită În 1877; Maiorul Șonțu este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]