17 matches
-
Ciocârlie, În căutarea centrului pierdut Cartea românească Radu Cernătescu, Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române Cornel Ungureanu, Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade Casa Cărții de Știință Viorel Cacoveanu, Epigrama în Țara Crizei Ioan Derșidan, Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale Irina Petraș, Literaura română contemporană. Prelungiri Teodor Sărăcuț Comănescu, Poezia copiilor și pentru copii, studiu stilistico-poetic Onufrie Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie Corgal Press Grigore Codrescu, Spectacolul Istoriei critice... manolesciene Curtea Veche
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 by http://confluente.ro/Premiile_revistei_observator_cultural_2011.html [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de marea farsă a utopiei, prea tânărul pe atunci, Caragiale, proferă pe un ton catilinar imperioasa necesitate a instaurării unei Republici care să uniformizeze acești „copii ai poporului” din mijlocul căruia se revendică, într-o manieră nu mai puțin isterică, și Mița Baston, celebra republicană, o adevărată pre(s)cursoare a femeilor comisar, eșuată din
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop”, căpetenia „nicadorilor” - „un paria ambițios și catilinar” etc. Ca sociolog, P. își pune problema statului și a evoluției sociale. O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie (în varianta țărănească). P. pornește de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
atât de detestabil?” Lebăda neagră a melancoliei este însă - avertizează chiar autorul - sugrumată la timp, și spiritul pandur își găsește energiile necesare pentru a vitupera pe „pleșcarii Bizanțului”, pe huliganii de stânga și de dreapta (în latură morală) și pe catilinarii politici. Ce urmează se poate închipui. Nimic nu scapă, nici o „lichea fanatizată” nu este iertată. Din fericire, P. își mai schimbă din timp în timp impresiile asupra contemporanilor săi. În cărțile anterioare îl desființa, de pildă, pe cumnatul său, Lucrețiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) Cercetător pasionat al operei lui Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis, 2000; Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis, 2000; Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea și întregul necesare" unei "relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea și întregul necesare" unei "relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață socială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață socială") prin "idei, imagini, comportamente și experiențe gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea de poveste". Discuția privind această tipologie a catilinarilor demarează din tocmai observația că Mihai Eminescu a dorit, la început, să-și intituleze romanul Geniu pustiu, cu genericul Naturi catilinare, el dovedindu-se astfel a fi preocupat și documentându-se "asupra tezei naturilor catilinare", definind sau, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pustiu, cu genericul Naturi catilinare, el dovedindu-se astfel a fi preocupat și documentându-se "asupra tezei naturilor catilinare", definind sau, mai bine zis, înțelegând prin aceasta "un anumit mod de valorizare a existenței". Exegetul marchează faptul că pentru poet, catilinarii sunt "cei angajați în "infinita și nefasta luptă sistematică" din viața publică a țării, cei "fără o meserie hotărâtă, fără talent, fără avere, pentru pâinea de toate zilele ce le-o poate procura bugetul din socoteala tuturor claselor pozitive ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din socoteala tuturor claselor pozitive ale societății întregi"", această accepție fiind "acea de byronian, faustian; dar și sacrificiul înfăptuitorilor", Eminescu deosebind "naturile catilinare de straturile catilinare". Și, pentru a evita vreo confuzie posibilă, apelează la punctul inițial de definire al catilinarului: "Catilina a fost inițiatorul unei conspirații împotriva senatului, demascat de Cicero (în celebrele Catilinare), înfrânt și ucis în luptă de armata senatorială". Adăugând imediat :"Statul creează și el naturile catilinare, straturile catilinare și starea de nemulțumire, revoltă și desconsiderare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atrage atenția că aceste naturi catilinare eminesciene pot fi explicate mai bine dacă "le asociem viziunea/interpretarea scriitorului asupra "claselor pozitive", "producătoare", din care făceau parte țăranii, meseriașii și muncitorii", apreciind "meritele "claselor productive"". Tocmai de aceea, zice Ioan Derșidan, catilinarul eminescian "face parte din viață și literatură" iar explicarea lui are în vedere "rădăcinile creșterii (sănătoase) și ale pieirii, dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) 3 IMAGINARUL POETIC (Paul Iruc) 3 CAZUL PANAIT ISTRATI (Alexandru Dobrescu) 3 OGLINZI PARALELE (Dan Mănucă) 3 RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) 3 TREPTELE SPIRITULUI HYPERIONIC (George Popa) 3 IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) 3 (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) 3 EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) 3 DIMENSIUNEA COMICĂ (Sebastian Drăgulănescu) 3 CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) 3 SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) 3 LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pionii, reginele pensionarilor stătuseră pe loc, în așteptare. Domnul Sache își înalță bastonul cu mîner de argint, avînd și-o țepușe de fier, ca o armă, și repetă strigînd: Cetățeni!... Gata!... Suficient!... Ajunge!... Eu atît am avut de spus! încheie, catilinar, izbind cu bastonul în pămîntul pietruit ce scoase scîntei. Din contră, vorbește cuviosul Vasile: Fiule, - cităm - și îți spuneam... Cinșpe mii era prea mult. Dar de unde, păcatele mele, să-i iei? Poate, cel mult, unu sau doi, măcar că și cu
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
pionii, reginele pensionarilor stătuseră pe loc, în așteptare. Domnul Sache își înalță bastonul cu mîner de argint, avînd și-o țepușe de fier, ca o armă, și repetă strigînd: Cetățeni!... Gata!... Suficient!... Ajunge!... Eu atît am avut de spus! încheie, catilinar, izbind cu bastonul în pămîntul pietruit ce scoase scîntei.
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
milosteniei vine de la Diavol”(pag. 549); Pretindea acest fanfaron că-i poliglot, știind, mai ales, limba franceză. Drept care, a abuzat de franțuzisme precum, „falacios, (a) fomenta, (a) perpetra, compars, comprador” etc., pe care Însă le a folosit greșit. Iar termenului „catilinar” (derivat din substantivul propriu Catilina) i-a dat cu totul alt sens decât cel consacrat. Cum să cunoască o limbă străină, când nici cea maternă pe care Încontinuu o batjocorește și o torturează, nu-i este cunoscută decât la nivelul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este versiunea la romanul Mizerabilii de Victor Hugo, din care primul volum apare în 1862, în același an cu originalul francez, ceea ce o situează, cronologic, printre cele dintâi traduceri ale cărții. SCRIERI: Din preludările lui..., București, 1845. Traduceri: Salustiu, Războiul catilinar sau Conjurația lui Catilina și a soților săi, București, 1840; Victor Hugo, Mizerabilii, I-VI, București, 1862-1864 (în colaborare cu Dimitrie Bolintineanu și Miltiade Costiescu); Catilinarele sau Orațiunile lui Cicero contra lui Catilina, București, 1875. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]