33 matches
-
de-al nostru, de-al românilor, prin patria adoptivă ne amintește de actul civilizator al celor ce-au ridicat pe noul continent o nouă lume, o altă civilizație, înșirui ca pentru sine evidența înțelegerii darului Americanului... Măi să fie! exclamă ciudos Papa. Cum li se aduc unora elogii pentru merite închipuite... -Exact! confirmă Babacul. Ca și în cazul nostru! Ce, noi suntem Tom și Jerry cum a sugerat Flower-Power?! Noi suntem doi seniori cu viețile serios trăite, dar care ne copilărim
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
de călători. Nădușeala era mare, de uitai că ești abia în Făurar. Atmosfera viciată, irespirabilă. Aproape sufocați, consumatorii oportunei călătorii amuțiseră, când un strănut subțirel, dar ascuțit sparse încremenirea. -Bine. Și ce-i nemaivăzut în asta? se pronunță un pic ciudoasă rămasa în Românica, uitând că dialoghează cu soră-sa, nu cu o fandosită de emigrantă ori transfugă, categorii din care o excludea pe Fila. Fila continuă, neluându-i în seamă reacția: -O voce, mai mult un răcnet ceru pasagerilor să
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1486896983.html [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de lupi și de vulpi. Nesocotiții
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară. Un trecător prin sat, rătăcit, pesemne și care-l salvase pe copil de ploaia de mere coricove îndreptată asupra-i de nărăvașii ciudoși, îl trăsese de-o parte să-l ogoaie. Simțindu-i meteahna ațâțată și de batjocoritori, îi vorbi de un leac, ridicând stufoasele-i sprâncene deasupra ochilor pătrunzători și veseli. Să fi trecut o jumătate de an, poate? El se găsea
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Așa să știi! -Și ai exterminat-o? Tu singur, singurel?! De ce nu mi-ai oprit și mie?! Aveam și eu de-mpodobit pe cineva! -??? cere deslușire mutuală Sterie doar din privirea chiondorâșe cu care o împunge. Dar ea, în parte, bombăne ciudoasă: -Cum te arăți în casă, alăturea cu tine plutește o avertizare inscripționată, pare-se, pe un imens balon, pe care, și mioapă, tot aș putea citi: Atenție, urmează o animație care te-ar putea afecta emoțional! Rămas uimit de feedback
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
o pată de nisip mărunt, adevărat platou, dorit în scurta-i existența de felie. Peste figura-i rozalie se-așezaseră la impactul cu solul mărunte fire de nisipoasă proveniență aducând cu fire albe de piper. Contemplând pierderea, Sandu îi aruncă ciudos lacomului său prieten: -Ai un leu s-o mănânci și p-asta! și-și ridică pontos colțurile gurii într-un zâmbet laaarg... îl întrebă din priviri Gabi siderat. Amuțise, nu alta. Luându-i drept refuz tăcerea, Sandu licită: -Hai, atunci
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459063409.html [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
ce mai! -Și în restul timpului, nu se lăsă inamicul, stăteai, pesemne, acasă cu bona?! -Da! Era știut că avea bonă, interveni Miramoț. -Ia te uită! Ți-ai găsit apărător din oficiu, Babacule! Da’ tu de unde știi, fato?! o chestionă ciudos pe colegă, pentru că nu-i plăceau intervențiile în disputele sale, cu atât mai mult îi repugnau băgăcioasele! Și starea de perdant îl făcea mai nerăbdător, estompând tactul cu care se fălea ca făcând parte din stilul personal. Hai, s-auzim
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
oculte explică relativa fragilitate a victimelor la începutul atacului. Cu cît victima înaintează în recunoașterea și numirea situației sale de "fermecat", cu atît va putea "face față", cu sprijinul celor ce dezleagă. În regiunea normandă, vrăjitorul este numit "gelos" și "ciudos" și, în consecință, este un nemulțumit care are nevoie să își aplice puterea dincolo de propriul domeniu. "Ceea ce este "magic" la vrăjitor este așadar această lipsă de măsură fundamentală, acest exces al forței în raport cu numele (sau teritoriul) [...]. Îi lipsește mereu spațiul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
era o frică mai mare ca cea cauzată de buhaiul satului, care îi scosese mațele lui Costache Andrei, văcarul. Cel cu geanta se mai oprea la cîte o casă și, cum nu era nimeni, lăsa cîte o hîrtie și pleca ciudos. Cînd a trecut poarta la noi mi s-au tăiat picioarele și tremuram ca de friguri. Mă, tu ești a lui Gică? Îhî, îngîn abia auzit. Îmi tot trăgeam în jos cămeșoiul ca să nu mi se vadă intimitățile. Pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lecția politică: Voi știți, mă, cît cheltuie poporul cu voi? Un obuz costă două mii de lei. Salariul unui profesor este de o mie de lei. Fiecare dintre voi va trage 10-15 obuze. Vedeți cît cheltuie poporul? Poporul sîntem noi, mormăi ciudos. Avansasem în cunoștințele ideologice datorită celor trei ani de facultate. Maiorul sare ca ars. Vorbești prostii. Nu voi sînteți poporul! Dar cine? Poporul sînt eu, părinții voștri, muncitorii și țăranii. Și noi ce sîntem atunci? Voi trăiți și sugeți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să priviți puțin... merită. O să vin cu cineva de specialitate, de la muzeu. Nu, doar dumneavoastră. Sînteți doar universitar. Îmi amintesc de eruditul meu profesor Zghibarț. Îmi povestea de Cernescu, de groaza tuturor deținătorilor de biblioteci. Eram curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lupta este care pe care, firul se rupe și peștele ăla mare rînjește spre noi cu niște dinți de rechin. Scoate capul din apă și glăsuiește: Hai veniți la tata, aici, să vedem care pe care... Eram tare amărît și ciudos pe familia Covalciuc. Am pierdut peștele vieții mele din cauza... Telefonul mă trezește, sar ca fript și aud: Sîntem la poartă. Ciudos încă, trezit pe jumătate, răspund în răspăr: Nu mă mai duc... ăăăă... adică vin imediat. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capul din apă și glăsuiește: Hai veniți la tata, aici, să vedem care pe care... Eram tare amărît și ciudos pe familia Covalciuc. Am pierdut peștele vieții mele din cauza... Telefonul mă trezește, sar ca fript și aud: Sîntem la poartă. Ciudos încă, trezit pe jumătate, răspund în răspăr: Nu mă mai duc... ăăăă... adică vin imediat. Mi s-a părut o fățărnicie să mă pupe musiu Covalciuc și, culmea, o face și feciorul lui, ăla cu scaunul... Eram încă copleșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot nu merge. Așteptați puțin, mă roagă politicos. Fuge la un alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare care se face în Cuba, spune cu un ton ciudos. O încerc, o îndesăm, o sucim și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și două măsline orbite de un polonic de ciorbă (scuză excesul... prepozițional!). Bucuriile ultimelor zile, așteptate pentru că prea se buluceau în mine catrenele deznădejdii, sînt două. Și una, desigur, este o împăcare dulce cu T și tot cîrdul de gînduri ciudoase care o fac atît de personală acum. Cealaltă bucurie are gust parizian, dijonesc mai bine zis, bucurie iscată de generoasa mea prietenă din Galia. E vorba de un nou cadou din partea Corinei: un album excepțional Marilyn Monroe și "La vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
putere (2); ranchiunos (2); rece (2); slăbiciune (2); sufletist (2); trufaș (2); tu (2); ură (2); vertical (2); -; absurd; anormal; apărare; armonios; arogantă; arțăgos; atitudine; atotștiutor; atracție; bine; blînd; boală; bun; bunicul; calitate; caracter puternic; cu caracter; centru el; ciudat; ciudos; cocoș; coleg; coloană; copil; curaj; cutremurător; depășire; dezavantaj; dezgust; diferență; diplomă; dispreț; dîrz; domol; drăguț; drept în decizii; dubios; dușmănos; efort; doar pentru el; plin de el; ești; fără scrupule; ființe; fițe; fraier; gălăgios; gelos; greșit; imatur; impulsiv; inferior; ins
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un ,farsor". în schimb, întreaga lui admirație se îndreaptă către Anton Golopenția, căruia îi laudă, la superlativ, valoarea, judecata, cinstea, sinceritatea, ținuta morală. Pe E. Lovinescu îl
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
mic în brațe privea încurcată odaia modestă. - Tăiai o puicuță și făcui din ea ciorbiță și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de ce-am scăpat! A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urmărește cât volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și îți stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui: “Uite ce mi s-a întâmplat în noaptea asta...” Când mi-am încheiat povestea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să-ți ghicesc, stai așa, stai așa să-ți spună baba... stai așa, frumosule, că ești de-al nostru, stai așa... uită-te la baba, mânca-ți-aș ochii tăi verzi... - Căprui, chioaro! Lasă-mă! - Ești frumos, dar ești și ciudos... Ești inimă bună, da’ gura-i spurcată... ești la o răscruce și drumurile se-ncurcă... ești la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm pe uscat, chiar dacă l-am supărat oleacă. Vă spun eu că cei trei frați sunt și răi și proști și ciudoși! Câte nopți n-am pândit eu În pădure să-l prind pe Victor și degeaba. De la un timp, nici nu i-am mai băgat În seamă. Hai, leatule, scoți o cană cu vin sau nu? Cum să nu, dar hai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]