23 matches
-
unui batal gras , alții se întreceau la trânta ( lupta corp la corp între oameni ne înarmați , care încearcă să se doboare , unul pe celălalt numai cu ajutorul brațelor, femeile așezate separat în cerc sporovăiau între ele gustând din dulcețurile puse în chisele ( vase mici de porțelan sau sticlă în care se aducea dulceața) și beau apă din vase specifice ( de multe ori argintate ) , de asemenea butoiașul de bere ( procurat prin contribuția tuturor se răcea în jgheabul Fântânii inginerului . Copil fiind , împreună cu câțiva
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Fosta_insula_ada_kaleh_in_lu_varvara_magdalena_maneanu_1372146136.html [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
bunica. Ori de câte ori fructele cedau sub căldura aragazului, bucătăria se umplea de aburi roz. Eu așa îi vedeam. Roz și parfumați, pe lângă care mă târcoleam în așteptarea primei lingurițe dintr-un dulce de care mi-e dor! Învățasem să folosesc corect chiseaua, învârteam delicat și lingurița și-i zâmbeam ghiduș paharului aburit, plin cu limonadă asortată cu frunze de mentă. Ritualul devenise sfânt și m-a durut când am văzut cum poate fi încălcat. Pentru mine, șerbetul de trandafiri și dulceața de
DICHISURI DULCI ŞI TAIFASURI BOIEREŞTI de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Maura_anghel_dichisuri_dulci_si_taifa_maura_anghel_1346069882.html [Corola-blog/BlogPost/355280_a_356609]
-
țărănești și nici o gospodărie boierească Aici trăiau 386 de oameni (189 de bărbați si 197 de femei) Satul avea școală primară, iar enoriașii frecventau bise¬rica din satul vecin, pentru care în 1903 au cumpărat podoabe și lucruri scumpe Anastasia Chisea, Gheorghe Bîrliba, Gheorghe Furtună, Gheorghe Fală, Andronia Rusu. Impozitul pentru școală era achitat regulat Astfel între anii 1901-1913 sătenii au plătit anual câte 22 ruble, deși copiii lor făceau carte în satele Burlănești și Viișoara. Reforma agrară înfăptuită de Instituția
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
de țigară, cu cafele peste cafele și dulcețuri peste dulcețuri (sau șerbeturi de lămâie, de ciocolată, de zmeură, de chitră, de trandafiri, în paharele aburind de apă de la gheață - noutate delicioasă pentru mine, cum noi erau și cuvintele chitră, ibric, chisea); cu plimbări prin Trivalea cea vestită. Apoi la Târgoviște, la „ruinuri“, cu vestigiile istorice care făceau să-mi vibreze plăpânda coardă patriotică, dar și în vizită la o familie care locuia la etajul unei case pe Strada Principală, ce mi-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de femeia rea și urâtă: "Ți-a căzut un ciolan la împărțeală. N-ai ce face: roade-l." Accent pe ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea daira pașa aba hazna canara chisea halva beltea boccea baccea farfara mangafa iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca manea macara mucava tarama caba canea cosa minarea cupea cucuvea cișmea lama meterhanea fedea cafenea feregea testea micșunea lalea cercevea sau giurgiuvea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie, vere, unde în urma nu mai ședea nime nea decât prisacarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să fie sfios. Sau mai bine zis, extrem de sfios. În permanență, Să constituie covorul ubicuu al puterii. Guvernanților, parlamentarilor, partidelor politice, dar mai ales justiției, să le dedice zilnic: ode, imnuri, articole ditirambice etc... Să alerge în pas alert cu chiseaua de dulceață după baronii locali și să îngenuncheze cu evlavie în fața sultanilor județeni. Să nu-i critice, Nici măcar în cele mai absurde vise. În week-end din propria-i inițiativă, la diverse recepții ale acestora, să facă pe clovnul, pentru a
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-alte hangarale să
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
duceam și mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cu T... Cele două perechi (de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse ale acoperișului, la casele de altădată. Vorbind de tineri, doi cîte doi fac trei. Întîi, o poveste de iubire provincială, printre chisele cu șerbet de trandafiri, bunica și apă rece. Genul de idilă vegheată, la Brașov, de chichițele unui arbore genealogic. Mihail Mihalcov este un văr de departe al Tiei, student în București, la Conservator. Anca Maria Mosora strînge, în vreo două
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
afumată, stinsă de fiece adiere de vînt...": Bucureștii ce se duc... Despre același Henri Stahl vorbește și Dan C. Mihăilescu într-un crochiu creionat de la Bellu. Ar trebui să fie trist. E, în fapt, codița aceleiași pledoarii (care sare de la chisele la Mița Biciclista și de la scrisorile de epocă la reportajele lui Brunea-Fox și la curtea regelui Petaud din cartea lui Adrian Majuru) pentru rînduială și pentru înscrisurile frumoase. Trebuie să zic, pînă nu uit, că e de citit Cronica Bucureștilor
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
statura, jandarmul pornește către ușă. Aceasta se deschide brusc, făcând loc unei tinere de vreo nouăsprezece ani, cu chip proaspăt și inocent, pe a cărui buze se citește un zâmbet deschis și cald. Pe o tavă întinsă se văd câteva chisele cu dulceață de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
huka (62, p. 102). Și Mircea Eliade (India, 1934) povestește despre indienii care fumează „într-o huka de lemn” frunze de bhang (Cannabis indica), narcotic care le produce „o toropeală mult gustată” (211, p. 121). Colecția de ciubuce, narghilele și chisele brodate era păstrată într-un dulap prețios (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, 1862), într-o cameră specială. Era un adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas Bellanger, în 1846, pe cel din casa boierului Balș din București
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nourimea sa”. Alături, pe uliță, se află o „tiutiungerie arminească”. Ea este împodobită în față-i cu bucaluri mari pline de liulele, de imamele, de tiutiun ; prin lăuntru este ticsită de dulapuri, în care sunt întinse fel de fel de chisele cusute cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar și prin colțuri stau grămezi de ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orientală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă și mai ales figura caracteristică a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un tablou din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar al fumătorului”, cuprinzând prețioase narghilele, ciubuce, lulele, pipe și chisele, unele „nemțești”, altele „turcești” (292). Pipele turcești erau numite de Aleksandr Pușkin „lulele de la Țarigrad”. Ele apar în colțul oriental al camerei lui Oneghin : „Pe mese bronzuri, porțelanuri,/ Lulele de la Țarigrad,/ Covoare scumpe pe divanuri/ Și statuete mici de jad
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul dulce al unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la grădinița de copii: Cocoșel, e timpul să ne jucăm frumos! Curând după aceea, el ieși din baia parfumată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scurt timp după lăsarea întunericului. Tocmai ieșeam din mașină, ca să-mi mai dezmorțesc picioarele, când am auzit: — Bucky? Tu ești? Era Jane Chambers, care își plimba spanielul maro cu alb. M-am simțit ca un copil prins cu mâna în chiseaua cu dulceață. — Bună, Jane. — Bună și ție. Ce faci? Spionezi? Te ții după Madeleine? Mi-am amintit de conversația noastră despre familia Sprague. — Savurez aerul proaspăt al serii. Cum îți sună? — A minciună. Vrei să bei ceva răcoritor la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]