26 matches
-
Petru l-a învins pe Henric în Bătălia de Nájera, însă acesta a scăpat. Henric s-a întors în Franța, sub protecția lui Carol al V-lea al Franței. Ei au organizat armata la Castelul Peyrepertuse, apoi, cu ajutorul multor rebeli castilieni și cu francezul Bertrand du Guesclin, l-au învins pe Petru în Bătălia de la Montinel. Henric l-a ucis cu cruzime pe rege, care era prizonier. Acest lucru a dus la câștigarea tronului castilian. Înainte de a consolida scaunul de domnie
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
până la moartea mamei sale, în 1555, Carol nu a avut drepturi depline de rege. În curând s-a format o mișcare de rezistență împotriva Împăratului, din cauza taxelor impuse (pentru a strânge fonduri necesare războaielor din afara Spaniei, de puțin interes pentru castilieni) și deoarece Carol a început să numească flamanzi în posturi importante din Spania și America, ignorând candidații castilieni. Rezistența a avut drept rezultat izbucnirea Războiului Comunităților Castiliene, suprimat până la urmă de Carol. După aceasta, Castilia a fost integrată în Imperiul
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
Just”, afirmând că Petru iubea justiția, în special când o aplica personal. Asasinii lui Ines au primit cea mai grea pedeapsă. Cei trei se refugiaseră în Castilia, dar Petru a aranjat ca ei să fie trimiși la schimb cu fugitivi castilieni din Portugalia. Unul dintre asasini a scăpat, dar ceilalți doi au fost prinși, iar Lopes pretinde că Petru le-a smuls inimile de vii, cu propriile mâini. Există posibilitatea unei confuzii între și Petru I al Castiliei : amândoi se numeau
Petru I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310219_a_311548]
-
generalii O'Donnell și Narvaez, care au format un nou cabinet, prezidat de Joaquin Maria Lopez, și acest guvern a convins Curțile să o declare pe Isabela majoră, deși avea treisprezece ani. Trei ani mai târziu, Partidul Moderat (sau Conservatorii Castilieni) a obligat-o pe regină să se căsătorească, la șaisprezece ani, cu vărul său, prințul Ferdinand I de Asis de Bourbon-Cadige (1822-1902), în aceeași zi în care sora sa mai mică s-a căsătorit cu ducele de Montpensier. Aceste mariaje
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
inclusiv Bureba și Alta Rioja, care a fost susținut de către Ferdinand I de Castilia. Fiul lui Ferdinand, Sancho al II-lea cel Puternic a încercat să recucerească aceste terenuri pentru împărăția lui. Confruntându-se cu o invazie a vărului său castilian Sancho, navarezul Sancho a cerut ajutorul vărului său, Sancho de Aragon. Însă forțele lor au fost învinse de către Sancho cel Puternic și comandantul suprem El Cid, unde Sancho a pierdut Bureba, Alta Rioja, și Álava, care i-au revenit lui
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Franța a fost împărțită în conflictul civil armagnac-burgund după ce Carol al VI-lea a înebunit. Henric al V-lea al Angliei a văzut oportunitatea și a invadat Franța. Delfinul a căutat disperat aliați, și i-a găsit printre scoțieni și castilieni. În 1418 Robert Stuart, duce de Albany, și-a numit fiul, Ioan Stuart al doilea conte de Buchan, șambelan al Scoției, la comanda forțelor expediționare scoțiane, cea mai mare armată care a părăsit Scoția medievală. În octombrie 1419, 7,000-8
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
Petru l-a învins pe Henric în Bătălia de Nájera, însă acesta a scăpat. Henric s-a întors în Franța, sub protecția lui Carol al V-lea al Franței. Ei au organizat armata la Castelul Peyrepertuse, apoi, cu ajutorul multor rebeli castilieni și cu francezul Bertrand du Guesclin, l-au învins pe Petru în Bătălia de la Montinel. Henric l-a ucis cu cruzime pe rege, care era prizonier. Acest lucru a dus la câștigarea tronului castilian. Înainte de a consolida scaunul de domnie
Henric al II-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/331449_a_332778]
-
Țara Sfântă. Lisabona a devenit ulterior, în 1255, capitala Regatului Portugaliei. Începutul tradițional al Reconquistei a fost identificat în înfrângerea musulmanilor la Covadonga în 722. După Prima Cruciadă din 1095-1099, Papa Pascal al II-lea a cerut cruciaților iberici (portughezi, castilieni, leonezi, aragonezi, și alții) să rămână acasă, unde războiul dus de ei era considerat a fi la fel de demn ca și cel al cruciaților plecați spre Ierusalim. Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
ci "O Venturoso", ceea ce mă face să cred că autorul a citit pe undeva că regelui i se spunea "Norocosul" și i-a "retradus" porecla în ceea ce el a crezut că este portugheză. Dacă îl luăm în serios pe narator, castilian, patriot (de un patriotism cam primar, manifestat printr-o antipatie isterică față de tot ce e portughez), funcționînd după cutumele lumii și epocii sale, aspirația lui permanentă, și de multe ori ratată, de a respecta normele ortografice ale portughezei devine inexplicabilă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Ceață Riman * Trei texte despre Ceață * Cum se face un roman MIGUEL DE UNAMUNO Y JUGO (29 IX 1864, Bilbao -31 XII 1936, Salamanca), „basc prin naștere, castilian prin vocație“). Studii universitare și doctorat în filozofie și litere la Madrid (1889-1884). Profesor de liceu la Bilbao, din 1885. Se căsătorește cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabilește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cultivatorii lui, deoarece grija de a ține un jurnal, credea el, îți poate afecta calitatea ținutei vitale, ținând jurnal riști să trăiești subordonat grijii de a găsi neapărat ce anume să consemnezi în paginile lui. Atitudinea lui intransigentă, de „basc castilian“, de iubitor și retrăitor al lui Don Quijote, îndurerat de soarta Spaniei și nedispus la niciun compromis, îi atrage, după lovitura de stat a lui Primo de Rivera (13 septembrie 1923) și din pricina unui articol virulent împotriva regelui Alfonso al XIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să schimbe discret câteva bunuri în monede de aur ușor de transportat. Apoi, într-o noapte fără lună, având un cal și câteva catârce, plecă împreună cu mama sa, nevasta, cele patru fiice și un servitor spre Almería, unde obținu de la castilieni permisiunea de a se îmbarca alături de alți emigranți spre Tlemcen. Numai că gândul lui era să se instaleze la Fès, unde aveam să-l reîntâlnim, părinții mei și cu mine, după căderea Granadei. Dacă în anul acela maică-mea plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuia să se împlinească până la capăt. Pauza n-a durat mai mult de o jumătate de ceas, apoi au pornit spre apus, fără să se îndepărteze de Genil la mai mult de o aruncătură de piatră. Curând o trupă de castilieni s-a ivit în zare, iar când a ajuns în dreptul nostru, șeful ei a stat de vorbă deoparte cu al-Mulih, apoi, la porunca acestuia, soldații din Granada au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atunci când negociase, după cum ne-a explicat îndelung, salvarea văduvelor și a orfanilor Granadei, omul ăsta nu se uitase pe sine însuși: el căpătase de la Ferdinand, ca preț al capitulării pe care atât de dibaci o grăbise, douăzeci de mii de castilieni din aur, adică aproape zece milioane de maravedis, cât și domenii foarte întinse. Alți dregători ai regimului s-au împăcat și ei fără probleme cu stăpânirea creștinilor, rumii, care se dovedeau înțelegători în primele zile ale victoriei. De fapt, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
octombrie, era mai bine să plecăm primăvara sau, cel mai târziu, vara. Aceluia care voia să rămână îi fusese lipit cuvântul, aflat deja la ordinea zilei, care-l desemna pe musulmanul locuind pe teritoriu creștin: „subjugat“, „mudajjan“, cuvânt deformat de castilieni în „mudejar“. În ciuda acestei denumiri dezonorante, mulți granadini șovăiau. Consfătuirea pe șoptite din patio-ul casei noastre din Albaicin - facă Domnul ca ea să ni se reîntoarcă! - era la fel ca mii de altele asemănătoare ținute în anul acela în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe castilieni, pe portughezi, uneori chiar pe marinarii genovezi sau venețieni. În Italia, acest flagel e numit boala franceză. * * * În anul acela, cred că era primăvara, tata a început să-mi vorbească despre Granada. Avea s-o facă adesea începând de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șovăi o clipă). Ascultă-mă bine. Ce am văzut eu în Orient e că sufiul Persiei se pregătește de război cu turcii, care sunt mai cu seamă preocupați de conflictul lor cu venețienii. Cât privește Egiptul, tocmai a primit de la castilieni o încărcătură de grâu în semn de prietenie și de alianță. Asta e realitatea. Poate, peste câțiva ani, lucrurile se vor schimba, dar astăzi, nici unul dintre suveranii musulmani pe care i-am întâlnit nu mi s-a părut îngrijat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar altele îndoite? Asta, pentru că cele dintâi sunt goale! Păstrează-ți modestia care te-a adus spre mine și care ți-a deschis, din voința Celui-de-Sus, căile norocului. * * * Anul acela a avut loc ofensiva cea mai puternică lansată vreodată de castilieni împotriva Maghrebului. Două dintre principalele orașe de pe coastă au fost cucerite, Oran în luna moharram, Bougie 1 în ramadan. Tripoli din Berberia avea să cadă încă din anul următor. Nici unul dintre cele trei orașe nu a mai fost de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se afla alături de el. Am plecat așadar drept spre Tlemcen, am urmat apoi drumul de coastă spre răsărit, ocolind orașele ocupate de castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde puteam da peste granadini, ca de pildă la Alger și mai cu seamă la Cherchell, a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care alunecă“, spunea califul Ali, Dumnezeu să-i cinstească obrazul! Or, limba acelui dregător aluneca necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când un alt consilier, mult mai tânăr totuși, îi aruncă o căutătură atât de furioasă, încât celălalt se făcu livid, simțind că i se clatină capul pe umeri. De altfel, mai curând privirea aceea și pălirea celuilalt au fost cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiule, iar sângele meu se simțea rușinat. Eu, ai cărui strămoși pășiseră în chip de cuceritori pe pământul Europei, urma să fiu vândut vreunui prinț, vreunui negustor bogat din Palermo sau din Neapole, din Raguzza sau, și mai rău, vreunui castilian care avea să mă facă să beau în fiece clipă întreaga umilință a Granadei. Lângă mine, împovărat de aceleași lanțuri, de aceleași ghiulele, Abbad din Sousa stătea culcat de-a dreptul în colb, precum cea de pe urmă dintre slugi. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcut munții una cu câmpia. În realitate, nimic nu părea că trebuie să oprească năvala. Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Aceste elemente de ordin general pot fi coroborate cu documente mai directe ce constituie expresia identității spaniole. O mărturie în acest sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]