16 matches
-
abstractizarea (ușor decorativă) a timpului prin includerea artistei însăși, ca simbol antropomorf, în compoziția picturală. Ascunderea de propriul ego în fața timpului prin “masca faraonică” și inscripționarea pe pânză a cuvintelor-simbol ca vehicul de trecere a timpului în oglindă, ca mit catoptric, ne dezvăluie o Andreea Juduc plină de mister și originalitate. Este fascinată de lumea Nilului și de transpunerea timpului antic în prezentul aluziv, evocator de istorie. Prezentul său reprezintă, de fapt, o punte de legătură între vremurile ancestrale redate prin
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/De_la_static_la_dinamic.html [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]
-
și o alta secundară, nici nu suntem de acord cu limitarea investigării la constatarea că se detașează o "etajare"308 a textului, care are "o funcție primordial explicativă."309 De altfel, există o diferență semantică clară între adjectivele "explicativ" și "catoptric" folosite de autoarea pe care o cităm. "Explicativul" clarifică în sensul celor deja enunțate, "catoptricul", așa cum se și specifică, deformează 310 Reflexia "luminii" presupune dinamică a perspectivei, activitate indestructibilă în unitatea ei și prin care se definesc puncte independente, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se detașează o "etajare"308 a textului, care are "o funcție primordial explicativă."309 De altfel, există o diferență semantică clară între adjectivele "explicativ" și "catoptric" folosite de autoarea pe care o cităm. "Explicativul" clarifică în sensul celor deja enunțate, "catoptricul", așa cum se și specifică, deformează 310 Reflexia "luminii" presupune dinamică a perspectivei, activitate indestructibilă în unitatea ei și prin care se definesc puncte independente, dar care conlucrează. Oricare ar fi tehnica de introducere a noului constituent, esența rămâne una și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 125 307 Cf. Raymond Jean, Practica literaturii, Editura Univers, București, 1982, p. 81 308 L. Petrescu, Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași, 2000, p. 46 309 Ibidem 310 Catoptric = "referitor la reflexia luminii" Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, , Editura Academiei, București, 1978, p. 192 311 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 65 312 J. Derrida, La verité en Peinture, Seiul, Paris, 1978, p. 137 313
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
el pune În scenă, orișice briză a vîntului Îi modifică textura, este capabil - cum spunea Barthes - să primească oaspeți, el putîndu-se auto-imita la nesfîrșit. În acest registru al oglindirii Chaucer, primul poet oficial al Angliei, avea să-și desăvîrșească În catoptric vehicolul phantasmatic cugetul-oglindă capabil sa transfere emoții și gînduri teleportante. Un vers din marele poem Troilus și Cresida dă măsura acusmatică a ceea ce poate unifica imaginarul poetic și anume convergența procedeelor stilistice : “ din cuget astfel Își croi oglindă/ În care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să găsească noi strategii literare pentru a-și plasa reluările în zona fecundă a originalității. În plus, spațiul intratextual amplifică potentialitățile interioare ale unei opere prin tensiunile exercitate asupra acesteia de pre- și post-texte. El activează 'oglinzile interne', adică formele catoptrice la care se referă Jean Ricardou (Nouveau Roman, Tel Quel, 1975) atunci când analizează caracterul autoreflexiv al prozei postmoderne. Un exemplu al felului cum poate fi inspirat, traversat, înlănțuit sau tulburat un scriitor de propriul său discurs îl reprezintă Raymon Federman
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
ești acolo și ești tu” și suferi enorm, și gâfâi, pentru că oglinzile lui Lavoisier, fie ele concave sau convexe, te dezamăgesc, te iau peste picior: dându-te puțin Înapoi, te găsești, apoi Îți schimbi locul și te pierzi. Acel teatru catoptric fusese aranjat ca să-ți răpească orice identitate și să te facă să te simți nesigur de locul tău. Ca și cum ți-ar fi zis: tu nu ești Pendulul, nici În locul Pendulului. Și nu te simți numai nesigur de tine, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
brevetat în 1817 de fizicianul scoțian Sir David Brewster, autor, între altele, al unui Treatise on New Philosophical Instruments), îmi încorseta colecția între limite cronologice înguste. Curând, însă, mi-am îndreptat cercetările spre obiecte mult mai ilustre și sugestive: mașinile catoptrice din secolul al XVII-lea, mici teatre de forme variate, în care o figură e văzută multiplicată prin modificarea unghiurilor dintre oglinzi. Intenția mea este să reconstruiesc muzeul creat de iezuitul Athanasius Kircher, autorul volumului Ars magna lucis et umbrae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o armată, o cărticică într-o bibliotecă. Oamenii de afaceri cărora, înainte de ședințe, le arăt colecția mea, aruncă priviri superficial curioase asupra acestor aparate bizare. Nu știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale unor perspective iluzorii. Secretul meu, secretul neîntreruptelor mele victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unde apare și dispare o reflectare - una din atâtea altele - a prezenței mele. Dar îmi și urmăresc numeroșii dușmani, dominându-i, avansând asupra lor cu batalioane inexorabile și tăindu-le calea, în orice parte s-ar întoarce. Într-o lume catoptrică, dușmanii pot crede că mă înconjoară pe toate laturile, dar eu singur știu cum sunt dispuse oglinzile, putând să devin insesizabil, pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acele lucruri ce se-ntâmplă în depărtare“. Curând mi-am dat seama că nesiguranța creată prin acel du-te-vino de automobile identice nu era suficientă pentru a zădărnici pericolul unor ambuscade; m-am gândit, atunci, să aplic puterea multiplicatoare a mecanismelor catoptrice chiar asupra bandiților, organizând capcane și răpiri fictive ale unor fictivi „eu“, urmate de eliberări fictive, după plata răscumpărărilor fictive. În acest scop, a trebuit să creez o organizație criminală paralelă, stabilind legături mereu mai strânse cu lumea interlopă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
punându-le în slujba mea. Nu luasem în considerație un al treilea plan de răpire, pregătit de niște necunoscuți. De cine? Spre surprinderea mea, în loc să fiu dus la o ascunzătoare secretă, sunt dus la mine acasă și închis în camera catoptrică reconstruită de mine cu atâta grijă după desenele lui Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și în măsura în care, traducându-i retraducerea, i-am „mâncat“ cartea, metabolizându-mi-o, transformând-o într-un pas al muririi mele spre veșnicie, voi introduce în textul retradus de autor, împănat de propriile-i adăugiri, și fragmentele din secundul original francez, cu rol catoptric, omise sau ocolite de el. Folosesc pentru a marca această operație parantezele ascuțite: < >. Ofer astfel cititorului român tabloul complet al romanului Cum se face un roman. Fuerteventura: insulă spaniolă din Arhipelagul Canarelor situată la sud de insula Lanzarote. Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul altfel, deoarece acolo, În oglindă, se consumă unul dintre cele mai neașteptate paradoxuri. În modernitate, catoptricul e zona dublului sens, așa cum Îl trăiește Alice, eroina lui Lewis Carroll, atunci când se Întreabă „În ce sens? În ce sens?” să o ia prin Oglindezia. Sau cum Îl definește Valéry, scriind celebra propoziție „pielea - suprema profunzime”. Sau cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nici un raționament sofistic. S-ar putea substitui lui Cogito ergo sum al lui Descartes axioma: „Umblu, deci sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]