25 matches
-
structura semantică, ne oprim la trei mari capitole: personificarea (nonuman - uman), de-personificarea (uman - nonuman) și transferul ontologic (nonuman - nonuman). Toate trei derivă din releul tutelar identitate - alteritate, particularizându-l în diverse chipuri, așa cum probează, în desfășurările ei concrete, analiza componențială. Avem de consemnat, în plus, sinteza personificare - de-personificare. În această sinteză vedem mecanismul profund al simbolului artistic. Altfel spus, în definirea noastră, simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropo-cosmice, a unui anthropos - ergon. Tabloul metaforic propus de noi
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1402584274.html [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
diferențial pot fi efectuate probe specifice de evaluare a atenției, memoriei, funcțiilor senzoriomotorii și vizuospațiale, limbajului, abilităților de procesare fonologică și a altor funcții cognitive implicate în procesul de învățare. ... b) Evaluare logopedică - presupune evaluarea limbajului oral, printr-o abordare componențială (latura fonologică, lexical-semantică, morfosintatică și pragmatică), limbajului scris: citire (corectitudinea exprimată prin numărul și tipul de erori, fluența în citire și înțelegerea textului citit), scrierii (componenta grafomotorie, vizuospațială a scrisului, ortografia, punctuația, tipuri de erori în scris și frecvența lor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279854_a_281183]
-
punct de vedere istoric, testele de gândire divergentă acoperă însă aproape întregul spectru al procesului creativ. Deoarece capacitatea de generare a ideilor reprezintă doar una dintre trăsăturile specifice procesului creator (vezi, de exemplu, Runco și Okuda, 1988, în argumentarea teoriei componențiale a creativității), utilizarea sa prevalentă depreciază rolul integrator al creativității în rezolvarea problemelor (Davis, 1973; Dombroski, 1979; Rickards, 1994; Speedie, Treffinger și Houtz, 1976; Sternberg și Davidson, 1992). Adoptând o viziune general acceptată de ceilalți cercetători (Basadur, Wakabayashi și Graen
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
asupra recompensei externe, a recunoașterii externe și a orientării externe a muncii (Crutchfield, 1962; Harlow, 1950; Hunt, 1965; Lepper, Greene și Nisbett, 1973; Taylor, 1960). „Ipoteza motivației intrinsece”, formulată de Amabile, a constituit una dintre pietrele de temelie ale modelului componențial al creativității care îi aparține (Amabile, 1983a, 1983b), iar alte lucrări teoretice și practice despre creativitate au început să pună și ele accentul pe motivație. Motivația intrinsecă și creativitatea Dezvoltând modelul componențial creat de Amabile, Sternberg și Lubart (1991, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
constituit una dintre pietrele de temelie ale modelului componențial al creativității care îi aparține (Amabile, 1983a, 1983b), iar alte lucrări teoretice și practice despre creativitate au început să pună și ele accentul pe motivație. Motivația intrinsecă și creativitatea Dezvoltând modelul componențial creat de Amabile, Sternberg și Lubart (1991, 1992, 1995, 1996) au propus teoria investiției în creativitate, în care motivația era una dintre cele șase resurse cerute. Ei au afirmat că motivația concentrării asupra activității este esențială pentru creativitate și au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este important nu numai să analizăm separat fiecare dintre componentele creativității (aptitudinile specifice domeniului, procesele relevante pentru creativitate și motivația intrinsecă a activității în sine), ci și interacțiunea lor. Imaginați-vă componentele ca trei cercuri care se suprapun parțial. Modelul componențial al creativității (Amabile, 1993, 1996) afirmă că creativitatea este maximă în zona în care cele trei componente se suprapun cel mai mult - adică acolo unde aptitudinile specifice domeniului se îmbină cu interesul intrinsec maxim și cu procesele gândirii creative. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al creației sunt caracteristice: inițiativa, dominarea, introversiunea, independentă, perseverența și năzuința spre perfecțiune. Subiecții creativi realizează, produc forme noi, îmbinând elemente discordante, acționând în direcții noi , dând soluții neobișnuite, abținându se de la comportamentul obișnuit, fără teama de nou. Un model componențial al creativității care descrie factorii importanți în realizarea performanței creative este dat de Teresa M .Amabile. Aceasta face trimitere la „deprinderile specifice domeniului, abilitățile creative și deprinderile de lucru, motivația intrinseca”. ( Ț. Amabile, 1997, cît. în A.Stoica, 2004, p.
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
ale limbii, problema centrală devenind astfel categorizarea, care, la rîndul ei, presupune anumite criterii pentru repartizarea obiectelor în diferite clase. Reluată în epoca modernă, chestiunea categorizării a fost pusă în relație cu un model al condițiilor necesare și suficiente. Analiza componențială din semantică s-a folosit de acestă concepție a categorizării pentru a explica organizarea semelor ca un ansamblu ierarhizat cu seme nodale și seme aferente, iar nu ca o colecție. Pe de altă parte, semantica prototipurilor realizează categorizarea în jurul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a realizat astfel o nouă perspectivă asupra teoriei semnificației și s-a deschis calea constituirii semioticii. Totuși, analiza semică (sau componențială) nu a obținut rezultate satisfăcătoare decît în cazul unor descriei limitate la anumite grupări de cuvinte, fără a putea oferi bazele metodologice pentru o analiză exhaustivă a conținutului limbilor naturale, încît ea a fost în parte abandonată. În perioada în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
variabilitatea sau disponibilitatea receptivă, mobilitatea, originalitatea), aptitudini (aptitudinea de restructura, analiza, sinteza, coerența organizării). (Erika Landau, 1979, p.36) M. Miclea și I. Radu propun elaborarea unui alt model pentru factorii intelectuali ai creativității, iar activitatea intelectuală cuprinde trei etape: componențial, metacomonențial și epistemic. I 1.2.8. Teorii ale creativității elaborate în ultimile decenii Teresa M. Amabile este autoarea modelului structural al creativității bazat pe trei componente (abilități în domeniu, abilități creative și motivație intrinsecă ) și următoarele idei: * Orice persoană
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
de situații: studii de caz simple (singulare), respectiv studii de caz multiple. Al doilea cuplu este dat de dihotomia conturată prin unitatea de analiză: dacă obiectul investigației este abordat holistic - prin investigarea integrată a unei singure unități - sau este privit componențial, adică prin mai multe fațete, ca subunități de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică se pretează adesea la o abordare holistă, în timp ce un fenomen mai complex - cum ar fi climatul organizațional sau stilul unei școli - acestea
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică se pretează adesea la o abordare holistă, în timp ce un fenomen mai complex - cum ar fi climatul organizațional sau stilul unei școli - acestea se pretează mai bine la o abordare componențială, pe fațete sau subunități logice. În același timp, este ușor să întrevedem că studiul de caz singular este indicat, cu deosebire, în cazuri rare, unice sau extreme. De asemenea, metoda poate fi luată în considerare când este vorba de cazul
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
de aceeași factură, dar și prin abordări corelaționale între sectoare și compartimente ale existenței fundamental diferite. Simbolurile cifrice/numerice reprezintă o referință în acest sens. Divizibilitatea simetrică piramidală Atributele numerelor întregi cu disponibilitate divizionară, cu multiplicitate determinată și diviziuni (auto)componențiale corespondente, sunt relevante și prin potențialul de similitudine (intro- extra-) raportat la un același divizor/factor numeric de referință, binar, ternar etc. O consecință a implicării divizorului comun într-o serie determinată poate fi interpretată și ca autosimilitate. Valența divizionară
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
mai indicați sunt însă termenii „persoane cu aptitudini peste medie” sau „dotare su perioară”. Definițiile supradotării au fost făcute în general în termeni: comparativi (prin raportare la performanțele adulților), psihologici (coeficient de inteligență înalt), cantitativi (procentajul din popu lația generală), componențiali (rezultate de excepție în anumite domenii), de creativitate (performanțe superioare într-un anumit domeniu), dotare naturală (înzestrare ereditară deosebită) (Jigău, M.,1994, pp. 34 35). Pentru a face o nuanțare și în interiorul categoriei de indivizi cu potențial înalt supramediu, în
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
variabilitatea sau disponibilitatea receptivă, mobilitatea, originalitatea), aptitudini (aptitudinea de restructura, analiza, sinteza, coerența organizării). (Erika Landau, 1979, p.36) M. Miclea și I. Radu propun elaborarea unui alt model pentru factorii intelectuali ai creativității, iar activitatea intelectuală cuprinde trei etape: componențial, metacomonențial și epistemic. I 1.2.8. Teorii ale creativității elaborate în ultimile decenii Teresa M. Amabile este autoarea modelului structural al creativității bazat pe trei componente (abilități în domeniu, abilități creative și motivație intrinsecă) și următoarele idei: - Orice persoană
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza componențială - descoperirea metodelor de organizare a materialului cognitiv la nivelul diverselor colectivități culturale; astfel încât, descrierile și teoriile etnologului (antropologului) nu vizează acum numai datele, faptele ce privesc grupul, ci și descrierile și „teoriile” grupului referitoare la acele fapte și date. Etnoștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
într-adevăr, din totalul de 102 societăți ce au o atare terminologie, 90% prezintă un gen sau altul de uniliniaritate (Murdock, 1967). Studierea sistemelor terminologice este un vast și fascinant câmp de cercetare. Antropologia lingvistică, în special prin metoda analizei componențiale (am văzut, de exemplu, cum terminologia hawaiană este structurată pe două componente: sex și generație), în strânsă conlucrare cu antropologia socioculturală dezvăluie legături intime între factorii de mediu (geografic, economic, politic), organizarea socială și denumirile de rudenie. Rezultatele acestor cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
paragraful precedent). ANALIZĂ De la Louis Hjelmslev termenul desemnează ansamblul procedurilor utilizate în descrierea unui obiect semiotic considerat ca un tot de semnificație. Această descriere este considerată descendentă, spre deosebire de sinteză, definită ca ascendentă. Este considerată drept analiză în plan semantic analiza componențială, iar în plan sintactic analiza distribuțională. ANALOGIE (din gr. "analogos" = proporțional). Se referă la lucruri ce prezintă un anumit grad de similaritate (situații analoge, imagini analoge etc.). Analogia este esențială în semiotica vizuală (în definirea gradelor de iconicitate în raport cu referentul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
traducerii. 1.1. Elemente de analiză semanticătc "1.1. Elemente de analiză semantica" Lucrarea de față nu adera în mod rigid la un model lingvistic anume. Reperele de analiză semantica sunt luate cu precădere din lucrarea lui Eugene A. Nida, Componențial Analysis of Meaning (1975), ea însăși având, în cadrul general al abordării generativ semantice, un declarat caracter eclectic. Claude Germain observa că majoritatea studiilor ce abordează câmpurile semantice fie își delimitează obiectul în mod subiectiv și arbitrar, potrivit intuiției cercetătorului, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
optimistă în privința traductibilității. Se pune mai departe problemă de a opta între ipotezele, pe care Claude Germain le caracterizează ca fiind toate „fragile și provizorii”, emise de semanticienii funcționaliști, care cercetează fie în direcția câmpurilor semantice, fie în direcția analizei componențiale, numite și „analiza pe trăsături de sens”25. Cercetările în direcția câmpurilor semantice emit ipoteze asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici și au în vedere cuvântul că un tot unitar, pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
direcția analizei componențiale, numite și „analiza pe trăsături de sens”25. Cercetările în direcția câmpurilor semantice emit ipoteze asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici și au în vedere cuvântul că un tot unitar, pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un cercetător la altul: sem, semem, trăsături distinctive, trăsături pertinente ale semnificatului etc. De altfel, a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pare să scape celuilalt tip de analiză. Totuși, dacă se explicitează punctele de vedere implicate în trăsăturile de sens, se poate ajunge la o structurare lexicala ierarhică pornind de la noțiunea de puncte de vedere. În felul acesta, rezultatele unei analize componențiale de tip intuitiv, prezentate sub formă de puncte de vedere, nu fac decât să anticipeze rezultatele de obținut printr-o analiza în puncte de vedere întemeiata pe contexte lingvistice 31. Dar ce se întâmplă când analiza pe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este echivalata cu „relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe care o face acest autor ține seama de complexitatea fenomenului, mai mare la verb și adjectiv decât la substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor seme specifice. Ex. femme - épouse; 2. „extindere de sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducătorul se poate folosi în vederea realizării unei traduceri inteligibile și firești. În primă fază, cea a analizării textului în limba sursă, indicațiile se referă la analiza gramaticala, la mijloacele sintactice și semotactice de marcare a sensului, la elemente de analiză componențială, la domenii și niveluri semantice și la relațiile dintre ele, la mecanismele de extindere a sensului în direcția utilizării figurate a unor cuvinte și expresii. O mare atenție este acordată sensului conotativ, asociat fie cu vorbitorii, fie cu împrejurările în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
une théorie sémantique. Ouvrage publié avec le concours du C.N.R.S., Librairie C. Klincksieck. Munteanu, Eugen, 1995, Studii de lexicologie biblică, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași. Nida, Eugène, A., 1961, Bible Translating, United Bible Societies, UȘA. Nida, Eugène, A., 1975, Componențial Analysis of Meaning - an Introduction to Semantic Structures, col. „Approaches to Semiotics” edited by Thomas A. Sebeok, The Hague-Paris. Nida, Eugène A. - Taber, Charles R., 1969, The Theory and Practice of Translation, published for the United Bible Societies by E.J.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]