3 matches
-
evitate de vorbitori, mai ales în vorbirea sau scrierea îngrijită, considerând că astfel de succesiuni de sunete stânjenesc transmiterea corectă a mesajului prin crearea unei asociații de sensuri nedorite. Pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să facă greșeli gramaticale propriu-zise (cacologii), de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului "virgulă" (care de altfel mai mult atrage atenția asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului "ca" a locuțiunii "ca și", chiar și atunci când sensul acesteia nu se potrivește în
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
prepoziția "ca" folosită cu sensul „în calitate de” este înlocuită de astfel de vorbitori cu locuțiunea "ca și": "ca și compozitor", "ca și comunitate" etc. Totuși, locuțiunea "ca și" are alt sens, și anume comparativ, deci înlocuirea este o greșeală propriu-zisă, o cacologie. Mai mult, astfel de înlocuiri au început să se răspîndească și în cazuri unde evitarea cacofoniei nu mai este o justificare: "ca și mod de comportament", "ca și director", "ca și pensionar" etc. Unii vorbitori au ajuns să creadă că
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
rău, urît” și "phone" „voce”. A intrat în franceză și apoi în celelalte limbi europene aproximativ în secolul al XVII-lea, cu sensul actual de sunet strident, dezagreabil. Particula grecească "kako-" este întîlnită și în alte neologisme: "cacofazie" „vorbire incorectă”, "cacologie" „construcție gramaticală defectuoasă” sau "cacografie" „scriere greșită”, avînd în toate cazurile același sens de „rău, greșit”. Unii lingviști sînt de părere că această particulă își are originea în cuvîntul proto-indo-european "*kakko", însemnînd "a defeca". Așadar, deși astăzi cuvîntul "cacofonie" nu
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]