74 matches
-
liber pe culmi” ș.c.l.). Pe de altă parte, cartea cuprinde destule poezii în registru cotidianist în care apare recuzita curentă a promoțiilor transmoderne: autoironia, cinismul, lectură placida a realului, ticăiala, lehamitea în reluări ludice etc. Firește, sunt bucăți citabile, unele de-a dreptul delectabile, încântătoare: „ despre orice oricum oricând într-o hureike/ își permite mister mâșneve să scrie ( ... )/ cum sullyko a pohtit kahfea/ și kelia plutitoare visa lauri mărgăritar/ estimp marfușa ciornaia îl gâdilă pe mâșneve/ cu lauri la
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1425016746.html [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
rădăcinile cerului, căutând fulgere ruginite, șlefuindu-le cu migală și aruncându-le direct în vitrinele cu giuvaeruri false ale muzeului literaturii prezentului fără viitor. Cartea sa de versuri are 100 de pagini și aproape 100 de poezii. Toate poeziile sunt citabile, reprezentative, antologabile: “Eu sunt Dumitru,/ (Așa...studiați-mă!...)// Am făcut răni la gânduri/De cât vă mângâi...// Poftiți în poemele mele/Ca-n sânul lui Avraam,/ Numai s-aveți poftă/De cât pământ și iarbă...” (“Eu sunt Dumitru”, p. 7
CARTEA CU PRIETENI- DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni.html [Corola-blog/BlogPost/356183_a_357512]
-
cap la cap, se-așează lângă un prun”... La polul opus al acestor versuri puberale și pubescente, întâlnim un adevărat fior de poezie în ultimele două versuri de la pag. 64: ,,Când vântul mă va vântura,/ Voi trece prin sita sa”. Citabil în întregul său, poemul ,,În horă” ar trebui să constituie pragul de la care să se înalțe, să-și ia zborul adevărat creațiile Cristianei Mariana Bălășoiu, trecând de la stadiul de versuri (blânde, vioaie, zglobii ori stângace) la acela de Poezie (care
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
mesajul din titlul volumului, dacă îi ignorăm șăgălnicia. În fond, de ce ar trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
concepts philosophiques dans le SIC” (Riondet O., 1999). Deși are contribuții meritorii pe mai multe axe ale standardului comunicării, Odile Riondet este, înainte de toate, un remarcabil antropolog al comunicării, al culturii (Beciu, Camelia, Dragan, Ioan, Popescu, Dana, Riondet, Odile, 2009a). Citabile pentru pertinenta și originalitatea lor majoră sunt pe această linie 3 idei. Mai întâi este memorabilă “hypothèse anthropologique” pe care o emite: “un être humain travaille sur lui-même, c’est bénéfique, leș relations aux autres ne menacent en rien la
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT by http://revistaderecenzii.ro/phd-stefan-vladutescu-university-of-craiova-odile-riondet-in-orizontul-comunicarii-rezumat/ [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
foarte reușite pe saptamana te fac deja un autor de luat în serios. Dorel Schor e unul dintre aceștia. Publică „ziceri” de mai bine de 40 de ani. Ne-am obișnuit cu el. Nu ne mai surprind cele cinci-șase „ziceri” citabile, demne de reținut, pe care ni le oferă săptămânal. Nu ne surprinde nici circulația în lume, a „zicerilor” lui Dorel Schor, ele apărând în publicații din Iași, București, Cluj, Craiova, etc., dar și din Spania, Australia, UȘA, Canada, Germania, Ungaria
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Zoltan_terner_un_maestru_israelian_al_zoltan_terner_1331272983.html [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
a-mi arăta sentimentele la justa lor valoare atunci când ele sunt copleșitoare, iar apoi, pentru că indiferent cum încercam să îmi formulez ideile, păreau aceleași fraze găsite în paginile cărții, Ion Dumitrașcu având această calitate scriitoricească de a-și face frazele citabile. Din același motiv nu sunt în stare să îmi finalizez această notă într-un limbaj propriu, ci doar, recurgând la un gând al scriitorului Ion Dumitrașcu pus pentru noi, cititorii, pe coperta din spate a cărții. „Treizeci și trei de zile de
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1450344572.html [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
românește, "Supleantul", acum doi ani. Mi-a făcut cineva observația că scriitori care au schimbat limba, există, deși nu sunt mulți -- dar scriitori care practică două limbi, câte cazuri semnificative sunt? Mă bucur că la această rară performanță, contemporanul curent citabil sunt eu. Despre Alex Rotaru, este unul dintre prietenii mei personali, deci nu pot decât să-i fiu apologet. Vizionați filmele lui, toate sunt cu cinci steluțe, la Netflix networks. Vă recomand They Came to Play, deoarece este despre artă
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_vintila_1435507591.html [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
o recomanda în anii Î70 Roland Barthes istoricului literar postmodern : să nu meargă de la origini spre prezent, cum face istoricul literar tradițional, ci să pornească din prezent spre originile literaturii”. Sub auspiciile unor asemenea aserțiuni, se desfășoară, într-un mod citabil, multe texte de comentarii critice ale Profe sorului, mai cu seamă cele care au venit de după 1990, privindu-i pe scriitorii români din diasporă, care, cu siguranță, își vor găsi poziția cuvenită în virtuala istorie literară a scriitorilor români de
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
apropiați de sânge, oprindu-se la părinți, și, numaidecât, la săteni, la anotimpuri, la spațiile văzute ale câmpiei, la geografia și istoria locurilor cunoscute sau dispărute. Teoria spiralei în cunoaștere se desprinde subtextual, impunând poeziilor autorului o dicție meritorie, deloc citabilă pe sărite. Mai fiecare text poetic are ceva de oferit, de personalizat. Ingenioase sunt trimiterile ca timbru poetic, ca lexic, la angrenajul clasicilor ro mâni ori străini - de la trubadurii fran cezi, până la modernii sec. al 20lea. Odată cu producerea Evenimentelor din
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
de antologie sau pur și simplu critică, varia, tabele cronologice (strict necesare Într-o documentare exactă). Sunt nume de referință, de piloni veritabili ai literaturii române asupra cărora fraza limpidă a lui Ion Nistor se mlădiază și curge În mod citabil - Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Gib Mihăescu, George Bacovia (poate cea mai bună ediție, a poetului, Îmbunătățită de la 1965, prin anii următori: 1972, 1981, 1987, 1990), Mihai Eminescu, Ion Barbu, Damian Stănoiu. La unele cărți, ale acestor clasici, profesorul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
planeta noastră înțelegând ca orice ca în Franța și alte state, ci de reîntemeierea începuturilor în cultura român autentic ce și cât se potrivește intelectuali autodeclarați de dreapta ” modernă, datate cu afirmarea în țara ta. De aceea, afirmă categoric: Cu citabilă cumpănă a rațiunii și a junimiștilor. „Fenomenele de înnoire apar ciclic în îndelungatei experiențe diplomatice, Cu o frenezie a limbajelor de cazul unei culturi și nu trebuie George Apostoiu precizează: „S-ar analiză, diplomatul cumulează, într-o respinse automat”. produce
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
mesaj pe articol”. Claritatea mesajului se referă și la atribuire (identificarea surselor informației). Toate citatele trebuie să aibă o sursă cu un nume, anonimatul este rezervat cazurilor în care informația are valoare factuală și nu este disponibilă de la nici o sursă citabilă, folosim sursele anonime numai în materiale informative, niciodată în cele de opinie și comentariu. Claritatea limbajului se referă la respectarea sintaxei, la folosirea predominantă a propozițiilor scurte, un text pentru a avea dinamica alternează fraze mai scurte cu fraze mai
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu Nicușor Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de Comitetul de lectură al Teatrului Național din București în stagiunea 1941-1942 și reprezentată în octombrie 1943, piesa preia motivul dezvoltat de G. B. Shaw în Pygmalion. Este povestea unei vânzătoare de cafea care, sub supravegherea atentă a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
specifice și pentru stimularea creației savante și pentru știința etnografică abia în curs de afirmare. Altfel intrăm, poate fără voie, în rîndurile denigratorilor care s-au ivit cu diverse pretexte, mai mult sau mai puțin demne de luat în seamă. Citabil este acel Mauriciu Schwarzfeld, de la revista „Contemporanul”, cu al său titlu incriminator, din care nu lipsește sintagma persiflantă „meșterul drege-strică”, expresie intrată cu prea multă ușurință în presa de scandal. Se dorea eliminarea volumului, emblemă a unei generații, însă de pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și o sugestie - regimul sentimental îl prefațează pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi („Tu, creangă cazi, tu frunză te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a cuibului și a palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
caricaturale ce specifică - precum la Mateiu Caragiale -echilibrul fragil dintre sancțiunea etică și compensarea estetică în adevărate lecții de stil literar 19. Dialogul, respectiv competiția dintre Suflet și Trup urcă în timp până în arealul bizantin unde, alături de amintitul Choniates, e citabil Philippos Monotropos (cu Dioptra, sec. XI) și alții care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
tentativă de includere a „gândului” propriu în ordinea universală. Dar și acum se ascunde de agresiunea prea slobodă a cotidianului, optând pentru singurătate ca formă de libertate față de situația de mai demult, când solitudinea i se impunea ca soluție extremă. Citabilă este chiar poezia care dă titlul primei cărții: „E liniște, din oraș/ nu răzbate/ nici o voce politică,/ radioul, închis - nu se aude/ nici un lider de opinie;/ în schimb, citesc o carte anonimă,/ parcurg presa de scandal,/ îmi umplu un pahar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
sfori lungi”, sturionii sunt „fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc inflexiuni din Saint-John Perse. Versurilor citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau balta intervin în acțiunile umane cu funcții complice și inițiative secrete. Dintre nenumărate exemple citabile, o mențiune specială merită strania istorisire Ochi de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în fața calamităților domestice și a celor de la serviciu. Credeam că s-a verticalizat, dar nu: se comportă lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii, ci găsirea unei singure expresii fericite, care să devină mereu citabilă, ceva în genul „ochii sînt ferestrele sufletului”, „a pleca înseamnă a muri puțin”, „umorul e politețea disperării” etc., vorbe ale căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Istoria limbei și literaturei române (1886), manual pentru cursul liceal superior, include și astfel de incursiuni, precum și o prezentare, sumară, uscată, cu destule inadvertențe, a cărturarilor și scriitorilor. Util, aplicat, interesul redactorului față de literatura populară face din „Contemporanul” o publicație citabilă în istoria disciplinei. De pildă, cerința culegerii fidele, riguroase a folclorului este meritorie, ca și tipărirea de literatură populară din toate provinciile românești. Ceea ce publică el însuși (Cântece și obiceiuri la nunți, Despre strigoi, strige sau strigoaice ș.a.) conține exemplificări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
1970 și 1989 au fost scrise nu mai puțin de opt cărți despre T. Maiorescu. Perioada 1948-1960 a impus reducții ideologice de o mare severitate, din care au rezultat distorsiuni și mistificări, istoriografia consacrată lui T. Maiorescu fiind mai degrabă citabilă decât citibilă, multe studii fiind total incompatibile cu cerințele neutralității științifice. Maiorescu ajunsese, deopotrivă, atât cosmopolitul cel mai înverșunat, cât și naționalistul cel mai înfocat (Dan Mănucă). „Este adevărat, schimbările de atitudine sunt punctuale, inconsecvente, recurente în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prin pedala pusă exuberantelor confesiuni de altădată, prin infiltrarea insidioasă în universul liric a semnului morții, existent în ființe, în lucruri, în gânduri și în vise. Elegie universală și Plâns universal, piese de rezistență, sunt doar două dintre numeroasele poezii citabile în acest sens. SCRIERI: Țara bătrânului fotograf, București, 1970; Lupoaica albă, București, 1976; Jurământ pe apa vie, Iași, 1977; În hainele scumpe-ale mierlei, Iași, 1982; Puterea lunii, Iași, 1985; Viața și vremea, București, 1987; Cartea de argint, Galați, 1991; Arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]