22 matches
-
Păstrându-mi apartenența/ la izvorul inimoșilor/ la filonul stării de a fi cuvânt/ răscolind în omul pământ/ în lutul care se mulează pe mine/ îmi ia forma/ neînghițindu-mă totuși/ revelația cuvântului, vederea.../ .../ radiază starea de așteptare/ acordul, armonia, visul/ clipoceala simțită a apei/ resemnarea poemului,/ de a mă cunoaște vocea a secat/ renunțarea sofisticată a poetului fără punct”. Poate tot un autoportret, reprezintă și aceste versuri, cu adresare spre sine: „Ești ca un paratrăznet/ Culegi fulgerul/ Și mi-l transformi
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1456221583.html [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
aparent caracterizantă numai pentru anumiți vorbitori sau pentru anumite medii, este în realitate foarte extinsă și vizează deopotrivă pe realizatorul discursului și discursul însuși. Astfel, de exemplu, în versurile eminesciene "Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum, Cîștigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum", fenomenul bilingvismului discursiv este evident. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i contează identificarea situațiilor de bilingvism, însă nu numai în cazul cooperării elementelor din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau balta intervin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și de radiații fosile. Fotonii aceștia cărora le lipsește timpul de înjumătățire vin din toate direcțiile, formînd un foșnet ubicuitar și egal sieși, care reprezintă temelia simplă, omogenă și izotropă a lumii. Ideea că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar stuporosul un posedat de izbucniri grele. Primii sînt îndeobște reci și din nervul lor se plămădesc cronicarii zilei, ceilalți sînt simandicoși și din ritualul clipocelilor intime se aleg de obicei artiștii, pe cînd din stupefierile anancaștilor se nasc martorii consternați ai epocilor tulburi. Dar e o greșeală să credem că un autor are o umoare constantă care îl condamnă la același ton de-a lungul
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina-i clipoceală-n rouă, spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Oare cu fluturi? Poate roua, poate îngeri O să-mi străbată clipa-naltă
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
merge unul, monografia (în sens de descriere individuală) capitulînd în favoarea pangrafiei: ori descrii tot procesul, ori te lași păgubaș. E ca o clipocire ubicuitară care face ca o particulă să nu se mai deosebească de alta, fizicianul mulțumindu-se cu clipoceala și întorcînd spatele particulei. A doua restricție privește neputința omului de a folosi limba atunci cînd simțurile nu-l mai ajută. Și cum nivelul cuantic cere fizicianului să renunțe la impresii vizuale pentru simplul fapt că ordinul de mărime e
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
s-a născut Ciorne și zile nu stă într-o motivație aniversară și nici în dorința impură de automăgulire culturală. Ion Dur e prea lucid pentru a se lăsa în mrejele amorului propriu, de aceea orgoliul nu-i atins de clipoceală narcisică. Dacă are vanitate, și ca orice autor cu pretenții e firesc s-o aibă, undele ei sînt atît de reprimate, că la exterior Ion Dur nu lasă să răzbată decît aerul sobru al intelectualului care nu face caz de
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
în golul acela cenușiu. Abia acum își dădea seama cât de gigantic era blocul. Când ajunse către etajul al patrulea, copiii se confundaseră-ntr-o singură pată de carne palidă. Îi strigau ceva, dar vocile lor păreau un fel de clipoceli, cam așa cum auzeau, poate, peștii un ciocănit ușor în geamul acvariului. Sub el, țeava săpată-n carnea blocului se îngustase până când peticul de gang de dedesubt abia se mai vedea cât un preș de ușă. Mircea se ghemui în găleată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l mereu la școală ori jucându-se afară, știindu-l mereu în siguranță și fără s-o oblige la nici un efort. N-avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul antic în care pot afla regulatorul statornic al inteligenței și caracterului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt alarmați. Fiți atenți la ea! strigă Mabel. Urmăriți-o! Masa începe să se ridice, pâna când mâinile lui Bobby ajung aproape în dreptul nasului. Apoi, cu zgomot, cade la loc, pe podea. Doamna Pereira scoate niște sunete ciudate, ca niște clipoceli. Fiți atenți! strigă Mabel. Este un spirit tânăr care nu-și cunoaște încă puterile! Masa nu se mai mișcă și pentru un minut sau două, singurul zgomot care se mai aude în salon, este respirația greoaie a mediului. Apoi, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
La un moment dat, creatura o domină pe fetiță, care părea minusculă în comparație cu ea. Numai atunci când se mișcă din nou, Newt îi simți prezența și se răsuci. Abia avu timp să urle și umbra o și înghiți. Auzind strigătul și clipoceala, Ripley își pierdu capul. Grilajul era secționat pe jumătate. Ajutată de Hicks, o smulse cu lovituri de picior, îndoind astfel barele. O bucată de metal se scufundă în apa neagră. Fără să-i pese de metalul încins, Ripley intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca pe o femeie sau sunt numai un gunoi în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gândești la anii, când visam în academii, Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adâncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
într-o primă fază, Pogromul meu personal, Luca! Înțelegi? Mamă... nu e control! Mi se pare incredibil! Cum să nu poți controla picul tău de clipită în vestibulul ăsta al Conștiinței de care ne bucurăm ca printr-o minune, de clipoceala asta anamorfopsihotică a gelatinei pe care unii o numesc spațiu celest și a cărei viață însăși durează o secundă de-a Spiritului Universului? Luca, tu-nțelegi ce spun, eu vreau să schimb totul!!! Luca?!? Ești sau nu cu mine? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu cele trei benzi late - roșu-pal, albastru-pal și doar pal - cărora soarele și umbrele zburătoare ale norilor le zădărnicesc orice legătură prea evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de primăvară, clipoceala noroiului, Începutul oreionului, pasărea exotică zburlită, cu un ochi injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de pildă, sau niște prizonieri de război zdrențăroși Însoțiți de dichisiții Învingători. De cele mai multe ori, titlul filmului principal era un citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață detașată și atent controlată - cu toate detaliile plănuite, încercând să fiu tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]