22 matches
-
convergență în raport cu o „gândire comunicațională” și în interiorul unei societăți „cucerită de comunicare” (cu expresii ale lui B. Miége - „Societatea cucerită de comunicare, Iași, Polirom, 2000). Interviul este definit ca „gen publicistic complex” al cărui ansamblu de semnificații se constituie în coacțiunea celor trei factori-reper ai „actului de comunicare: emitent, mesaj, receptor” (p. 15). Demersul generic al interviului este îndreptat spre un intervievat de la care se vizează obținerea de date utile în informarea lectorului. Jurnalistul care adresează întrebările are un rol activ
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriela-rusu-pasarin-actualitatea-interviului-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
sociale) în: - efectele publicului - atunci când celelalte persoane din grup nu se implică în activitatea subiectului, fiind definite de atributul „pasivității” (în plan didactic vom identifica aceasta prin exemplul scoaterii unui elev la tablă pentru a rezolva un exercițiu); - efectele de coacțiune - dimensiune a facilitării sociale ce introduce în ecuație participarea activă a celorlalți membri ai grupului (mai apropiată de metodele moderne de interacțiune educațională). Să dezvoltăm câteva perspective de analiză. În ceea ce privește prima situație, cercetările au identificat atât efecte pozitive, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acești elevi nu au discutat deloc între ei. Se cuvine însă făcută aici o precizare: în opinia noastră, numărul membrilor/mărimea grupului pasiv poate să introducă variabile noi în proces. Astfel, un public restrâns poate determina efecte similare activității de coacțiune, chiar dacă persoanele respective asistă fără să intervină la activitatea subiectului. Jackson și Latane spun că „efectul asupra altor persoane crește în funcție de număr” (Myers, 1990, p. 275). Dacă grupul în cauză se mărește, apar probleme determinate de diminuarea contactului dintre persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
efort mai mic); datorită lui participanții aleg să-și reducă propriul efort (și uneori, prin aceasta, propriile recompense) decât să „fie luați de fraieri” și să fie exploatați. Cât despre cel de-al doilea caz analizat, și anume efectele de coacțiune, se observă dominanța actelor cooperative în raport cu cele competitive. Semnalăm și aici faptul că nu putem opera foarte clar o distincție între competitivitate și cooperare într-un fenomen real: astfel, orice acțiune definită de către un referențial drept una de colaborare include
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
competitive. Semnalăm și aici faptul că nu putem opera foarte clar o distincție între competitivitate și cooperare într-un fenomen real: astfel, orice acțiune definită de către un referențial drept una de colaborare include elemente ale actului competițional și invers. Problema coacțiunii o regăsim și sub alte aspecte în cercetările în domeniu; alți autori (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 313), referindu-se la interdependența în grupurile de lucru, vor preciza trei tipuri: grupurile „negociatoare”, care încearcă să-și dezvolte strategia prin compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și sub alte aspecte în cercetările în domeniu; alți autori (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 313), referindu-se la interdependența în grupurile de lucru, vor preciza trei tipuri: grupurile „negociatoare”, care încearcă să-și dezvolte strategia prin compromisuri; grupurile de coacțiune, când membrii acționează relativ independent în activitatea ce-i definește, dar posedă un anumit grad de interdependență (exemplul oferit de cei doi autori este cel al colectivului didactic al unei facultăți în care profesorii își țin orele separat, dar colaborează
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
intrinsecă se corelează atât cu procesul creativ, cât și cu personalitatea creativă. În acest sens, este asociată în mod logic și funcțional, dar și post hoc empiric cu produsul creativ. Amabile, Goldfarb și Brackfield (1990) au examinat posibila influență a coacțiunii (definită drept prezența altor persoane) și a supervizării (evaluarea așteptată din partea experților) asupra motivației intrinsece a indivizilor și asupra calității produselor creative. Variabilele dependente introduse în cercetare au inclus executarea unei sarcini verbale (un haiku în stil american) și a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și a unui colaj. S-a apelat, în principal, la manipularea informațională - prin urmare, a tipului de instructaj acordat subiectului -, iar informațiile au fost însemnate pe un panou. Deoarece au fost anunțați că vor lucra împreună cu alte persoane (pentru testarea coacțiunii), subiecții au efectuat, de exemplu, probele într-o sală în care scaunele erau astfel dispuse încât să sugereze iminența ocupării lor. Ca metodă de evaluare, subiecții au fost informați că poeziile haiku aveau să fie evaluate de experți în caligrafie
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fapt, impactul supervizării este justificat în termenii expectanței evaluării). Unele diferențe între rezultate ar fi fost posibile, în cazul în care evaluarea ar fi avut loc în prezența unei audiențe. Amabile și colaboratorii săi au detectat un impact incert al coacțiunii. Hennessey (1989), Howe (1992) și Stohs (1992) au dezvoltat studii în aceeași direcție de cercetare. Hennessey, de exemplu, a investigat efectele factorilor extrinseci asupra creativității copiilor care au fost supuși la probe computerizate. Ea a manipulat sursa evaluării (factorul uman
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
exprimă o fidelitate artificială, fiindcă, după cum semnalează Nunnally (1976), valoarea ei este estimativă, ipotetică. Asemenea niveluri ajustate de fidelitate nu ar trebui să substituie indicatorii efectivi ai consensului la care ajung evaluatorii. Rezumat Cercetările experimentale relevă capacitatea anumitor condiții experimentale (coacțiunea, supervizarea, evaluarea) de diminuare a rolului motivației intrinsece asupra contribuțiilor creative. Importanța condițiilor menționate a fost remarcată atunci când evaluările au provenit din surse diferite (inclusiv computerizate), deși efectele lor sunt oarecum selective. În unul dintre studii, s-a observat un
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fi tăcut, dar atent, sau poate să se manifeste activ prin încurajare ori critică. Prestațiile echipelor sportive sunt un exemplu de acest fel, dar și jucarea unei piese de teatru, rostirea unui discurs și numeroase alte comportamente. B) Situațiile de coacțiune sunt acelea în care între participanți pot apărea reacții reciproce, iar activitatea dată este o activitate comună, dar nu colectivă, în sensul că subiecții efectuează munci care se desfășoară în același perimetru, și deci în condiții identice. Indivizii văd ce
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și deci în condiții identice. Indivizii văd ce face fiecare în parte, pot transmite semnale verbale sau nonverbale cu privire la performanțele reciproce, însă lucrează individual. Atelierul, biroul format din celule sau locuri de muncă alipite, clasa de elevi sunt exemple de coacțiune. C) Performanța colectivă. În acest tip de situații, grupul ca întreg devine subiectul acțiunii, membrii săi fiind angajați într-o sarcină unică și colectivă, iar produsul final fiind rezultatul interacțiunii reciproce și colaborării participanților. Ilustrări în viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fenomenul de eschivare sau lenevire socială (social loafing). Expresia denominează faptul că, în situații de sarcini colective, unii indivizi depun un efort mai mic decât alții și chiar mai redus decât dacă ar executa aceeași operație individul singur sau în coacțiune. Ei tind să „tragă chiulul”, lăsându-i pe alții să muncească în locul lor. În cele mai multe cazuri, o atare motivație și conduită conduc la un rezultat mai slab pe ansamblu. Experimente și date statistice arată că fenomenul de social loafing este
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Dacă introducem o a treia variabilă importantă - dificultatea sarcinii -, putem integra cele două paradigme într-o schemă sintetică (vezi figura 8). Diagrama rezumă câteva constatări având ca fundament și studii experimentale (Brehm et al., 2002 p. 264): 1) Atunci când, în coacțiune, contribuția fiecăruia poate fi clar evaluată de ceilalți și sarcina e simplă, calitatea performanței crește, individul fiind puternic motivat și cu un înalt nivel de activare, excitabilitate (arousal). Este efectul pozitiv al facilitării sociale. 2) În aceleași condiții de coacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
coacțiune, contribuția fiecăruia poate fi clar evaluată de ceilalți și sarcina e simplă, calitatea performanței crește, individul fiind puternic motivat și cu un înalt nivel de activare, excitabilitate (arousal). Este efectul pozitiv al facilitării sociale. 2) În aceleași condiții de coacțiune, dacă sarcina e dificilă, performanța se poate deteriora fiindcă, știindu-se evaluat, individul resimte presiune asupra lui din teama de a nu greși. Este efectul negativ al facilitării sociale. 3) În cazul în care contribuția personală nu poate fi evaluată
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
învăța că semnalele pot produce rezultatul așteptat și astfel gradul de intenționalitate va crește. Accesul de furie este una din primele și cele mai zgomotoase frome de comunicare. În cazul unui copil cu comportament de autostimulare intervenientul poate participa prin coacțiune, apoi poate să oprească copilul din mișcare, introducând semnificații ale limbajului prin semnale. Secvența de comunicare odată stabilită, tebuie urmată la fiecare încercare ulterioară de comunciare sau activitate. Indicii obiectuali sau spațiali vor caracteriza o anumită rutină. Comunicarea simbolică este
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
eliberarea” acesteia de numeroase instrumente sau tertipuri procedurale (vezi, de pildă, cazul educației deschise și la distanță) nu poate decât să conducă la o anumită degenerescență a educației, la o desubiectivizare a raportului de Învățare. Formarea autentică presupune coprezență și coacțiune, Întâlnire efectivă și dezbatere, colaborare și confruntare În generarea sau interpretarea cunoașteri. Educația obligă la sprijin sau schimb afectiv, la imbold motivațional, la dialog, trăiri, priviri. Că unele dintre secvențele formării pot fi „mutate” - prin tehnologic - Înspre Învățarea de unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
finalit)ți și eforturi sunt direcționate nu c)tre crearea unei ordini, ci mai degrab) c)tre îndeplinirea propriilor lor interese intern definite, prin orice mijloace ar putea ele avea la îndemân). Unitatea individual) acționeaz) pentru ea ins)și. Din coacțiunea unit)ților similare ia naștere o structur) care le afecteaz) și le constrânge pe toate. Odat) format), o piaț) devine o fort) în sine, si inc) o fort) pe care unit)țile constitutive acționând de unele singure, sau în grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din punct de vedere teoretic. Deși interferențele trebuie s) fie luate în calcul, este, cu toate acestea, extraordinar de util s) știm la ce s) ne aștept)m în general. Sistemele internațional-politice, ca și piețele economice, se formeaz) în urmă coacțiunii unit)ților autonome. Structurile internaționale sunt definite în raport cu unit)țile politice fundamentale ale unei epoci, fie ele orașe-stat, imperii sau națiuni. Structurile iau naștere din coexistența statelor. Nici un stat nu intenționeaz) s) participe la formarea unei structuri, prin intermediul c)reia
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
nu intenționeaz) s) participe la formarea unei structuri, prin intermediul c)reia el și alții vor fi constrânși. Sistemele internațional-politice, ca și piețele economice, sunt individualiste la origine, spontan generate și nonintenționate. În ambele sisteme, structurile se formeaz) ca urmare a coacțiunii unit)ților lor. Dac) acele unit)ți tr)iesc, prosper) sau dispar, aceasta depinde de eforturile lor proprii. Ambele sisteme sunt formate și menținute în virtutea unui principiu de auto-ajutorare, care se aplic) unit)ților. A spune c) cele dou) domenii
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
adevărat precept; dar faptul că era un precept nu îi răpea spontaneitatea acțiunii; după cum spontană trebuia să fie și aderarea la Evanghelie, și incorporarea în rîndul credincioșilor. Spontaneitatea omenească de lucru nu încetează decît atunci cînd se adaugă obligației o coacțiune violentă. Acum, Cristos nu a adăugat o altă sancțiune decît aceasta: "Iar unde nu sînteți primiți, nici nu sînt ascultate cuvintele voastre, la ieșirea din casa sau cetate aceea scuturați praful de pe picioarele voastre"269. Este misiunea divinei justiții să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
indivizi, grupuri, instituții, sau societatea În ansamblul ei) o produc asupra activităților ei intelectuale, asupra emoțiilor sau acțiunilor ei. Primele cercetări cu privire la influența socială, după cum ne amintește Șt. Boncu (op. cit) Îi aparțin lui Norman Triplett care a studiat impactul coacțiunii asupra performanței individului (1897). De asemenea, Max Ringelman a examinat efortul individului În grupuri și evidențiază fenomenul de frânare socială. S. Chelcea amintește că F. H. Allport este cel care denumește fenomenul studiat de Triplett drept „facilitare socială”. Gabriel Tarde
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]