10 matches
-
pastorul Keith Mulligan și de ginere, mie revenindu-mi ingrata dar și delicata misiune de a “preda” mireasa viitorului ei “stăpân”, prin răspunsul la întrebarea pastorului: Cine dă mireasa robului lui Dumnezeu, Darrell Roland Mulligan ? Iar eu, într-o semifâstâcire bâiguită totuși rațional am slobozit un hotărât nițel sacadat și parcă scandat sentința nemiloasă către cel ce urma să preia ingrata (și emoționanta totodată!) sarcină de tutore de nădejde al fiicei mele de-aici încolo “până când moartea îi va despărți !”... Eu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (13) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_13_.html [Corola-blog/BlogPost/351011_a_352340]
-
în chinuri ca și Creangă fraza, cu deosebirea că la Creangă fraza iese bine, rotunjită, aproape savantă prin numărul mare de propoziții subiective și atributive strânse ca boabele de strugure într-un ciorchine, în timp ce la bietul Slavici frazele ies nădușite, "bâiguite" (un cuvânt ce se repetă în vocabularul scriitorului) adică zăpăcite, amețite... Creangă și I.L Caragiale au geniu lingvistic, Slavici are doar talent (mare talent) pe care-l cultivă cu osârdie și se folosește de el în chinuri pentru a
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
oare, momentul în care-ți reîntâlnești marea iubire a vieții, după un număr nesfârșit de ani? Și n-am fost oare din nou, unul pentru celălalt, făpturile inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum, nota aceasta de puritate se făcuse din nou simțită. Poate că voi reuși, într-adevăr, prin ea și prin iubirea noastră copilărească, acum iremediabil castă, să devin ceea ce am sperat să devin când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe liniile palmei mele: de la dealurile Istriței până la Brăila, dincolo de
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
ironie a lui stângace, învățată cu ocazia unui mic sejour obligatoriu petrecut experimental în Lumea De Dedesubt, îmi zisese că, dacă voiam ceva pe tema Construcției, ar fi putut să mă informeze imediat. Apăsînd iarăși butonul, se auzi o voce bâiguită, nesigură, citind parcă un text. Era ca și cum vocea nu ar fi înțeles ce citea, în felul în care un analfabet ambițios ar vrea să ție un discurs învățat pe dinafară, dar scris, de sanchi, să se știe că știe și
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
fusese cumpărată special pentru această călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția poetică este o etică neiertătoare. Ce rezistă dintr-un poem supus probei de foc a justiției poetice ? Ea condamnă la dezgust și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba de eliminarea calității de cânt, transformarea într-un prozaism deșirat pe verticală, fie mai ales sancționează macularea de orice fel. Mai bine spus, este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei Poetul are conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a lipit încheieturile cu superglue. Eram acoperiți cu hainele noastre și, am observat, cu o pătură groasă, verde, care nu fusese acolo când adormiserăm de cu seară. — Hei, ne-a crescut o pătură. Scout chicoti. Tot fără pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]