27 matches
-
din anii de școală, pentru că nu-mi puteam explica − dacă tot era! −, cum de nu se manifesta și atunci când trebuia să memorez atâtea teoreme și legi matematice sau fizice? În privința nememorării poemelor, unii profesori mă certau, alții mă mai și chelfăneau (prin școala generală), însă mama, acasă la „spovedania” zilnică de seară, îmi spunea: „așa este mintea ta făcută”!!! − explicație ce mă reconforta imediat și o tratam pe-atunci ca „înțelegere”, că de ... e mama, nicidecum ca pe o chestiune de
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_cam_ce_lasam_in_urma_oare_.html [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
prea de tot! Nu-i nimica Ștefane: Bucură-te! Să mă mai și bucur? Da: Bineînteles că da! Sări în sus de fericire chiar! Ia gândește-te puțin: Dacă unde dau părinții „crește” - după cum ne ziceau ei când ne mai chelfăneau! - dapăi unde dă Domnul, Ștefane: Unde dă El, acolo ÎNFLOREȘTE!... ─Ce? Înțelepciunea măi Ștefane, ...măi! Gramatica, desigur datorită legilor, ...regulilor, ...semnelor, ...analizelor sintactico-morfologice, avea o logică care te ghida puțin. Nu te lăsa „să o iei” chiar în ce parte
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_cam_ce_lasam_in_urma_oare_.html [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
de capacitatea lui de a lua decizii. Cine știe, poate că totuși, în anii de când învăța la acel liceu s-a schimbat, desi altminteri nu prea pare. Tot un zânatic a rămas, așa cum era de mic, de pe vremea când îl chelfăneam pentru că nu dorea să învețe. Cât ne-am străduit și eu și taică-su să-l determinăm să aibă un viitor strălucit, nu că noi oameni necalificați și fără studii. El este nădejdea noastră de a ajunge mai departe decât
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
să-i lase timp pentru lecturi și alte preocupări intelectuale sau artistice, l-a obișnuit să trăiască împreună cu prietenii și binele, și răul. Mai mult, din dragoste părintească, trecea cu vederea unele năzbâtii, pentru care ar fi trebuit să-l chelfănească, dar care, totuși, dădeau bine la un CV de „bărbat puternic”. Așa se întâmpla când Ștefan împreună cu ceata sa fura cai, meșterea arme de foc sau „demonta” cartușe. Valentin Baștovoi s-a înțeles perfect cu fiul Ștefan. Dar asta doar
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
de capacitatea lui de a lua decizii. Cine știe, poate că totuși în anii de când învață la acel liceu s-a schimbat, deși altminteri nu prea pare. Tot un zănatic a rămas, așa cum era de mic, de pe vremea când îl chelfăneam pentru că nu dorea să învețe. Cât ne-am străduit și eu și taică-su să-l determinăm să aibă un viitor strălucit, nu ca noi oameni necalificați și fără studii. El este nădejdea noastră de a ajunge mai departe decât
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454491065.html [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
pumni. - Las' că vă dau eu văratice la amândouă de nu o să le puteți duce. Auzi afurisitele! Să-i tăvălească grădina femeii pentru niște mere viermănoase! Potochivar Dumnezeu de năstrușnice. Îmi picați voi în mână și de nu vă voi chelfăni eu, atunci nu vă mai chelfănește nimeni. Lasă că vedeți voi mai târziu! Toate astea le zicea bunica Natalița de față cu vecina Ionașcu, ca să afle aceasta ce vor păți nepoatele ei, însă în fapt baba nu le făcea mai
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478261901.html [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
văratice la amândouă de nu o să le puteți duce. Auzi afurisitele! Să-i tăvălească grădina femeii pentru niște mere viermănoase! Potochivar Dumnezeu de năstrușnice. Îmi picați voi în mână și de nu vă voi chelfăni eu, atunci nu vă mai chelfănește nimeni. Lasă că vedeți voi mai târziu! Toate astea le zicea bunica Natalița de față cu vecina Ionașcu, ca să afle aceasta ce vor păți nepoatele ei, însă în fapt baba nu le făcea mai nimic din ce le promitea. Doar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478261901.html [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
din fața mea. Cu mult greu, l-am trântit la pământ. Dar el nu se lăsa, se zbătea. A început să scoată ghearele, să mă zgârâie pe față. Nici eu nu m-am lăsat, aveam și eu gheare. După ce ne-am chelfănit mult, și după ce ne-am umplut de zgârieturi, eu am zbughit-o în clasă, bocind, să mă jelesc învățătorului. Demonstrasem, însă, că sunt cel puțin egal la bătaie cu rivalul meu, pe nume Gigi al lui Tudose. Nu ne-am
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1404715216.html [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
supără. Cât de cuminte a fost cel mare, atâta este el de năbădios, la aceeași vârstă. Ce le‑o lipsi de nu se înțeleg copiii, nu știu. Mereu trebuie să‑i împac eu, până nu se supără Vasile și‑i chelfănește puțin ca să‑i astâmpere pe amândoi”. - Hai, vino la mama, că le tai pe urmă! Ce fac ei la câmp acuma? l‑a întrebat cu voce blândă, după ce el s‑a apropiat încet, neîncrezător și o privit‑o cu cea
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_12_.html [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
supără. Cât de cuminte a fost cel mare, atâta este ăsta de năbădios, la aceeași vârstă. Ce le-o lipsi de nu se înțeleg copiii, nu știu...! Mereu trebuie să-i împac eu, până nu se supără Vasile și-i chelfănește puțin ca să-i astâmpere pe amândoi”. - Hai, vino la mama, că le tai pe urmă...! Ce fac ei la câmp acuma? l-a întrebat cu voce blândă, după ce el s-a apropiat încet, neîncrezător și o privit-o cu cea
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437037406.html [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
marginea mării, lângă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandându-i să se lepede, cu orice risc, de trupesa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină celor cu vedere scurtă. De fiecare dată se adaugă, totuși, în zestrea lui inefabilă, un nu știu ce care intrigă și pironește, cu atât mai mult cu
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
moment surprins. Coposu, chiar scheletic cum era, măsura de două ori cât Bușcu și ținea tineta cu mâna, de toarta de sfoară. Bușcu ar fi putut să ceară ajutorul altor gardieni. Era suficient să fluiere. Coposu putea să fie bine chelfănit pentru o asemenea obrăznicie. Dar Bușcu s-a mulțumit iar să țipe: - Aha, crezi că tu, Coposu, ești deștept și eu Bușcu sunt prost, ăă? Și atâta a repetat țipând întrebarea lui, încât Coposu a putut să se plimbe, calm
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu tocul gros și stropit cu var. Pe ceilalți n-am mai apucat să-i vedem. L-am smuls pe Cezar de lângă tonetă și-am luat-o la fugă prin piață, urmăriți de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putea desluși zâmbetul. Numai dascălul a rămas serios, așa cum fusese de la început. Aceste năsărâmbe nu-l mișcară cu nimic. Și-a dres vocea și s-a răstit scurt, astfel încât scufundă iarăși pronaosul în tăcere. Cu privirea, îi mustra și îi chelfănea iarăși pe neastâmpărați. Nu le îngăduia niciun giumbușluc. Cheful de hârjoană puse, mintenaș, pe fiecare a gândi la orele de după școală pentru a se întrece în felurite jocuri ale copilăriei. Imașul de la marginea satului părea, dintr-o dată, prea mic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de tot. Bag-acolo-n tine și taci. Păi numai atâta am vrut să știu, vere, cine l-a omorât. Ca să-i dau o bere lu’ ăla când oi da de el. — Cine l-a omorât, părințele? Și nu mai chelfăni așa tare, vere, vai de pizda lu’ Motănica aia, cum te-a crescut ea pe tine! — Nu te supăra, vere, da’ pe mine m-a crescut Gilbert Trandafir Mărețu, care din pula lui am ieșit, se știe, da’ care Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de fapt, o rupere totală de trecut. Singurul regret a fost că nu mai purtam cămeșoiul acela, ca să-i arăt ostentativ intimitățile. Și să-i ard și vreo palmă dobitocului... Sau să-i dau cu indianul în cap. M-a chelfănit poporul Românilor li se înșurubase adînc egalitarismul clamat de constructorii comunismului. Chiar eu, copil extrem de inteligent, eram pătruns pînă în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din Ghireni 50 Berbecul de la cruce 53 Cu uratul la Conac 56 Comoara satanei 59 În vremea foametei... 63 Scorneli de-ale lui Jules Verne 65 Confratele Onofrei 69 Pușca lui moș Saldaru 72 Herman 75 Nebunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pretextul capitolului de față mi-a fost oferit de un bun prieten, artist la propriu și la figurat, ajuns eroul unui fapt banal: și-a prăpădit cheile casei undeva prin zăpadă. L’am mângâiat cu sfatul de a aștepta, chiar chelfănit de nevastă, primăvara și, implicit topirea zăpezii; oricum, nimeni nu se va osteni s’o curățe până atunci... Cum n’a făcut-o toată iarna, astfel Încât se poate Învăța geologie și număra ninsorile În stratificarea omătului. Ca inelele copacilor. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu mai multe nivele, unde, în fiecare săptămână, adică în week-end, părinți și adulți, tutori și preceptori, vor putea în toată legalitatea și fără pericolul vreunei pedepse, la un preț stabilit și în schimbul unei sume modeste, să păruiască și să chelfănească, să ciupească și să biciuiască haimanalele, loazele, indiferent de vârstă și de condiție socială. Acest lăcaș va fi numit, acestui edificiu i se va spune Palatul chelfănelii, Palatul chelfănelii bis, și-și va deschide porțile indivizilor de ambele sexe, va
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
obișnuiți cu prima sau a doua "generație" etimologică (cel mai adesea, în succesiunea franceză-latină), senzația privirii în prăpastie. Bluză vine de la numele orașului egiptean Pelusium, buletin din ștampila (bulla) Evului Mediu latin, ceapraz din persanul 1äprast, "de la stînga la dreapta", chelfăni (pe care-l știm azi mai mult din chelfăneală) vine din arabă, din kaffa, însemnînd platou de balanță, și-apoi podul palmei (și, firește, corecția care se-aplică folosind podul palmei). Dolarul e o formă dialectală de la taler care, la
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
La marginea mării, lîngă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandîndu-i să se lepede, cu orice risc, de trupeșa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine, al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină, celor cu vedere scurtă. De fiecare dată, se adăoga, totuși, în zestrea lui inefabilă, un nu știu ce care intrigă și pironește, cu atît mai mult cu
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
timpul toate pot fi bune și frumoase. Saxonii, de exemplu, nefiind dispuși să fie creștinați cu forța și nici să suporte dominația francilor, s-au răsculat. în Spania, unde Carol a organizat o campanie militară, armata lui a cam fost chelfănită de basci, la Roncesvalles. Acolo și-a găsit sfârșitul, glorios, e drept, faimosul conte Roland, celebrul personaj al extraordinarei epopei franceze „Chanson de Roland” („Cântecul lui Roland”). Dacă nu ai bani, îi bați Pentru ca regatul său să prospere și mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit bine pe King, nord-americanul și pe urmă pe Rafaelito Lastarria, care intrase pe atunci Într-a treia primară; nu-l saluta și nici nu-l Învrednicea măcar cu o privire pe vărul lui, Julius, iar Julius adăugase Încă o Ave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu asta alături o să se lege de Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său, cînd acesta Întrebă de ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vină poliția. Eu Înțeleg că uneori bărbatul trebuie să-și bată femeia ca să-l respecte, nu zic ba, că sînt o sumedenie de stricate și fetele nu se mai pricopsesc ca pe vremuri, numai că ăstuia Îi plăcea s-o chelfănească fiindcă așa avea el chef, mă-nțelegeți? Singura prietenă pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]