16 matches
-
-lea) și rege al Navarrei (ca Theobald I), care pe atunci era doar un adolescent. Căsătoria a avut loc împotriva voinței împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. În 1222, Theobald a repudiat-o pe Gertruda fie pe motiv de consanguinitate (potrivit cronicii lui Albericus Trium Fontanum), fie de sterilitate (conform cu călugărul Richerus). În 1224, ea s-a căsătorit pentru a treia oară, de această dată cu contele Simon al III-lea de Saarbrücken și Leiningen, dar a decedat la mai
Gertruda de Dagsburg () [Corola-website/Science/328518_a_329847]
-
de Vermandois. În 954, Adalbert s-a căsătorit cu Gerberga de Lorena (d. 978), fiică a ducelui Gilbert de Lorena cu soția sa, Gerberga de Saxonia. Atunci când s-au căsătorit, Albert și Gerberga se înscriau în cele șapte grade de consanguinitate decretate de dreptul canonic al vremii. Ei erau veri de gradul al treilea. Niciuna dintre surse nu menționează vreo dispensă, fapt ce arată că Biserica Catolică nu avea cunoștință de această relație. Copiii lor au fost:
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Bosso, Guiscard a trecut la noi cuceriri în Apulia și Calabria, în vreme ce Richard Drengot a cucerit Principatul de Capua. La puțină vreme după preluarea domniei, probabil în 1058, Guiscard s-a despărțit de soția sa Alberada, din cauza unei supoziții de consanguinitate. La puțin timp, el s-a recăsătorit cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno, succesorul lui Guaimar al IV-lea. În schimbul oferirii mîinii surorii sale, Gisulf i-a solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Ponthieu, astfel atrăgând un puternic aliat în Normandia superioară de partea lui ducelui William al II-lea. Însă, cu ocazia conciliului ținut la Reims în 1049, în care căsătoria lui William cu Matilda de Flandra a fost interzisă în baza consanguinității, s-a constatat că același lucru viza și pe contele Eustațiu al II-lea de Boulogne și pe Enguerrand de Ponthieu, care deja se căsătorise cu Adelaide. Căsătoria Adelaidei a fost se pare anulată în jur de 1049-1050, drept pentru
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
Eustațiu al II-lea s-a alăturat socrului său, în răscoala acestuia împotriva împăratului german Henric al III-lea. Anul următor, Eustațiu a fost excomunicat de către papa Leon al IX-lea pe motiv că, prin căsătorie, ar fi încălcat regula consanguinității. Se poate presupune că intervenția papei în acest sens să se fi făcut la inițiativa lui Henric al III-lea. În orice caz, răscoala antiimperială a eșuat, așa că în 1049 Eustațiu și socrul său Godefroy s-au supus lui împăratului
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
căsătorie au rezultat doi fii: Guillaume al II-lea de Flandra și Guy de Dampierre. Această întreagă situație a cauzat mari scandaluri, dat fiind că Margareta putea fi acuzată de poligamie și totodată se putea considera că erau violate principiile consanguinității. Disputele referitoare la validitatea și legitimitatea copiilor ei cu fiecare dintre soți au continuat vreme de decenii, ele fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
boli, care se produce numai prin intermediul mamei" en. diagynic; fr. diagynique (adj.); ro. diaginic (adj.). lat. femella (ae) ,,femeie" female "orgamism care produce gameți femini" fr. femelle (s.f.); ro. femelă (s.f.); en. female. lat. filius (ii) ,,fiu" filiation "legătură de consanguinitate a copiilor cu părinții" fr. filiation(s.f.); ro. filiație (s.f.); en. consanguinity in direct line. Schemă preconceptuală stabilă Metaforă medicală Realizare lingvistică lat. mater, tris "mamă" matherhood "calitatea de a fi mamă"; "clinică în care nasc femeile" fr. maternité (s.f.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
se căsătorește cu un subiect heterozigot pentru genă (Bb). Astfel, probabilitatea pe care o are o rudă de sânge sănătoasă să contracteze o asemenea căsătorie, depinde în mod direct de frecvența heterozigoților. CĂSĂTORIILE CONSANGUINE Faptul că doi subiecți sunt înrudiți (consanguinitate) mărește probabilitatea ca ei să fie heterozigoți pentru o genă dăunătoare pe care au primit-o atât unul cât și celălalt de la un strămoș comun. Probabilitatea ca o căsătorie contractantă la întâmplare să aibă loc între heterozigoți este de 1
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
prematură a unui făt cu viabilitatea redusă sau malformații congenitale. Numărul bolilor genotipice evidențiate până în prezent este peste 2000. Prognosticul în afecțiunile genotipice presupune cunoașterea modului de transmitere mendeliană a tarelor, frecvența lor în colectivitatea respectivă, procentul mutațiilor genice patologice, consanguinitatea și starea clinică a progenitorilor. în acest context de o deosebită importanță este întocmirea cât mai completă și studierea arborelui genealogic prematurilor. Analiza cromozomială: kariograma-kariotipul constituie o metodă de mare precizie. 2. Sfatul genetic. După stabilirea diagnosticului precis al bolii
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
homozigoți), 50% vor fi purtători de gene defecte (heterozigoți), iar 25% vor fi normali. Posibilitatea ca două gene defecte să se întâlnească și să provoace boli ereditare este cu atât mai mare cu cât părinții sunt rude mai apropiate și consanguinitatea este mai strânsă. Frate și soră vitregă care se căsătoresc între ei, unchi care se căsătorește cu nepoata, sau nepotul cu mătușa, căsătorii între veri primari sau secundari sunt sursele majore de boli ereditare. Aceste situații sunt specifice minorităților izolate
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și cel care este povestit dă naștere unui tip aparte, generalizat și periculos de "om nou". Mai nuanțată decât separarea vocilor și a biografiior (care ține, liniar, de filiație), separarea atitudinilor ori a temperamentelor implică un joc destul de întortocheat al consanguinității. Oricât de permisiv s-ar arăta în text, oricât și-ar coborî tonul discursului, povestitorul nu este făcut din aceeași plămadă cu personajele cărților lui. Ca să nu mai vorbim de autorul de pe copertă. Nici măcar atunci când au doze de cinism egale
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
târziu, la Roma, Romulus și Remus unde primul îl ucide pe cel de al doilea. Uciderea unui frate de către celălalt în cazurile de gemelitate constituie un mit destul de frecvent tocmai din pricina paradoxului și a aberației sale: acolo unde domnește fraternitatea, consanguinitatea cea mai profundă confundându-se aproape cu identitatea, apare și o ostilitate extremă, distructivă care nu suportă aparențele dublului și caută să elimine unul din subiecții realității dublate. Dar leit-motivul principal al romanului Regele Arinilor nu este gemelitatea, ci phoria
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În șaisprezece sumare capitolașe, A. Cosma semnala diacronic, prin mari salturi, prezențe preromane, romane și italiene, pînă în 1777, anul cînd Francesco Griselini și-
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
ani. Periodic îi chem înaintea instanței. Nu lipsește unul. O turmă, nici o individualitate; pot, de-acum, să poarte cu toții același nume și prenume. Reacții de grup, figuri tot mai asemănătoare. Efecte sigure ale unei tot mai accentuate și mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine să știi că supușii tăi, care te urăsc, vor sta liniștiți încă multe zeci de ani, gândindu-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi existat niște vietăți, dar nu pentru prea multă vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei, tot mai puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea cîte ceva din cartea rubedeniei sale, un manuscris, poate chiar o scriere a anticarului, te puteai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]