8 matches
-
cel mai clasic, măi rafinat și mai sugestiv din proza portugheză, situându-se la același nivel cu Garret și Eça de Queiróz. Un alt povestitor demn de reținut este Rodrigo Paganino (1835 — 1863) care incearca sa moralizeze clasele obidite în "Contoș do Tio Joaquim" (Poveștile unchiului Ioachim). El este un precursor, in ce priveste stilul naiv și conținutul optimist și confirmist, al romanelor țărănești ale lui Júlio Dinis. Dintre aceste încercări literare, astăzi mai mult sau mai putin uitate, nu trebuie
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sale favorite, e compus într-acel portret de un anteriu de sevai roz-gălbui sau chamoix și încins la brâu cu un giar, din care iese hangerul cu mâner de smalt albastru și de pietre scumpe; pe d-asupra poartă un contoș de coloarea verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care astăzi cu fală le rostim ca să subliniem ideile noi și vitale ale națiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
el inițiază, imediat după sosirea la Lisabona, o „Colecçao do Leiterado Romeno”, în care se tipărește mai întâi Método practico da lingua romena de F. V. Peyxoto da Fonseca, urmată de o suită de traduceri. A transpus în portugheză povești românești (Contoș romenos, 1943, si Novos contoș romenos, 1946), iar în colaborare cu diverși scriitori lusitani a tălmăcit Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1945), Viața la țară de Duliu Zamfirescu (în „O século”, 1947), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
la Lisabona, o „Colecçao do Leiterado Romeno”, în care se tipărește mai întâi Método practico da lingua romena de F. V. Peyxoto da Fonseca, urmată de o suită de traduceri. A transpus în portugheză povești românești (Contoș romenos, 1943, si Novos contoș romenos, 1946), iar în colaborare cu diverși scriitori lusitani a tălmăcit Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1945), Viața la țară de Duliu Zamfirescu (în „O século”, 1947), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947) și Poezii de Mihai Eminescu (1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
1953; ed. postfața Vasile Turculescu, București, 1999; Introduçăo à cultură classica, Lisabona, 1970; Un mito româno en la literatura portuguesa, Salamanca, 1971. Antologii: A fost odată..., pref. edit., Freiburg im Breisgau, 1951; Hespéria. Antologia de cultură greco-latină, Lisabona, 1970. Traduceri: Contoș romenos, Lisabona, 1944; Liviu Rebreanu, A foresta dos enforcados, Lisabona, [1945] (în colaborare cu Celestino Gomes); Novos contoș romenos, Lisabona, 1946 (în colaborare); Duiliu Zamfirescu, Vida no campo, „O Século” (Lisabona), 1947, 18 mai -1947, 28 iunie (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
literatura portuguesa, Salamanca, 1971. Antologii: A fost odată..., pref. edit., Freiburg im Breisgau, 1951; Hespéria. Antologia de cultură greco-latină, Lisabona, 1970. Traduceri: Contoș romenos, Lisabona, 1944; Liviu Rebreanu, A foresta dos enforcados, Lisabona, [1945] (în colaborare cu Celestino Gomes); Novos contoș romenos, Lisabona, 1946 (în colaborare); Duiliu Zamfirescu, Vida no campo, „O Século” (Lisabona), 1947, 18 mai -1947, 28 iunie (în colaborare cu Rogério Claro); Ion Creangă, Recordações de infância, pref. Jean Boutière, Lisabona, 1947 (în colaborare cu Rouiva Mousinho); Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de termeni ca arhaisme și oferă
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
turcești. Nici un cuvînt grecesc, nici un slavonism nepriimit limbei". La fel de firesc acceptă prezența turcismelor Heliade Rădulescu, cînd discută cazul termenilor vestimentari, ca exemplu perfect de împrumut lexical superficial, care nu schimbă natura limbii: Cînd a văzut întîia dată românul dulamă, poturi, contoș, anteriu, ceacșiri, islic, firește că a întrebat pe cel care le purta cum se cheamă și acela i-a spus cum se cheamă" (Paralelism între limba rumână și italiană). Nu altfel s-ar fi comportat un occidental: Ce face franțezul
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]