34 matches
-
poeților... demult plecați. Romanța despre plopii fără soț Pe muzica bătrânului Șorban Ți-o vor cânta suav un cor de îngeri Și Veronica Micle la pian. Vei sta-ntre Calliope și Erato La hora celor nouă muze Iar prea-sfioasele nimfe Camene Te-or săruta pe frunte cu a lor buze. Poate Bacovia e dus la templu Să inspecteze-n hruba cu păcat Sicriele de plumb și smoală A epigonilor ce vor pleca spre iad. Acolo sus e veșnic primăvară Și s-
ODĂ PENTRU GRIGORE VIERU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_oda_pentru_grigore_vieru_george_roca_1329215775.html [Corola-blog/BlogPost/356329_a_357658]
-
lui de copii au anticipat visul muzelor adormite, dar modelul acestei muze i-a fost o baroneasă, prietenă a lui Rodin... Erau de fapt nouă muze, fiice ale lui Zeus, inspiratoare ale artelor care în mitologia romană purtau numele de Camene. Faptul că în această sculptură muza este adormită (care dintre ele?), poate sugera supliciul la care este supusă arta, fără a-și trăda suferința în afară, poate chiar din mândrie, pe suprafața obrazului neaflându-se nici o cută... Pentru Brâncuși emoția
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului. Cele nouă muze surori erau următoarele: Poeții Homer, Hesiod și Pindar afirmau că muzele erau atotștiutoare, datorită simbolului mamei lor Mnemosyne, zeița memoriei. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene.
Muze () [Corola-website/Science/298347_a_299676]
-
satului este din 3 aprilie 1588, cănd soborul Mănăstirii Galata din Iași îl cumpăra de la domnitorul Petru Șchiopul cu 6000 de aspri (moneda turcească de argint). Satul fusese „domnesc” adică proprietatea domnului și dat lui Ștefan camanarul (dregătorul care strângea „camăna”, dare pe băuturile spirtoase), dar acesta rămânând dator la Visteria domneasca cu 6000 de aspri de când a avut loc „o desetina la Soroca” (desetina era zeciuiala ce se lua pe stupi și porci).După moartea camanarului Ștefan, domnitorul a scos
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase. Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movilă dăruiește „1 bute săcară, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloți la tămâie ”, ca la 3 aprilie 1602 același voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași sărbători. La 21 aprilie 1614 întocmește „catastif de praznic ce au dat și miluit ... sfintei sale
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
natural sunt incluse mai multe arii naturale protejate, printre care: Complexul carstic de la Ponoarele, Pădurea de liliac Ponoarele, Cheile Coșuștei, Cornetul Babelor și Cerboanei, Cornetul Băltii, Cheile Topolniței și Peșteră Topolniței, Cornetul Văii și Valea Mănăstirii, Izvorul și stâncăriile de la Camăna, Pereții calcaroși de la Izvoarele Coșuștei și Peșteră Epuran. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară - "Platoul Mehedinți" și dispune de zece tipuri de habitate naturale (Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
partea soției - și un obroc anual de zece buți de vin. La 24 februarie 1448, era întărită mânăstirii o casă din Suceava, dăruită de Cămârzan și soția sa, cu condiția ca ei să rămână în casă până la moarte, în schimbul unei camene de ceară dată anual. La 22 septembrie 1448, era dăruită mânăstirii Moldovița jumătatea din lacul Ciuhului și jumătate din veniturile obținute de pe urma pescuitului și a vămuirii peștelui încărcat aici. La 26 mai 1449, îi era întărită mânăstirii posada de pe Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu dregătorul, era un slujbaș domnesc, nu municipal, îl interpretează Ghibănescu pe Melchisedec, care „aducea la îndeplinire isprăvia, ordinile domnești, ca podvoade (cărături), cai de olac, cai de jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel care îi priveghea și-i controla era uriadnicul, dregătorul, ispravnicul". În afara uriadnicului sau ispravnicului de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de oi revenindu-i în întregime. Bezmenarii strângeau bezmenul sau darea pe casele care erau construite pe loc domnesc. În 1662, Evstratie Dabija dă ordin căminarilor și „bezmenilor care vor umbla la târg, la Huși" să lase în pace „de camănă și de bezmen o cârciumă mare sau două mici, și un meseriaș (măcelar) și un cojocar, ce sunt în treaba Episcopiei". Bezmenul era darea „ce se arunca asupra sătenilor, foști vecini, așezați pe moșia proprietarului", câte doi lei pe casă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
angărăile erau servicii impuse cu sila și cu nedreptul, ele s-au numit mai apoi și beilicuri, adică servicii silite și neplătite, în folosul Beiului, cum numeau turcii pe Domn. Mai erau și alte dabile, ca... angarale ori beilicuri: șeice, camănă - darea în ceară (bezmen de ceară), dar și cea pe crâșme. Crâșmele plăteau chiar două camine: „camăna cea mare și cea mică". Erau și crâșme - de „Arhierei și de Monastiri"scutite de camănă, însă Mihai Racoviță, la întâia sa domnie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
adică servicii silite și neplătite, în folosul Beiului, cum numeau turcii pe Domn. Mai erau și alte dabile, ca... angarale ori beilicuri: șeice, camănă - darea în ceară (bezmen de ceară), dar și cea pe crâșme. Crâșmele plăteau chiar două camine: „camăna cea mare și cea mică". Erau și crâșme - de „Arhierei și de Monastiri"scutite de camănă, însă Mihai Racoviță, la întâia sa domnie, a desființat „scutirile de pe târguri și s-au adăugat (veniturile) la venitul Domniei". Comerțul cu ceară și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
alte dabile, ca... angarale ori beilicuri: șeice, camănă - darea în ceară (bezmen de ceară), dar și cea pe crâșme. Crâșmele plăteau chiar două camine: „camăna cea mare și cea mică". Erau și crâșme - de „Arhierei și de Monastiri"scutite de camănă, însă Mihai Racoviță, la întâia sa domnie, a desființat „scutirile de pe târguri și s-au adăugat (veniturile) la venitul Domniei". Comerțul cu ceară și miere fiind unul dintre cele mai întinse, cârciumarii care probabil la început vindeau și miere și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Racoviță, la întâia sa domnie, a desființat „scutirile de pe târguri și s-au adăugat (veniturile) la venitul Domniei". Comerțul cu ceară și miere fiind unul dintre cele mai întinse, cârciumarii care probabil la început vindeau și miere și ceară, plăteau camănă pe ceară, spune Ghibănescu, rămânând mai apoi ca să vânză și vin - crâșmele erau un drept regalian al proprietarului - aceleași crâșme plătind camănă și pe vin, camănă care se plătea și sub Alexandru cel Bun. Cămănăritul se plătea la vin pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
miere fiind unul dintre cele mai întinse, cârciumarii care probabil la început vindeau și miere și ceară, plăteau camănă pe ceară, spune Ghibănescu, rămânând mai apoi ca să vânză și vin - crâșmele erau un drept regalian al proprietarului - aceleași crâșme plătind camănă și pe vin, camănă care se plătea și sub Alexandru cel Bun. Cămănăritul se plătea la vin pe crâșmă, susține Ghibănescu, înainte de a fi pogănăritul, vădrăritul. La 3 mai 1625 Alexandru Vodă, succesorul domnului Gașpar, dă o carte către „credincioșii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cele mai întinse, cârciumarii care probabil la început vindeau și miere și ceară, plăteau camănă pe ceară, spune Ghibănescu, rămânând mai apoi ca să vânză și vin - crâșmele erau un drept regalian al proprietarului - aceleași crâșme plătind camănă și pe vin, camănă care se plătea și sub Alexandru cel Bun. Cămănăritul se plătea la vin pe crâșmă, susține Ghibănescu, înainte de a fi pogănăritul, vădrăritul. La 3 mai 1625 Alexandru Vodă, succesorul domnului Gașpar, dă o carte către „credincioșii boieri mari căminari" prin
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu un cojocariu care să fie pentru trebuințele sântei episcopii". În continuare, li se ordonă - uriadnicilor, șoltuzilor și pârgarilor - a nu-i „învălui pentru camenă". La 20 septembrie 1633 Alexandru Ileașiu înștiințează și el pe căminari că a scutit de camănă o cârciumă mare, un cojocar, un meserciu (măcelar) și un goștinar, care sunt ai episcopiei. La 26 decembrie, 1660, Domnul Ștefan, succesorul lui Ghica Vodă, reînnoiește scutirea de camănă „a două cârciumi, a cojocarului și a meserciului episcopiei". - bezmenul, pomenit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Alexandru Ileașiu înștiințează și el pe căminari că a scutit de camănă o cârciumă mare, un cojocar, un meserciu (măcelar) și un goștinar, care sunt ai episcopiei. La 26 decembrie, 1660, Domnul Ștefan, succesorul lui Ghica Vodă, reînnoiește scutirea de camănă „a două cârciumi, a cojocarului și a meserciului episcopiei". - bezmenul, pomenit în cartea lui Duca Vodă, în 1666, prin care o crâșmă din Huși este scutită în folosul episcopiei e amintit și în letopisețe. Rezultă din aceste documente, că în afară de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a două cârciumi, a cojocarului și a meserciului episcopiei". - bezmenul, pomenit în cartea lui Duca Vodă, în 1666, prin care o crâșmă din Huși este scutită în folosul episcopiei e amintit și în letopisețe. Rezultă din aceste documente, că în afară de camănă, crâșmele mai plăteau bezmen dar și cepărit. Bezmenul era darea către proprietarul locului unde era situată crâșma, iar cepăritul era darea pentru începerea consumului la butoiul cu băutură (datul cepului). Acolo unde târgul era situat pe moșia boierească sau domnească
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se numea dreptul pe care îl avea și pe la 1831 Episcopiea de a lua câte 20 parale de vadra de rachiu care se vindea în târgul Hușilor. La 1683, prin cartea sa, Duca Vodă scutea o crâșmă a Episcopiei de „camănă și de bezmen, și de cepărie"... Secerea pânei domnești și facerea fânului domnesc se realizau de către locuitorii târgului cu zeciuială, cu produsele de pe ogoarele celor care se ocupau cu cultivatul pământului. La 1632, în cartea domnească a lui Alexandru Iliașu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de foc rămase în pădure" < rom. rămășiță), avem numeroase cuvinte moștenite sau împrumutate al căror sens diferă de acela al corespondentului din limba de origine, care, în absența termenului complex originar, este totuși dat ca etimon în dicționarele limbii române: camănă "odgon aflat la partea inferioară a năvodului, de care se pot prinde greutăți de plumb" < sl. kamenĭ "piatră"; coprină "o plantă erbacee" < bg. koprina "mătase"; iliș "impozit pe resurse de hrană" < magh. élés "hrană, provizii alimentare; gustare"; maslu "slujbă religioasă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
171 Baicului, 114, 201 balâc, 127, 188, 201 balon, 39, 64, 103, 172 basc(ă), 136, 185, 192, 204 bere, 131 bidinea, 128, 188, 197, 202 bienală, 102, 120 blindat, 120, 204 bostan, 188 cale, 23, 114 calitate, 12, 135 camănă, 211 cameră, 128 Cameră, 128 candel, 129, 157 caracteristică, 120 carosabil, 172 (a) cauza, 24, 142, 173 cârmâz, 127, 188, 197 celular, 119, 161 centrală, 119 cezariană, 119 cherhana, 127 chibrit, 131 chilnă, 127, 188, 198 (a) chiuli, 86, 143
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a unor anexe: beciuri, crame și căsoaie. Deși în zonă nau existat podgorii renumite, vinurile produse aici asigurau consumul populației din sate, surplusul fiind vândut la târgurile și iarmaroacele de peste an, pentru care se plăteau diverse dări, cum ar fi „camăna”, „cotărâtul 1” sau „bourăritul”. După cooperativizarea agriculturii, în locul viilor izolate au apărut plantații de vie altoită. Acestea au fost cultivate pe locuri în pantă, sub formă de terase, în punctele „Cioara” și „Satu Nou”, însumând circa 50 de hectare. Lucrările
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Aceste localități au dispus de condiții propice pentru creșterea albinelor, în sensul existenței în zonă a pădurilor de salcâm sau de tei (moșiile Siliștea, Pleșa, Bărboasa sau Valea Iepei). Stăpânii prisăcii erau obligați pe atunci să plătească deseatina 1 și camăna, reprezentând darea pe miere și ceară. În secolul al XIX-lea, această dare se evalua la un stup din 50 sau la un leu de stup. Prisăcile erau îngrădite cu garduri din mărăcini sau din nuiele împletite, având o odaie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fost făcută de Gheorghe Duca voievod la 4 august 1670 (7178): „Io Duca voievod...am miluit svintei mănăstiri unde iaste hramul Cei trei luminători...cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahlui, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale ce vor hi pe alte vilniță oricâte căldări vor pune să lucredze.” Măi să fie! Sfințiile lor ședeau cu velnița după gard și nu știau de binefacerile ei până n-a venit voievodul să-i facă stăpâni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în târgul Huși, în Dealul Dricul, între viile popii Trifan și între Simion Dobândă”, aceste vii fiind înscrise și „în catastihul târgului, după vechiul obicei”. Conducerea orașului se îngrijea, printre altele, și de colectarea obligațiilor locuitorilor către domnie, în bani (camăna) sau în produse: podvoade, cai de jold, sulgiul (darea pe vite sau pe oi tăiate), ilișul (dare percepută pe cereale), bezmenul de ceară (darea pe ceară), ialovița de siliște (impozit plătit Porții Otomane în vaci grase), de braniște (moșie domnească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]