119 matches
-
ecuator. Așa mi-a zis într-o zi Erika. Ai văzut-o și tu?! Cotoroanța! - A, da, Baba Cloanța! Mi-a spus de ea ceva, ceva, bunica... Într-o poveste, cum că era și nu prea... - Uite-o aci! Erika, clonț de babă! Acum, e pe vatră. Cică ne-ar face mâncare. În realitate, mestecă în oalele ei cu otravă. Mai târziu, vrei, nu vrei, trebuie ... - Da, înțeleg, da, da ... Și papagalul? - Nu-l vezi? Face pe deșteptul, ca și ea
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
se așezară la masă, fiecare după rangul său. Maestrul Ciorică rămase la intrare, întări straja de Fulgoi și Țurțurași (soldații din corpul de gardă) cu vreo două duzini de corbi croncănitori, transformați în flăcăi mătăhăloși în costume de sportivi, având clonțuri de oțel pe sub haine. Lupul Colț Fioros fu pus de pază la intrarea în palat. Ședința nu dură mult. A vorbit numai Iarna: - V-am chemat ca să vă spun că nu sunt mulțumită de felul cum mă slujiți. Nu vă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
măcar odată în istorie. Imposibil?” Și în continuare, ca un lait motiv, Laila „croșetează, deșiră, iar croșetează la dantela din bumbac de Egipt. Trage ața din ghem cu viteză fantastică și fără s-o privească. Înnoadă ochi după ochi în clonțul de igliță... Croșetează, trage ca la galere, gesticulează, robotește în ritm, din instinct de apărare și fără să trăiască adevărata bucurie a creației. Brățările multe și fine îi clincăne impasibile pe brațele care scapă, dezvelite din pânza higeabului.” Și din
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
imediat pe bordura trotuarului cap în cap și pe șoptite, cu toate că nu era nimeni în apropiere, am început să conspirăm: -Nu ai să-l poți bate mi-a spus Cameluța, care, cu toate că era mai mică decât mine și Nuța, avea clonțul la fel de mare ca și noi. M-am uitat la ea cu milă și încet am început să-mi scot pulovărul, mi-am ridicat mâneca de la rochie și dintr-o mișcare rapidă, mi-am strâns pumnul și i l-am băgat
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii nopților de iubire și a
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464548706.html [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
ploaia rece în cel stâng, cu durerea tropotită-n piept cu aripile versatile care-n mâini îți plâng. AL TREILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Inimă-roșie înlăuntrul omului-pasăre, inimă-pasăre în interiorul răului cu pești, inimă-roșie numai lumini și lasere, inimă-pasăre ce-aduce în clonț vești. Arzând, luna privește zâmbind ca un mort în timp ce un firicel de sânge se prelinge din viscerele-i pângărite, arde astrul nopții ca un lumânărit tort aprinzând cerul cu întrebări asfințite. Măruntaiele-mi sunt violate de aripa morții ochiul dinlăuntru
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1474450454.html [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
neauzitul vers. E primordială supa grea a facerii în care oamenii pot ca pasărea Phoenix să renască-n cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț vești, inimă-pasăre numai lumini și lasere. AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1474450454.html [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că-s lupii eterni Și i-au convins cu vorbele lor grele Că-s
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1491069332.html [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
a mai spus cu glasul cântat cu o scânteie de luceafăr în ochi degustând nu știu dacă m-a luat un fior de bucurie s-au șoc a fost lângă noi venise Nicole Labis avea, ca un mucenic pasărea cu clonț de rubin pe umărul stâng a luat sticlă a turnat și a zâmbit. * frunzele nu cad niciodată toate-ntr-o zi ca să avem multe șanse la judecata toamnei și să nu avem scuze că am fost absenți. SCULPTURĂ Cuvintele mele
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Va_prezint_un_tanar_poet_buzoian_teo_cabel.html [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1428077494.html [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
BUCUREȘTI) Dincolo de lumi, ținuturi îndepărtate sau intime, o altă valență sensibilă a vieții - Copilăria - revine ca laitmotiv în scrierile poetului vrâncean (prin naștere), accentuându-se nevoia copilăriei fericite pe tărâmul de basm, străbătută (însă) de zborurile terifiante ale păsării cu clonț de fier (războiul), o nedreptate făcută umanității în toate perioadele istoriei, ce a curmat vise și a gonit mult prea devreme îngerii Pământului către cer: Vreau înapoi copilăria,/ Furată de război și sărăcie,/ Aș vrea din nou ca bucuria/ Să
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 2 IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Noi_aparitii_literare_la_edit_gheorghe_stroia_1388675021.html [Corola-blog/BlogPost/347488_a_348817]
-
îi tare bine...”, o anunță Chiva.” Mai mult, baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
pe caldarâm, măduva spinării i-a fost secționată. Trupul fiindu-i paralizat, la spital mai era conștient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiș / Care va rămâne o amintire frumoasă...” Despre acele zile de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiș / Care va rămâne o amintire frumoasă...” Despre acele zile de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și cei din familie) - Margareta Labiș: „Anunțat telegrafic, tata
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
privirii ocrotindu-l necontenit în oglinda în care mă vedea mama cu fildeșul dragostei ei din os de lumină prin care trăiește în mine. Laudă omului în altarul durerii cioplit purtând mierea speranței în gânduri, lăsându-și rubinul sclipind în clonțul păsării maiastre. Referință Bibliografică: În oglinda în care mă vedea mama / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN OGLINDA ÎN CARE MĂ VEDEA MAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1466863718.html [Corola-blog/BlogPost/375716_a_377045]
-
unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat și în spatele lui cimitirul din care se aud puii păsării cu clonț de rubin Referință Bibliografică: viața / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1400647896.html [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
a vesti elitelor acestui veac amorțit că nu se mai poate merge așa, că ceva trebuie să se schimbe din rădăcini pentru a salva organismul moral al civilizației europene, că fără de această primenire morală din adâncuri „mâine, puii păsării cu clonț de rubin// vor ciuguli prin țărână// și vor găsi poate// urmele celei ce-a fost cândva //civilizația europeană”. Am parafrazat versurile notate de marele poet, Nicolae Labiș, pe patul spitalului, în clipa sfârșitului său pământesc. Continentul atlantic, adică popoarele Americii
Neamul românesc nu doarme! by http://balabanesti.net/2012/08/18/neamul-romanesc-nu-doarme/ [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
in memoriam Unde ești băiete drag? Să-ți revezi copilăria, Codrii cei înalți de brad, Să te cuprindă nostalgia. Tu ai plecat de mult în vreme, Puțini își mai aduc aminte, Încercând să te recheme, Prin nescrisele cuvinte. Pasărea cu clonț de fier, Lupul rău care a mușcat, Din pământ, dar și din cer, Te-au distrus și ai plecat. Referință Bibliografică: Lui Nicolae Labiș / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de
LUI NICOLAE LABIŞ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Lui_nicolae_labis_mihai_leonte_1329716328.html [Corola-blog/BlogPost/342250_a_343579]
-
ELOGIU VULTURULUI ORB Vecinului meu, Nicu Butculescu C and vulturul orb și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință Bibliografica: ELOGIU VULTURULUI ORB / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_vulturului_orb.html [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință Bibliografica: ELOGIU VULTURULUI ORB / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_vulturului_orb.html [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1427873742.html [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele
PĂCĂCIOŞI ŞI PĂCĂLAŞI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1396341213.html [Corola-blog/BlogPost/354125_a_355454]
-
fă-te portal la un local, își iei o nalbă, mai furi o salbă, Doamne, ce pierd? Pier pe un sfert. Un câine șchiop a rupt stejarul, în locul lui crescu măgarul, că nimeni nu moare numai de glonț, mai avem clonț, mai avem Kranz, lanț. Eu sar pârleazul, mă umflă prazul, vine miliția, la braț cu poliția, cu procurorul-gladiatorul, nu mă loviți, fiți isprăviți, regulamente, arhidemente, cu multă mentă semidecentă. Eu sunt poetul cu zaiafetul, eu sunt ce? Regretul.Când găina
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1416380302.html [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]