1,579 matches
-
ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423555460.html [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
trecute Trăirile din cartea cu poeme Ce așteptau iubire și virtute Rememorez porniri sentimentale Un gest firesc de zbatere umană În căutarea flăcării bengale Să ard pe rug o operă profană Am așteptat, și-aud cum bate vântul, Un stih cioplit pe-o coală-ngălbenită Căci mi-am permis să deslușec descântul Când reaprind iubirea adormită Imgini în extaz sosesc în trombă Când construiesc castele de iubire Bătăia unei inimi - ceas cu bombă - Aleargă nebunește în neștire București 18 decembrie 2015 Referință
AM AŞTEPTAT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1451403596.html [Corola-blog/BlogPost/370822_a_372151]
-
trebui să fie! Tăcerea a fost privită întotdeauna ca o putere. Din timpurile cele mai vechi găsim semne de adorare aduse tăcerii. Găsim astfel unele popoare care au amulete și alte fetișuri reprezentând tăcerea. Invariabil, asemenea imagini înfățișează o femeie cioplită dintr-o bucată de lemn sau alte materiale, stând dreaptă și ținând un deget la buze. Ideea este venită de la vechii Greci care celebrau pe Harpocrate, un tânăr efeb cu degetul pus pe buzele strânse. Divinitatea greacă, de fapt de
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1429303774.html [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Femeia În trupul ei ea încinge cuptor , Scaldă de-amor și de dragoste dor - Buza ei moale sărutul tânjește În pântecul ei viața auzi cum cioplește. Se unduie-n vânt cu ochii în stele Buzele-i murmură cânt ne-nțeles Bărbatului dată de tatăl ceresc Alături să-i fie la bune și rele. Când zâmbet senin și când întristare, Cum viața în drum potrivește - Bărbatul amoru-i poftește
FEMEIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Femeia_0.html [Corola-blog/BlogPost/364671_a_366000]
-
aer câlți, dar respiri cu sete. Încă poți să spui că-i floare frumoasă orice scaiete. Cântec albastru Ai avut mereu crucile-n cuvinte fiind răstignit pe orice silabă care îți țâșnea slobodă din minte gravă și-n grabă. Ai cioplit cu greu miezul din vocale și te-au sângerat spinii din consoane când creai avid în chin de migală mii de icoane. Fiecare vers transformat în strune din sunete-a scos ultima asprime croind fericit tainice lagune în ritm și
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1443851715.html [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
de Costel Zăgan din Definiții eretice * Nedumeririle unui român din România Bine voi chiar asta vreți ca să fug din țara mea să-mi las fete și băieți și să umblu brambura Zău să fug din țara mea crucea s-o cioplească vântul loc să n-am sub nicio stea alții să-mi rostească gândul Crucea s-o cioplească vântul să las fete și băieți să vă sape-n cer mormântul hoților voi asta vreți Să las naibii țara mea străinii să
COSTEL ZĂGAN DESPRE ROMÂNIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Costel_zagan_despre_romania_costel_zagan_1384071496.html [Corola-blog/BlogPost/347296_a_348625]
-
fug din țara mea să-mi las fete și băieți și să umblu brambura Zău să fug din țara mea crucea s-o cioplească vântul loc să n-am sub nicio stea alții să-mi rostească gândul Crucea s-o cioplească vântul să las fete și băieți să vă sape-n cer mormântul hoților voi asta vreți Să las naibii țara mea străinii să moară-n ea poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II * Fulgerul mămăligii românești În ceaunul fără ceas
COSTEL ZĂGAN DESPRE ROMÂNIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Costel_zagan_despre_romania_costel_zagan_1384071496.html [Corola-blog/BlogPost/347296_a_348625]
-
de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea și acesta, fără să comenteze, îi spuse, senin la față: - Mergem, tată, împețiți, dacă așa ți-e voia! Și așa s-a întâmplat. Duminică, întreaga familie, îmbrăcată de sărbătoare
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
a colindat glia moșilor și strămoșilor săi spre a releva ochilor odihniți (ai celor fără harul și puterea lui de dăruire) chipul lumii Cerului, așa cum a fost închipuit jos, pe pământ, de meșterii cei aleși de Domnul să zidească, să cioplească, să zugrăvească lumea nevăzută a Sa. Și ca văzând noi toate acestea, să ne minunăm de câtă avere a făcut poporul român din Basarabia (și din alte locuri străine, unde l-a prins vremurile) din talantul cel propăvăduit în Evanghelia
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
să mă sprijin pe lumina cuvintelor sale cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe, stăruința de a fi în uimirea rafinată a poeziei, nu-i decât un zbucium de sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav de inefabil, are ecoul cuvintelor afurisite de o chatartică dogoare. Ca fiu
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. Am spart coaja de nucă a cuvântului și peste înțelesuri am dat de bine , dulci ca mierea,de ducă și ură, avea
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Glorie_limbii_romane_prin_in_al_florin_tene_1378007439.html [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. Am spart coaja de nucă a cuvântului și peste înțelesuri am dat de bine , dulci ca mierea,de ducă și ură, avea
GLORIA LIMBI ROMÂNE, POEM DE AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 by http://confluente.ro/Gloria_limbi_romane_poem_de_al_florin_tene_1375877220.html [Corola-blog/BlogPost/360407_a_361736]
-
mierea luminii în degetarul macilor,/Ca vârsta arborilor în cercuri/În fiecare din ele trudește un străbun,/ Veghează o baladă.// Patria Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1411303636.html [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. Octavian CURPAȘ: În poezia „Scara cu flori” spuneți: „Iar când se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumina/ Alunecăm pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” Rodica Elena LUPU: Așa este, „iarba verde de acasă,/ să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” Octavian CURPAȘ: Să ne întoarcem la rădăcina poetică a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_interviu_cu_rodica_el_octavian_curpas_1338980012.html [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
A ieșit unul singur, dar nu a rezistat. Am pus al doilea set de semințe. L-am ținut în seră de policarbonat și era viabil, chiar dacă avea doar cinci centimetri. A crescut, a rezistat, e mândria mea”, povestește Angela Tudorache. „Ciopleam trunchiuri de copac cu briceagul pe prispa cabanei” Cu părul cârlionțat, ochii luminoși și unghiile date cu ojă verde, vorbește cu drag despre grădina ei, unde fiecare piatră și fiecare buturugă are o poveste. A adunat de la Sinaia, în pauzele
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
împreună cu soțul ei, două veri pietre de la Vama Veche. A smuls buturugi dintr-o pădure din Bulgaria. „Trunchiurile astea sunt luate de mine de la bulgari, le dădeam cu piciorul să le scot, apoi le duceam pe pridvorul căbănuței și le ciopleam cu briceagul. „Or să creadă ceilalți că ești sculptoriță, îmi spunea soțul meu”, povestește Angela Tudorache. „M-a durut spatele de la cărat luni de zile” Împreună cu soțul ei a cărat până pe terasă nenumărați saci cu pământ luați din magazine, dar
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
Că eu te voi iubi atât cât piatra mea va dăinui! Eu sunt statuia bietului îndrăgostit de o himeră, iar viața mi s-a stins fără iubire, Din piatră sunt dar nu pot dăinui fără a fi iubit, Iar erele cioplite-n mine sunt azi o amăgire! Ești vie, dar si mereu nepăsătoare Mă-mbrățișezi cu lacrimi dar, altul e iubit, Nu știi că fierbințeala sarutului mă doare Și-atunci când pleci, mă lași nefericit! M-atingi și mă alungi, ah, cât
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/florentina_craciun_1449613834.html [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
răspuns Ce nu îl veți afla decât spre seară; Rănindu-vă-ntre voi o să mă doară. De dragul vostru eu mă las străpuns - Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns? ... SCULPTURĂ mă aflu într-o stâncă - din ea cioplesc doi meșteri primul - zilei arată trupul meu, al doilea - la inimă îmi umblă și-n vultur mă preface nu trebuie decât să mă înalț ... SPIRALĂ Ne trecem, unul câte unul, Mai târșâit, mai legănat, Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Fiindcă nu-l mai prinde somnul Și s-a tot rugat la Domnul Dacă nu poate s-o prindă Și nici somnul s-o cuprindă, Când ajunge la hotar Din ce i s-a dat ca har Măcar s-o cioplească-n piatră Când se-nalță de pe vatră Dincolo de noi și fire Ca un semn de nemurire! Fată mare, fată mare Hai cu noi la vânătoare! Referință Bibliografică: Pasărea măiastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pasarea_maiastra_0.html [Corola-blog/BlogPost/355184_a_356513]
-
Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbră în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Filozoful_esentelor_tari.html [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
la Editura Nico, Târgu-Mureș, în două ediții. La prima ediție a Festivalului Nichita Stănescu, de la Ploiești, din 13-14 decembrie 1984, Prințul Tom (Gheorghe Tomozei, îngrijitorul Albumului memorial) scria despre „Bătrânul Nichita”, poezia „Ultimele știri”: „Îngerii scriu articole de legi/ ori cioplesc săgeți / și în pauza de prânz ling sare.// Ei patronează cu inclemență / uzinele de ace cu gămălie / fierb rachiu de crini în alambice / și se trezesc întrebând fără noimă:/ Oare ce-o mai fi făcând / Poetul Nichita Stănescu?” Chiar. De
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_mi_e_dor_de_nichita_ca_de_limba_romana_nicolae_baciut_nichita_stanescu_cu_coltul_inimii_editura_nico_targu.html [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
de sunet înverzit Vibrând într-un fluier de os. Te-am auzit imitând pe portativ Sunetul notei re ca o revenire Într-un anotimp destul de relative Galben așternut în strat subțire. Cântai în tabloul zilei în mi major Cu fluierul cioplit din soc, Degetele dintr-un dor în alt dor Le mutai de parcă le ardea un foc. Nota fa prelung vibra sub cer Rotunjită în fluierul învelit în lumină Când clipele încet se duc și pier În cercurile ascunse în tulpină
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Canicula_din_cuvinte.html [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
Atâta întuneric crește lângă stea! Cum lumina ta mai e și muritoare Vremelnicia e așa cum o cunoști, Loc de raze și întâlnire pe-o cărare Unde împreună am însăilat povești. Chiar dacă azi te înconjor cu lumină Și-n versuri te cioplesc statuie, Eu încă mă simt o virgulă străină Când trupul tău spre înălțimi tot suie. Te iubesc cum mă ști din-totdeauna, De câteva ori am tot murit de adevăr, Chiar dacă s-a stins de mult în mine luna Eu mai
SĂ MORI DIN DRAGOSTE DE MUZĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sa_mori_din_dragoste_de_muza_0.html [Corola-blog/BlogPost/361647_a_362976]
-
concretă, dense de imagini iradiant simbolice. În Fiat lux citim astfel de versuri: “Ecouri, zig-zaguri neliniște/ Curge laptele crud al poemului/ Ce altceva să mănânc/ rănile frunzei mă vor fărâmița/ Mai încolo spre toamnă/ Sufletul tot atunci/ Ca o rădăcină cioplită de vânt/ Va lupta să trăiască ori va muri/ Prelungiri din instinct/ genunchiul din fire uimit/ Cum asudă pori răzvrătiți/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând - nevrând/ Geografia știut-a tristeții...” E în ele expresia unei ”Prelungiri din instinct” a încrederii
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
gârlă.Sensul propriu al cuvintelor se târăște ca o șopârlă pe limba omului de rând, văduvită de gând. Fantasmele își fac iluzii, chiar și Adevărul își face iluzii. Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii își tatuează obrazul cu gânduri triste și cioplesc, din roca țipătului, șoapte.Instinctul, păianjen pe pânza răbdării, dă cu oiștea-n mister.Se aude, zornăind voinicește-n cadențe, un spirit berc, de tractoresciene influențe. Totul este-n derută durută. Gândirea, liră-n delir, a-ngenuncheat în fața dințatului domn din
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oda_voda_moda.html [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]