93 matches
-
cu cărți” ș.a.). Uneori pare a fi (atunci când scrie despre moarte, singurătate, beție ș.a.) un limbaj al deșertăciunii, nonsensului, unui vid de posibilități, care țin de o existență perturbată. Alteori poare că traiul său, zilele, viața sunt metaforizate aidoma unei cantilene al cărei melos venit dinspre sufletul său merge înapoi, neavând, fie și aparent, nici un orizont. Ori nefiind menit niciunui orizont. Pare-se că folosește cu atenție, ca un bun mânuitor al limbii (cum se vede din selecția de față), cuvintele-penele
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1421245846.html [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA măr. oct. 18 16:02:55 2011 PENTRU GABRIELA Ca un cal albastru ma-ndreptam spre tine, Cerurile toate m-or și fi uitat. Noaptea era stoarsa fără de rușine Într-o cantilena cu ritmul săltat. Muzicile triste-mi aminteau de clipă, Care înflorise doar la mine-n gînd, Unde ești tu astăzi, de îmi arzi aripa, Fără să-mi dai semne, vesele, pe rînd ? Mai adast o viață, timpul este verde, Ca
CA UN CAL ALBASTRU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ca_un_cal_albastru.html [Corola-blog/BlogPost/361121_a_362450]
-
cântare O armată de broscoi. Se-ntreceau să cânte tare Și se bălăceau în lac, Am văzut și unul care Avea gura cât un sac. Doi, pe mal, ca pe o scenă, Au cântat, soro-n duet Un imn și o cantilenă, De nu știu care poet. Și așa, în lunga noapte, Totu-a fost desăvârșit! Abia-n zori, cam pe la șapte, Cântecele s-au sfârșit. Au aplaudat, se pare, Un ceas broaștele din lac Și-au strigat în gura mare, Fără jenă: oac
CONCERT ÎN LA MINOR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424757350.html [Corola-blog/BlogPost/382746_a_384075]
-
credem noi - suprarealiste. În seria de „Erezii în formă fixă”, cum este subintitulat volumul „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, Iași, 2015), întâlnim, în chiar limitele formulelor consacrate (haiku-uri, sonete, rondeluri, gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil by http://uzp.org.ro/miron-manega-poeta-faber-inepuizabil/ [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie au atras din nou aplauzele spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului, abordând Concertul nr. 12 în la major KV 414 de Mozart
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
a propus, în Festival, un proiect inedit, derulat în varii feluri, alături de al său “The Silk Road Ensemble” - o călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din alte vremuri. Atmosfera creată chiar de cantilena superb țesută de Yo Yo Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în “tunelul timpului”, ascultând o muzică poate stranie, dar fascinantă, cântată și pe instrumente clasice
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
dăți. Mi-am înjghebat în curte un adăpost acoperit cu polietilenă, seamănă cu o gheretă de pază la frontiera unei țări, în care nu a mai rămas aproape nimic de furat și în care mă retrag cu predilecție când plouă. Cantilena picăturilor îmi fură visarea spre ținuturi pe care sper să le descopăr odată și odată. Dacă în februarie pe jos este zăpadă iar cerul însorit, îmi place să mă închid în această rezidență pe care eu am numit-o Soledad
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_4.html [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
ne convingem că, parcurgând toate paginile poemelor în oglindă, am lecturat nu doar niște frumoase poezii de dragoste, dar și multe trepte metaforice de cristal curat care pot sfida prin timp umbrele morții. Și ele nu-s puține... Totdeauna asemenea cantilene vor fi binevenite pentru revigorarea conștiințelor, devenind captivante mesaje pentru încălzirea inimilor. Pentru confirmare, am putea cita aici câteva din aceste armături durabile ale poemelor acestor inspirați autori: „Drumu-i cu pace îmbrăcat (I.V.); cerul ce leagănă luna (M.C.J.); cuvintele-s
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1488958362.html [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > MONA TUDOR-HERDEANU - MITURI, CANTILENE ȘI POEME Autor: Nona Tudor Herdeanu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MIT Ești ca un mit pe care - aș încerca oricât - nu mai știu să-l dezleg... Te văd ca pe-o stea
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nona_tudor_herdeanu_1448430158.html [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MIT Ești ca un mit pe care - aș încerca oricât - nu mai știu să-l dezleg... Te văd ca pe-o stea, dar tu ești o constelație, cum aș putea s-o-nțeleg?! ULTIMA CANTILENĂ... Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nona_tudor_herdeanu_1448430158.html [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nona_tudor_herdeanu_1448430158.html [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
mă privești și mă chemi, ochilor Tăi inima mea se închină, nu mai simt nici o povară și nici o vină când, la braț cu Tine, IUBIRE, pășesc în lumina de-afară... ----------------------------- Nona TUDOR-HERDEANU noiembrie 2015 Oradea Referință Bibliografică: Mona TUDOR-HERDEANU - MITURI, CANTILENE ȘI POEME / Nona Tudor Herdeanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nona Tudor Herdeanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nona_tudor_herdeanu_1448430158.html [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
stilul tradițional al organiștilor germani, cunoscut prin Böhm și Buxtehude, și cel al organiștilor italieni, al căror reprezentant de frunte este Frescobaldi. De la primii preia formele ample (toccate, fantezii, preludii), cu desfășurări polifonice încărcate și expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de o puternică vibrație emoțională, și o formă mai limpede, mai puțin încărcată. La baza muzicii sale de orgă stă coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei pe temă de coral. În volumul "Orgelbüchlein" (Cărticică de orgă), destinat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
unei fugi la patru voci. În canzone, el este influențat de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană. Și în muzica de orgă, ca și în creația vocal-simfonică, îmbină stilul somptuos și solemn cu efuziunea lirică intensă. Cea mai subiectivă este muzica de orgă, întrucât ea își are rădăcinile în improvizație, în muzica spontană izvorâtă fără premeditare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fie valorificată pe deplin. Lumină, Nocturnă, Taină, Aniversară, Cu tine, Noapte, Șoaptele iubirii, Anii, Drumuri, Natură statică, Între zi și noapte, Nu vreau să moară florile de măr (în 1981 Margareta Pâslaru a compus o melodie inspirată de aceste versuri), Cantilena, Cântecul singurătății, Imn soarelui, Decembrie, Furtuni de primavară, Tristeți din urmă, Iubita spunea.
Agatha Bacovia () [Corola-website/Science/302798_a_304127]
-
femeie decedată și a fost, probabil, inspirat de poemul "Cristabel" (1797-1800) de Samuel Taylor Coleridge (1772-1834). Poe a considerat-o până la moartea sa ca fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
de opere literare clasice publicate de Books Mondial din New York. În 2008, românul sau "Il-Gaġġa" a fost publicat pentru a cincea oară. În 2009, Sammut a prezentat o reinterpretare revoluționară a poemului lui Pietru Caxaro „Xidew il-qada" (cunoscutși că "Îl Cantilena"), cel mai vechi document scris în limba malteza. Fostul rector al Universității din Malta, profesorul de filosofie și eminentul intelectual maltez Peter Serracino Inglott a spus: Ultimele cuvinte celebre ale lui Franș Sammut au fost: „Eu și soția mea ar
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
inocenților, 20 min., - 14 interpreți - muzică: Carman Moore, Producție TVR, 1993. Pagini dintr-un jurnal pierdut, 15 min., - 2 interpreți și un actor - muzică: Miles Davis, Producție TVR, 1993. Naufragiu, 5 min., - 2 interpreți - muzică: W. Mertens, Producție TVR, 1993. Cantilena, 20 min., - 9 interpreți - muzică Frescobaldi , Producție TVR, 1995. Quator pentru trei enoriașe și un spirit păgân pe muzica de Frescobaldi, Producție TVR, 1995. Telur, 6 min., - 10 interpreți - , muzica: Loreena McKenith. Dance me, 5 min., - 7 interpreți - muzică: Leonard
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."" ""Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
real, dar toate acestea nu constituie o oglindă, o transpunere fidelă a celor văzute: sunt oglinda trăirilor sufletești. Autoarea parca ar apela la alte forme, la formulele verbului, ale verbului poetic, ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui Ciprian Porumbescu. Pentru că există nostalgia aceasta, distanța aceasta a rupturii rizomice, cum ar spune criticul (...). De fapt, este o regăsire. Această readaptare este o
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
cu Galina Jurba (Hoinic) în anul 1947. Lucrează apoi ca violoncelist (1950-1960) și dirijor (1951-1972) al Orchestrei Filarmonicii „Banatul”. A fost ales ca membru al Uniunii Compozitorilor din România, înființând și conducând corul Filarmonicii „Banatul” (1951-1972) și corul de cameră Cantilena (1972-1978). Compozitorul Mircea Hoinic a încetat din viață la data de 19 martie 1986 în orașul Timișoara. În prezent, o stradă din municipiul Timișoara poartă numele său. Printre compozițiile lui Mircea Hoinic menționăm următoarele:
Mircea Hoinic () [Corola-website/Science/308749_a_310078]
-
o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
mă frige până și aburul fierbinte al zemii./ Știți, am împlinit azi optsprezece ani." (Optsprezece ani). Superbie, superbie... Însă, ce-ar fi fost dacă rămînea aici? Dan Botta, în al cărui destin eseistul va îneca poetul, e prezent cu o Cantilenă din recentul volum Eulalii (1931), brodînd mitologii nordice și geometrice înghețuri pe un ritm de Mioriță (care-l va însoți mereu): " - Cerul să se'ntoarcă,/ Viul nord să-l toarcă,/ Îndurata Parcă?/ Oh, mă chiamă'ntruna/ Palida, nebuna,/ Fata verde
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire./ Iubita mea, din trupul tău mănânc.” Impresia, facilitată cu intenție cititorului, este de creație a unui François Villon contemporan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]