60 matches
-
făcut în afara curții bunicilor săi. Să treacă, de pildă, drumul și să țipe din șanț sub ferestrele vecinilor după prietenul lui, încă absent de pe stradă, scoțând din pepeni cu această ocazie alte vecinătăți mai puțin matinale. Să colinde apoi cu comilitonul care între timp a răspuns la o citație atât de presantă pe la alte ferestre de pe stradă exact în același scop: convocarea găștii. Care gașcă, odată convocată, găsește cu cale să lâncezească, încă umflată de somn, pe șanț. E o atmosferă
Elogiul maidanelor by https://republica.ro/elogiul-maidanelor [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
explică și decizia guvernului revoluționar de la 1848 de a-l trimite la Constantinopol pentru a pleda cauza românilor. Acolo face o bună impresie. Colaborarea la „Journal de Constantinople”, relațiile cu diplomații britanici îi conferă notorietate, în asemenea măsură încât, deși comiliton al unor revoluționari care aveau să fie proscriși, el beneficiază de solicitudinea Porții otomane. Prețuirea se exprimă, în timpul Războiului Crimeii și mai târziu, adică în anii 1853-1858, în numirea lui ca guvernator al insulei Samos. Și aici beiul Ion Ghica
Georgeta Filitti conferențiază despre ”ION GHICA, un ctitor al teatrului românesc” la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105788_a_107080]
-
granița publicațiilor de specialitate. Academia de la „Sfântul Sava” și-a regăsit numele istoric, Bălcescu a cedat locul lui de pe bancnote altor figuri ale Pantheonului național și împarte acum marele bulevard care traversează capitala pornind de la kilometrul 0 cu contemporanul și comilitonul lui care îi dăduse numele la origine, Ion C. Brătianu. Ca de fiecare dată când întâlnim o asemenea mișcare în dublu sens, suntem datori să vedem mai întâi cauzele care au putut determina răsturnarea valorilor consacrate. Bălcescu era prezent în
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
Ion Iliescu. Și nici procurorul Dan Voinea nu se simte prea bine cu toate că el este cel ce a adus lucrurile în acest punct, numiți-l dumneavoastră cum vreți. Dar și toți ceilalți înșirați mai sus la care se adaugă alți comilitoni precum Petre Roman sau Cazimir Ionescu, vinovați poate nu chiar de crime împotriva umanității, dar sigur de crima de lașitate prin aceea că timp de un sfert de secol s-au complăcut în a rostogoli acest păcat originar al revoluției
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/furtuna-dinaintea-linistii/ [Corola-blog/BlogPost/93701_a_94993]
-
numai președintele Klaus Iohannis. În primul rând, vinovat este inițiatorul ei, Crin Antonescu, înconjurat de o clica de consilieri, care nu cunosc istoria adevărată a României. Crin Antonescu a crezut în subțirimea să intelectuală, că dacă se pune bine cu comilitonul neo-marxist de la Institutul „Elie Wiesel”, fiul unui bolșevic venit pe tancurile sovietice să instaureze comunismul, va ajunge președintele României. Nu nu mai că nu a ajuns președinte, dar și a fost extras că o “măsea stricată” de pe scena politică națională
SFINȚII ÎNCHISORILOR INTERZIȘI DE IOHANNISIS ȘI CLASA POLITICĂ CORUPTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1437620947.html [Corola-blog/BlogPost/373186_a_374515]
-
Cunosc câteva țări cu stăruitoare relevanță editorială din Europa (Germania, Franța, Spania, Italia), ca și din USA, unde scriitorul găsește În partenerul instituției de a-i face cartea tipărită și importantă pe adevăratul comiliton gândit și găsit. Demersul relevant În a i se tipări cartea Începe de la editor. El Întâmpină venirea și apariția cărții după ce constată valoarea sau nonvaloarea acesteia. Ba, la edituri devenite celebre, tocmai prin randamentul producției ofertat, se și cumpără manuscrise
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
decembrie 1989 primul ministru al culturii după căderea regimului comunist. Două dintre realizările majore din timpul mandatului său sunt conform intelectualului Dan C. Mihăilescu transformarea fostei Edituri politice în Editura Humanitas - prin numirea în funcția de director a prietenului și comilitonului său păltinișean Gabriel Liiceanu - și transformarea Muzeului de Istorie a PCR în Muzeul Țăranului Român, la conducerea căuia a fost numit intelectualul Horia Bernea. În timpul guvernării PSD din 2000-2004, Pleșu a fost membru al Colegiului CNSAS, organismul responsabil cu studierea
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
și Eugeniu Ștefănescu-Est. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tablouri, fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la Zürich, Basel și Düsseldorf. Pictor, sculptor, arhitect, scenograf, Marcel Iancu ilustrează revista, împreună cu mulți alți avangardiști din țară și de peste fruntarii, precum Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, Mattis Teutsch, M. H. Maxy, Gropius, Le Corbussier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
invocă un termen folosit de Adrian Marino pancronism ("apariția unei idei la oameni depărtați unul de altul, fără să o știe între ei") pentru a sublinia faptul că în iulie 2004, la Focșani, cu prilejul unui festival literar, întâlnise un "comiliton", Ion Popescu-Brădiceni, "adept, cu mult mai împătimit, al noului concept". Tot pancronism trebuie să fie și faptul că la acea oră cei doi nu cunoșteau că autorul acestor rânduri lansase pe 9 octombrie 2003, la Cluj-Napoca, primul manifest al transmodernismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Raportându-ne la intertextualitate, n-au cum să fie postmoderniști scriitori valoroși ca Adrian Păunescu, Grigore Vieru, C. D. Zeletin, Marin Preda, Ion Lăncrănjan, Petru Dumitriu și atâția alții. Dacă plecăm de la sacru, respins categoric de postmoderniști, nu pot fi comilitoni Adrian Popescu, Ioan Alexandru, C. D. Zeletin, Cezar Ivănescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe ș. a. Dacă ne oprim la criteriul generațiilor, postmodernismul începe doar cu optzeciștii și se încheie cu "douămiiștii". Ar mai fi și reperul atitudinii față de tradiție și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la Chișinău. În România, conceptul a început să circule cu mare timiditate. L-am întâlnit, în ultimii ani, o singură dată în revista Steaua. De asemenea, am descoperit, în iulie 2004, la Focșani, cu ocazia Festivalului Național "Duiliu Zamfirescu", un "comiliton", mai tânăr, Ion Popescu-Brădiceni, adept, cu mult mai împătimit, al noului concept. Am decis, atunci, că simultaneitatea gândirii transmodernismului, trebuie să fie un fenomen pe care regretatul Adrian Marino l-ar numi pancronism (apariția unei idei la oameni depărtați unul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un post de televiziune, la Târgu Neamț sau aiurea... În „Junimea" maiorescian ieșeană, atunci când se discutau textele apte pentru a fi publicate în revista „Convorbiri literare", năstrușnicul Vasile Pogor (gazda) se oprea la paginile mai deochiate și-i întreba pe comilitoni: „Dar duduca de la Vaslui ce va zice?"... 120 Consemnez, relativ târziu, o carte specială, rară: TV.V. 15 în explozia cultural informațională din județul Vaslui. Autorul ei este prof. dr. Dumitru V. Marin, fondator (în decembrie 1990), martor și actant al
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cel doct, manevrându-se citatul savant și aplicându-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I. se remarcă prin contondența cu care metatextul străpunge și fărâmițează coerența povestirii, exact atunci când ea pare că se înfiripă. În mod simptomatic, în paginile jurnalului său autorul susține că pregătește o disertație de doctorat cu tema Dislocarea povestirii prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
texte critice, unde comentatorul caută să fixeze tendințele momentului, fie sintetic (Spiritul nou), fie analitic, prezentând capodopere semnate de R.M. Rilke, Marcel Proust, J. Wassermann, Charles Morgan, Virginia Woolf ș.a., precum și într-o serie de medalioane ale unor scriitori autohtoni, comilitoni ori adversari. În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
cu înfrigurare, în puțin numeroasele scrieri pe care le-a definitivat, să evadeze din tot ce simțea a fi formulă închistată, cale bătătorită. Se poate afla în experimentele lui, trecând peste inevitabile exagerări ori eșecuri, existente și în textele unor comilitoni de la „unu”, „XX literatura contimporană” sau de la alte publicații de avangardă, un protest sincer, niciodată mimat și în parte îndreptățit, împotriva rutinei, a locurilor comune, a literaturii unor autori oficializați, prezenți în manualele școlare și abonați la premiile anuale. Placheta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
luminii” (1931) și „Radical” (1929-1931), pe lângă cea din urmă funcționând și o editură, la care N. își publică placheta de debut, Cartea cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Diamantul conduce mâinile (1940). După război formează cu Gherasim Luca o aripă a grupului suprarealist român, organizează o expoziție (ianuarie 1945), cu textul explicativ Présentation de graphies colorées, de cubomanies et d’objets, ilustrează cu trei „vaporizări” o plachetă a comilitonului său, intitulată Un lup văzut printr-o lupă (1945), tipărește, singur, Vision dans le cristal. Oniromancie obsessionnelle et neuf graphomanies entoptiques (1945), Le Profil navigable. Négation concrète de la peinture (1945) și, din nou cu Gherasim Luca, trimite un „mesaj” mișcării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ultima lectură a cărții inainte de publicare a făcut-o Casian . El a hotărât ce se numește sau nu revoluție . El a decis aportul eroic în confruntarea cu forțele regimului comunist în Piața Unirii. (Securistomahia). El a distribuit avantajele între comilitoni . Autorul a dat bunul de tipar asumându-și printre altele și erorile de informație venite de la mass media . Spiridon a deflorat zeița Istoriei lăsând-o într-o cârpă de sânge pișcând-o de buci să clameze în gura mare ceva
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
repede „credința“ și, redevenind eu, am scris Povestea tristă a lui Ramon Ocg: culme a suprarealismului meu, în care-i satirizam pe fasciști, uniformele lor, ideologia lor anti plutocratic-antisemită; mi-am vândut lui Petre Hossu cizmele - spre indignarea foștilor mei comilitoni - și, cu banii obținuți, am tipărit-o. Era vara lui 1941 și tocmai împlineam douăzeci de ani. Adolescența mea se încheiase, în pofida prelungirilor de-a lungul tinereții, care urma să și spună și ea cuvântul. Din toamna legionară îmi mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a lăsat condus de patimă. Prin „prelecțiunile populare” la care a participat, prin articole, note redacționale sau chiar prin rubrica de corespondență din „Convorbiri literare”, N. sprijină fără rezerve toate ideile junimiste, cu o constanță pe care puțini dintre comilitoni au avut-o. Susține astfel rolul frumosului în desăvârșirea educației și recomandă cultivarea lui pentru câștigarea unei garanții de statornicie morală și stabilitate socială. Combătând cosmopolitismul, afirmă necesitatea dezvoltării conștiinței naționale prin îngrijirea „izvorului național” în literatură și prin culegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
îndrăzneața argumentație eminesciană din Timpul. Însă viitorul va aparține doctrinei eminesciene și faptul se va împlini la 1918, când diplomația europeană și jurisdicția europeană au făcut progrese în sensul doctrinei eminesciene. Iar ceea ce-i mai curios e că ai lui comilitoni, conservatorii, l-au îndepărtat cu grijă din publicistică, spre liniștea guvernului liberal, cât timp au durat negocierile care au dat câștig de cauză Rusiei. Lui Eminescu, nu-i mai rămânea decât să caute o explicație a enigmaticei semibarbarii rusești, care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
prin forță, el a început să negocieze cu căpeteniile rebelilor, după care a fost trimisă armata împotriva țăranilor, care au fost complet zdrobiți. Doi dintre capii răzvrătiților, Horea și Cloșca, au fost trași pe roată ca exemplu pentru foștii lor comilitoni. Cu toate că răscoala a fost înăbușită cu mare cruzime, Joseph al II-lea a ordonat efectuarea unei investigații complete a evenimentelor. Împăratul însuși era perfect conștient de situația grea din Transilvania, deoarece călătorise incognito prin regiune în 1773, 1783 și 1786
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]