10 matches
-
vale ai sensul izolării. Ceea ce crezi tu că este singurătate, aceea se numește urât. Acești oameni n-au atins încă treapta sublimă a melancoliei fiindcă nu cultivă marea geometrie. O fetiță și un băiat se opriră lângă butuc. După oarecare codire, băiatul scoase din sân două ouă, întrebînd pe arhitect dacă cumpără. Acesta le apucă îndată și le mută în buzunarul surtucului său, întinzînd băiatului o monedă de douăzeci de lei. Fata avea în frunză o bucată mare de caș. Arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trăind într-o uniune liberă. - Parcă ai copii! observă arhitectul cu un ușor accent demustrare. Copiilor avea să le facă o situație juridică, după cum îl va sfătui avocatul. Nuntă nu putea să facă. - De ce, omule? se miră Ioanide. După oarecare codire, dispus și de vin, Botticelli mărturisi că a cunoscut în satul lui o fată căreia i-ajurat să nu se însoare cu altcineva afară de ea. Părinții fetei n-au încuviințat căsătoria, fata trăiește de atunci, cu învoirea lui, cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l în ciuda iritației, nu-i scăpă și alt amănunt. Scrisoarea era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce e acolo? Deocamdată, arhitectul își notă această adresă, apoi, după oarecare codire, depuse la loc hârtiile așa cum le găsise și încuie sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi, arhitectul intră în Sucursala nr. 4 Manigomian & Comp. Și întrebă dacă este acolo un impiegat cu numele Tudor Ioanide. Sucursala era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala în suflet, însă hotărât, tânărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și facă o cariera solidă, cât mai curând. Numără lunile până la majorat, tăind pe un calendar săptămânile trecute și făcând de pe acum planuri asupra viitorului. Îi trebuiau bani să-și cumpere cărți și unele lucruri de îmbrăcăminte și, după câteva codiri, merse într-o zi la moș Costache și-i ceru. - Ha! holbă ochii bătrânul, întîrziind răspunsul. Apoi,bîlbîindu-se, spuse că n-are, apoi că n-a mai rămas nimic din venitul anului în curs, în sfârșit, că venitul e mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de operație, cu atât demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiția surorii, tocmai acum când se deșteptase în el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimulație, profund în sentimente, Felix, după oarecare codire, marturisi Otiliei starea lui de spirit: - Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te pătrunde la oase. Gata, taică, și când ai avea niște țuiculeană bună, să mă dezlegi și pe mine de tusea asta. Și să faci și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum ți-e vremea, și să vii să-țițin cununiile. - Vezi, că iubesc un om
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pachetul de hârtii înfășurat cu sfori. La cererea bătrânului, desfăcu pachetul și obținu alte trei mai mici. Bătrânul i le smulse din mână. - Domnule doctor, mai mă fac bine? întrebă el. - Cu îngrijire, te faci. Bătrânul, atunci, nu fără mari codiri, luă numai un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cruce. Mâncară ca și altă dată, cu aceeași lăcomie, dar cu demnitate. Numai popa Țuică își dădu în petic: - Trupul îl ia pământul și sufletul îl ia tartorul! - Cuvioase! îi reproșă părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac eu cu reumatismele astea care nu mă mai lasă. - Salicilat, fu de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: “Eu sunt Felix!” Cu îndoiala în suflet, însă, hotărât, tânărul o luă înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]