31 matches
-
sa de a fi, toleranța și egalitatea în drepturi pentru toate grupurile naționale."" Tot în ianuarie 1945, Mihail Fărcășanu duce o campanie de presă susținută în ziarul "Viitorul" în favoarea recunoașterii drepturilor României la statutul de țară cobeligerantă.. Seria cuprinde articolele Cobeligeranța (23 ianuarie 1945), O datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de articole Fărcășanu scoate în
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
grupurile naționale."" Tot în ianuarie 1945, Mihail Fărcășanu duce o campanie de presă susținută în ziarul "Viitorul" în favoarea recunoașterii drepturilor României la statutul de țară cobeligerantă.. Seria cuprinde articolele Cobeligeranța (23 ianuarie 1945), O datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de articole Fărcășanu scoate în evidență importanța statutului de cobeligeranță și insistă asupra necesității guvernului român
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
1945, Mihail Fărcășanu duce o campanie de presă susținută în ziarul "Viitorul" în favoarea recunoașterii drepturilor României la statutul de țară cobeligerantă.. Seria cuprinde articolele Cobeligeranța (23 ianuarie 1945), O datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de articole Fărcășanu scoate în evidență importanța statutului de cobeligeranță și insistă asupra necesității guvernului român să întreprindă toate acțiunile pentru
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
în favoarea recunoașterii drepturilor României la statutul de țară cobeligerantă.. Seria cuprinde articolele Cobeligeranța (23 ianuarie 1945), O datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de articole Fărcășanu scoate în evidență importanța statutului de cobeligeranță și insistă asupra necesității guvernului român să întreprindă toate acțiunile pentru a obține acest statut. Fărcășanu considera acest statut ca o premiză esențială
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de articole Fărcășanu scoate în evidență importanța statutului de cobeligeranță și insistă asupra necesității guvernului român să întreprindă toate acțiunile pentru a obține acest statut. Fărcășanu considera acest statut ca o premiză esențială atât pentru obținerea autorității asupra Ardealului de Nord, cât și pentru independența României, care ieșea din categoria
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
echipajele au urmat un program de pregătire. Celelalte cuirasate, "Vittorio Veneto" și "Italia" (fostul "Littorio"), au rămas în portul [[Ismailia]] din [[Canalul Suez]] până în 1947. După război, cuirasatul "Giulio Cesare" a fost predat [[Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]]. În perioada de cobeligeranță, până la [[Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa|sfârșitul conflictului în Europa]], crucișătoarele ușoare italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva raidurilor submarinelor germane. Mai multe submarine și vase torpiloare au activat în [[Marea Mediterană
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
facă din România singura țară din al doilea Război Mondial care să cunoască drama de a fi avut de înfruntat pe rând, pe front larg, Rusia Sovietică, iar apoi (fără însă să i se recunoască de către marile puteri statutul de cobeligeranță) Reichul nazist. Culisele umane și psihologice din spatele loviturii de stat date de Rege la 23 august rămân pagini de o rară forță narativă în cartea lui Ivor Porter. Ele rivalizează prin dramatism doar cu descrierea unui context tulburător de dur
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
mondial în toată perioada. Datorită apartenenței Finlandei la Pactul Anticomintern și a demnării și a altor înțelegeri cu Germania Nazistă, Italia și Japonia, Aliații au considerat Finlanda ca una dintre puterile Axei, deși în cazul Finlandei se folosea termenul "în cobeligeranță cu Germania". Finlanda s-a bucurat de respectul comunității internaționale pentru păstrarea și în perioada războiului a structurilor democratice și pentru refuzul de a permite extinderea practicilor antievreiești naziste în țară. Evreii finlandezi au fost recrutați în armata națională, evreii
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
diplomatice cu România. În timpul operațiunilor militare, se subliniază în continuare, relațiile dintre România și Rusia au fost încordate. Prințul Carol dorea ca armata română să se angajeze pe deplin în luptă și, prin aceasta, să câștige pentru țară statutul de cobeligeranță și să asigure recunoașterea independenței de către marile puteri. Dar, țarul și comandanții săi militari ruși afirmau că nu aveau nevoie de ajutorul militar al românilor. 70 Participarea armatei române la operațiunile militare din sudul Dunării s-a produs în urma unei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de influență sovietică, în conformitate cu Acordul de procentaj din octombrie 1944, de la Moscova. Impunerea, la 6 martie 1945, a guvernului condus de P. Groza, în care Partidul Comunist Român avea majoritatea, a făcut ca eforturile României de a obține statutul de cobeligeranță să fie nule. Conform reglementărilor juridice internaționale, statutul de cobeligeranță definea situația unui stat care la sfârșitul războiului se găsește în tabăra opusă celei care a declanșat războiul. Acest statut urma să creeze efecte în planul responsabilităților internaționale, statul respectiv
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
de la Moscova. Impunerea, la 6 martie 1945, a guvernului condus de P. Groza, în care Partidul Comunist Român avea majoritatea, a făcut ca eforturile României de a obține statutul de cobeligeranță să fie nule. Conform reglementărilor juridice internaționale, statutul de cobeligeranță definea situația unui stat care la sfârșitul războiului se găsește în tabăra opusă celei care a declanșat războiul. Acest statut urma să creeze efecte în planul responsabilităților internaționale, statul respectiv beneficiind de anumite circumstanțe la încheierea păcii. Asemenea efecte favorizante
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
care derivau din contribuția la obținerea victoriei, se refereau la drepturile statului respectiv în ceea ce privește obținerea de despăgubiri de război, ori anularea sau micșorarea celor care îi erau impuse, condiții neîngrădite în domeniul politicii militare sau economice 1. Obținerea statutului de cobeligeranță a fost obiectivul principal al diplomației românești, după 23 august 1944. Acest lucru a fost pus în discuție cu ocazia întâlnirilor ce au avut loc în preajma semnării Armistițiului la 12 septembrie 1944. Reprezentanții celor trei mari puteri aliate, au dat
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
că își rezervă dreptul de păstra pe teritoriul României forțe armate care i-ar putea fi necesare pentru menținerea liniilor de comunicații ale armatei sovietice cu zona ocupată din Austria. Incorectă a fost și hotărârea de neacordare a statutului de cobeligeranță țării noastre, în ciuda contribuției majore la războiul antihitlerist. Împotriva acordării acestui statut au votat Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite, România având voturi favorabile doar din partea Franței, Cehoslovaciei, Ucrainei și Belorusiei. Această hotărâre era împotriva realităților de pe front. Italiei i-a
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Ucrainei și Belorusiei. Această hotărâre era împotriva realităților de pe front. Italiei i-a fost acordat acest statut la doar două luni după semnarea Armistițiului, cu toate că a participat la eforturile de război ale Aliaților cu doar șase divizii. Neacordarea statutului de cobeligeranță priva România de șansa de a contesta clauzele economice ale tratatului în primul rând suma despăgubirilor de război. Semnarea Tratatului de pace de la Paris, la 10 februarie 1947, încheia un capitol important din istoria României participarea la cel de-al
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
putea dărui o provincie ce nu-i aparținea».” România va fi umilită și la Conferința de Pace de la Paris (iulie-octombrie 1946), unde nu i s-au restituit teritorii precum Basarabia și sudul Dobrogei, nu i s-a acordat statutul de cobeligeranță (acordat însă Italiei) și în consecință a fost obligată să plătească imense despăgubiri de război URSS-ului, deși prin actul de la 23 august 1944 și războiul purtat de trupele române până în Austria, România făcuse un efort considerabil și a contribuit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
politică, aceea a revizuirii art. 7 din Constituție, impusă de Alianța Israelită Universală ca o condiție a recunoașterii "independenței" mutilate de "aliatul" de la Răsărit, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca puterile europene să nu recunoască cobeligeranța României la tratativele de pace de la Berlin. Warszawski voia mai departe victoria alături de eminentul său avocat Titu Maiorescu. Din păcate, nici în atitudinea politică propriu-zisă, privitoare la consecințele Războiului de Independență, poziția lui poziția lui Maiorescu nu este mai fericită
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
solicitase România spre a pune stavilă și altor pretenții teritoriale, în Moldova, Bucovina și Dobrogea. Când Sovietele au relansat ideea reglementării internaționale, în 1941, România a refuzat. Rusia va reuși, în schimb, ca și la 1878-1879, să stopeze statutul de "cobeligeranță" al României la victoria Aliaților, deși fusese a patra, ca putere militară și jertfe, la înfrângerea Germaniei 239. Acum, a reușit să-și subordoneze direct armata română, ceea ce nu realizase la 1878 și 1917. Ca minim licăr de "onoare", Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fiind socotită totuși ca o enigmă a contextului istoric. Pentru Stalin, înfrângerea lui Hitler a fost o victorie à la Pyrrhus. În această împrejurare s-a trecut la sovietizarea României, "aliat" căruia i s-a refuzat, ca și la 1878, cobeligeranța. Iar motivul principal a fost că România nu putea fi iertată pentru contribuția la zădărnicirea planului stalinist de realizare a cuceririi întregii Europe prin alianța ei cu Hitler, în 1941. Acest greu păcat va fi cauza principală a războiului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
occidentale (SUA, Marea Britanie), au confirmat Pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939, stabilind ca teritoriile românești anexate de Uniunea Sovietică să rămână în componența acesteia; o s-a decis rămânerea Cadrilaterului în componența Bulgariei; o nu i s-a recunoscut României statutul de cobeligeranță (deși pentru înfrângerea Germaniei România a pierdut 170.000 de ostași), fiind tratată ca un stat învins și obligată să plătească o despăgubire de război în valoare de 300 milioane de dolari (alimente, materii prime, echipament industrial etc). a stabilit
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a fost condusă de Gheorghe Tătărăscu). -Tratatul de pace de la Paris: anula Dictatul de la Viena din 1940, care stabilise cedarea către Ungaria a părții de Nord-Vest a Transilvaniei; consfințea pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord; nu recunoștea statutul de cobeligeranță; obliga România la plata unor mari despăgubiri către URSS; stabilea ca trupele sovietice să rămână în România, pe motiv că trebuia asigurată legătura cu cele aflate în Austria. -Până în 1958-1960, România nu a avut o politică externă proprie, aceasta
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă când moare Stalin, acomodantul nostru conformist „se roagă pentru el seara și dimineața”, în loc să-l anatemizeze. Ca slujitor al Domnului, înclinăm să-l înțelegem, dar ca cetățean și ca român, e de
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
diplomatice cu România. În timpul operațiunilor militare, se subliniază în continuare, relațiile dintre România și Rusia au fost încordate. Prințul Carol dorea ca armata română să se angajeze pe deplin în luptă și, prin aceasta, să câștige pentru țară statutul de cobeligeranță și să asigure recunoașterea independenței de către marile puteri. Dar, țarul și comandanții săi militari ruși afirmau că nu aveau nevoie de ajutorul militar al românilor. 70 Participarea armatei române la operațiunile militare din sudul Dunării s-a produs în urma unei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
care 25 milioane Iugoslaviei și restul Uniunii Sovietice (cu care nu a fost de fapt în război decât câteva zile). Comisia României s-a deplasat la 11 august 1946 la Paris pentru a formula cereri și amendamente, între care: recunoașterea cobeligeranței (discutată la 27 august 1946); recunoașterea intrării României în război la 24 august 1944 (discutată la 27 august 1946); caracterul limitării excesive a clauzelor privind efectivele militare și armamentele; clauzele economice; despăgubirile de război; lichidarea urmărilor Dictatului de la Viena și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la București. Conferința de Pace de la Paris, desfășurată în cursul anului 1946, s-a încheiat pentru România cu un tratat de pace semnat la începutul următor și cu impresia că fusese nedreptățită la mai multe capitole, în special prin neacordarea cobeligeranței, adică a recunoașterii efortului depus după 23 august 1944 la înfrângerea Reichului nazist (Șuța, 1991; Dobrinescu: 1988, 185). Într-adevăr, înlăturarea mareșalului Antonescu și ieșirea din Axă a României a redus apreciabil durata conflictului, prin dezorganizarea frontului german în sudul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
28 iunie 1940, precum și o parte din Moldova din dreapta Prutului. Desprinderea de Axă a creat condiții pentru încheierea armistițiului cu puterile antihitleriste. Noul guvernul român s-a pronunțat în acest sens și a solicitat recunoașterea pentru România a calității de cobeligeranță, în timp ce Moscova nu a ținut seama de consecințele Actului de la 23 august. Trupele sovietice au continuat ofensiva în spațiul românesc, ocupând până la jumătatea lunii septembrie cea mai mare parte a țării; s-au înregistrat numeroase acte de violență și jaf
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]