47 matches
-
cercului ating succesiv dreapta provocând deplasarea. Un cerc are drept proiecție pe un plan ortogonal un segment de dreaptă egal cu diametrul său. În geometria afină proiecția unui cerc numită ramură are ca lungime jumătate din circumferința sa demonstrat prin cicloidă. Practic aștern pe o dreaptă, in continuare, două lungimi de semicerc, apoi repet la infinit Nu contează că, dacă primul semicerc este așternut în sens crescător iar al doilea va fi așternut în sens descrescător. În consecință o curbă închisă
DREAPTA ŞI SIMETRIA (INTRODUCERE ÎN GEOMETRIA AFINĂ) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1469460955.html [Corola-blog/BlogPost/344348_a_345677]
-
Darboux, pe care a introdus-o într-o lucrare științifică, privind ecuațiile diferențiale de gradul doi, scrisă de el în 1870. În 1875 a publicat metoda sa de rezolvare a integralei Riemann. În 1873 Darboux a publicat o lucrare privind cicloidele, pe care le-a descris conform ecuației unde "Q" este o matrice 3x3, "P" un vector tridimensional iar "c" și "R" sunt constante. În jurul anului 1880, Darboux a descoperit că există funcții continue care nu admit derivată, fapt care produs
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
1851. În 1822 a devenit membru străin la Academia Regală de Științe a Suediei. Încă din 1802, pe când era elev, a soluționat complet o problemă dificilă din domeniul geometriei descriptive. La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus reprezentarea parametrică. A definit liniile asimptotice, pe care le-a utilizat la
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
conferă stabilitaea ciclului aromatic. Conceptul de sextet aromatic este însă introdus în anul 1922 de Ernest Crocker în 1922, iar înaintea lui de Henry Edward Armstrong, care în anul 1890, într-un articol intitulat "The structure of cycloid hydrocarbons" (Structura cicloidă a hidrocarburilor), arată: Armstrong anticipează astfel cel puțin 4 concepte moderne. Primul este afinitatea de fapt electronul de mai târziu descoperit de J. J. Thomson. Al doilea concept este descrierea substituției electrofile prin intermediarul de tip Wheland (ion benzenoniu)(concept
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
O cicloidă este o curbă trasată de un punct fix de pe un cerc care se rostogolește pe o dreaptă. Este un exemplu de ruletă, o curbă generată de o curbă care se rostogolește pe o altă curbă. Cicloida este soluția problemei brahistocrone
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
O cicloidă este o curbă trasată de un punct fix de pe un cerc care se rostogolește pe o dreaptă. Este un exemplu de ruletă, o curbă generată de o curbă care se rostogolește pe o altă curbă. Cicloida este soluția problemei brahistocrone (adică este curba celei mai rapide descendențe sub acțiunea forței gravitaționale) și a problemei tautocrone (adică perioada de timp în care o bilă care se rostogolește în interiorul ei înainte și înapoi nu depinde de poziția inițială
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
problemei brahistocrone (adică este curba celei mai rapide descendențe sub acțiunea forței gravitaționale) și a problemei tautocrone (adică perioada de timp în care o bilă care se rostogolește în interiorul ei înainte și înapoi nu depinde de poziția inițială a bilei). Cicloida a fost studiată de Nicolaus Cusanus și mai târziu de Mersenne. A fost denumită astfel de către Galileo în 1599. În 1634, Gilles Personne de Roberval a arătat că aria de sub cicloidă este de trei ori mai mare decât aria cercului
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
și înapoi nu depinde de poziția inițială a bilei). Cicloida a fost studiată de Nicolaus Cusanus și mai târziu de Mersenne. A fost denumită astfel de către Galileo în 1599. În 1634, Gilles Personne de Roberval a arătat că aria de sub cicloidă este de trei ori mai mare decât aria cercului generator. În 1658, Christopher Wren a demonstrat că lungimea unei cicloide este de patru ori mai mare decât diametrul cercului generator. Cicloida a fost numită „Elena geometrilor” deoarece a cauzat certuri
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
Mersenne. A fost denumită astfel de către Galileo în 1599. În 1634, Gilles Personne de Roberval a arătat că aria de sub cicloidă este de trei ori mai mare decât aria cercului generator. În 1658, Christopher Wren a demonstrat că lungimea unei cicloide este de patru ori mai mare decât diametrul cercului generator. Cicloida a fost numită „Elena geometrilor” deoarece a cauzat certuri frecvente între matematicienii secolului al XVII-lea. Cicloida care trece prin origine, creată de un cerc cu raza "r", este
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
Gilles Personne de Roberval a arătat că aria de sub cicloidă este de trei ori mai mare decât aria cercului generator. În 1658, Christopher Wren a demonstrat că lungimea unei cicloide este de patru ori mai mare decât diametrul cercului generator. Cicloida a fost numită „Elena geometrilor” deoarece a cauzat certuri frecvente între matematicienii secolului al XVII-lea. Cicloida care trece prin origine, creată de un cerc cu raza "r", este formată din punctele ("x","y") cu unde "t" este un parametru
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
aria cercului generator. În 1658, Christopher Wren a demonstrat că lungimea unei cicloide este de patru ori mai mare decât diametrul cercului generator. Cicloida a fost numită „Elena geometrilor” deoarece a cauzat certuri frecvente între matematicienii secolului al XVII-lea. Cicloida care trece prin origine, creată de un cerc cu raza "r", este formată din punctele ("x","y") cu unde "t" este un parametru real, egal cu unghiul cu care este rotit cercul generator. Această curbă este diferențiabilă peste tot cu excepția
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
unghiul cu care este rotit cercul generator. Această curbă este diferențiabilă peste tot cu excepția cuspidelor, unde se intersectează cu axa "x", unde derivata tinde spre formula 3 sau formula 4 în timp ce se apropie de cuspidă. Satisface ecuația diferențială Un arc al unei cicloide generat de un cerc cu raza formula 6 poate fi parametrizat cu Deoarece găsim că aria de sub arc este Dacă lungimea sa este egală cu jumătate din lungimea cicloidei, atunci corpul unui pendul suspendat de cuspida unei cicloide inversate, astfel încât firul
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
în timp ce se apropie de cuspidă. Satisface ecuația diferențială Un arc al unei cicloide generat de un cerc cu raza formula 6 poate fi parametrizat cu Deoarece găsim că aria de sub arc este Dacă lungimea sa este egală cu jumătate din lungimea cicloidei, atunci corpul unui pendul suspendat de cuspida unei cicloide inversate, astfel încât firul rămâne între arcele adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
arc al unei cicloide generat de un cerc cu raza formula 6 poate fi parametrizat cu Deoarece găsim că aria de sub arc este Dacă lungimea sa este egală cu jumătate din lungimea cicloidei, atunci corpul unui pendul suspendat de cuspida unei cicloide inversate, astfel încât firul rămâne între arcele adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
cu raza formula 6 poate fi parametrizat cu Deoarece găsim că aria de sub arc este Dacă lungimea sa este egală cu jumătate din lungimea cicloidei, atunci corpul unui pendul suspendat de cuspida unei cicloide inversate, astfel încât firul rămâne între arcele adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
atunci corpul unui pendul suspendat de cuspida unei cicloide inversate, astfel încât firul rămâne între arcele adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
firul rămâne între arcele adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
adiacente cicloidei, descrie, de asemenea, o traiectorie cicloidală. Un astfel de pendul cicloidal este izocron, indiferent de amplitudine. Există câteva curbe care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se rostogolește cercul este înlocuită
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se rostogolește cercul este înlocuită cu un cerc arbitrar, se obține o epicicloidă (un cerc se rostogolește pe exteriorul unui alt cerc, punctul se află pe cercul care se rostogolește), o
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se rostogolește cercul este înlocuită cu un cerc arbitrar, se obține o epicicloidă (un cerc se rostogolește pe exteriorul unui alt cerc, punctul se află pe cercul care se rostogolește), o hipocicloidă
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se rostogolește cercul este înlocuită cu un cerc arbitrar, se obține o epicicloidă (un cerc se rostogolește pe exteriorul unui alt cerc, punctul se află pe cercul care se rostogolește), o hipocicloidă (un cerc se
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
se rostogolește) și o hipotrohoidă (un cerc se rostogolește în interiorul unui alt cerc, punctul se află oriunde, dar fixat, față de cercul care se rostogolește). Aceste curbe sunt rulete cu un cerc care se rostogolește de-a lungul unei curbe uniforme. Cicloidele, epicicloidele și hipocicloidele au proprietatea că fiecare este similară cu evoluta sa. Dacă "q" este produsul curburii cu raza cercului generator, și având semnul "+" pentru epi- și "-" pentru hipo-, atunci raportul de similitudine dintre curbă și evoluta sa este 1
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
dezvoltat tehnologii bazate pe implozie. Implozia are la bază un vortex autoîntreținut care evoluează în mediu fluid (apă, aer). Când fluidul trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendința de a curge în spirală, într-o turbulență cicloidă, iar la ieșirea din tub, are loc o eliberare gigantică de energie, care poate să producă levitație. Pornind de la această teorie, Schauberger a conceput un motor cu implozie care a stat la baza conceperii aparatelor de zbor (discuri zburătoare) "Repulsin
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
tautocronelor în câmp gravitațional uniform (cu accelerația gravitațională identică în orice punct al spațiului; aproximarea mișcărilor reale într-o vecinătate restrânsă a unui punct de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care generează câmpul gravitațional), la care curbele tautocrone sunt cicloide situate în planuri verticale, având concavitatea în sus; punctele de tautocronism sunt reprezentate de vârfurile cicloidelor, unde tangenta la curbă este orizontală (au panta zero). Teoria tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton, Euler, Jean Bernoulli
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
reale într-o vecinătate restrânsă a unui punct de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care generează câmpul gravitațional), la care curbele tautocrone sunt cicloide situate în planuri verticale, având concavitatea în sus; punctele de tautocronism sunt reprezentate de vârfurile cicloidelor, unde tangenta la curbă este orizontală (au panta zero). Teoria tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton, Euler, Jean Bernoulli, d’Alembert și Lagrange; la ora actuală, problema tautocronelor este considerată ca o problemă clasică a
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]