31 matches
-
biografică, pe care am mai publicat-o și acum o lună după un ziar din Iași: Domnule redactor, Ca să puteți avea lumină despre nașterea și creșterea d-lui Misail vă voi descrie cele următoare, despre care am exactă știință ca conșcolar ce am fost cu d-lui. În anul 1837, când pe atunci se numea Avram Burăh, cu ochii încrucișați, am avut ocaziune, ca mahalagiu, de a merge împreună la un Heder (școala de băieți), la belferul (dascălul) Moișe Feleșler, unde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
despărțirii însoțindu-l până într-un loc departe, când mă ruga să revin acasă spre a nu mă obosi prea mult. Pot spune că se uita la mine ca la propriu-i tată, mai ales că în Școala Normală fusesem conșcolar cu părintele său. Îmi pare rău că nu mi-am notat despre vizitele acestea de suflet pe care mi le-a făcut de-a lungul timpului. Doar în ultimii 3-4 ani am notat sporadic aceste vizite. Știa că scriu, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice aș gândi, trebuie să mă împac cu această crudă realitate... Și... parcă-l văd și-l revăd trecându-mi cu drag și respect protocolar pragul casei, ca fost conșcolar cu al său părinte la Școala Normală în anul 1935 și după, precum și relațiile firești în care ne-am aflat ca slujitori ai școlii, precum și atâtea și atâtea momente când ne-am întâlnit ca oameni și mai ales ca prieten
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dar e destul să asuzi și să bei apă rece, ori să lepezi haina cea groasă și atunci junghiul e gata; prin urmare, poruncă să nu jucăm mingea. Peste câteva zile aveam mai multe probleme la numerele complexe. Mai mulți conșcolari au venit la mine ca să le facem împreună. Era într-o Duminică. Leam făcut repede și bine. Dar cum să ne despărțim pe o vreme așa de bună de jucat mingea? Am jucat. A doua zi toți eram la școală
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au putut să primească o asemenea demnitate. Panteonul lui Iosif Vulcan folosește calificarea în câteva situații: Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu. Pe lângă aceștia, în Lepturariu se mai vorbește de "geniu" la ardeleanul Vasile Bob ("Strălucind el aici între toți conșcolarii săi atât cu purtarea cuvincioasă, cât și cu înălțimea minții și, putem zice, cu geniul"127), la fabulistul Țichindeal ("era geniu preste veacul său"128), la Grandea ("căci în mintea lui lucia geniul poetic"129), și desigur - calficarea care a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
am asistat la împărțirea laptelui distribuit de centrul de lapte ce funcționează pe lîngă această școală” (Proces verbal din 18 octombrie 1949). Am plîns pentru a-i convinge pe părinți să-mi dea voie, barem o dată, să mănînc, împreună cu cîțiva conșcolari din vecini, la cantină. „Gingaș la mîncare” acasă, am „savurat” acolo, într-o seară, o salată de cartofi, cu ceapă și măsline, al cărei gust democratic îl am și acum în memorie. *Orice vernisaj e, în mare parte, o afacere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape ostilă dorințelor mele. Locul copilăriei mele nevinovate și fericite rămăsese undeva... tare departe! Meleagurile satului și împrejurimile lui, pe care le-am colindat jucându-mă și hârjonindu-mă cu toți copiii satului îmi erau acum interzise. Adio colegi și conșcolari, adio prieteni, vecini, frați și surori, adio copilărie! Acum nu mă mai aflu sub paza ocrotitoare a mamei, atât de blândă și de bună cu mine... Adio jocuri și pozne copilărești care m-ați făcut să simt că trăiesc intens
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
șase și șapte. Se părea că am urnit din loc căruța împotmolită și astfel am mers mai departe cu mai mare speranță... Pentru ca totul să fie și mai bine, în marea de străini ce mă înconjura, am cunoscut un fost conșcolar din Priponești, aflat în clasa a V-a. L-am rugat să mă ajute la franceză și matematică și el s-a oferit bucuros să mă ajute oricând voi avea nevoie. Încep a lua note mai bune chiar la franceză
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meu nesperat și neașteptat. Apoi în cele trei luni de vacanță eu am continuat să muncesc cât „doi flăcăi” din sat, pentru că în septembrie trebuia să pornesc cu aceeași dragoste de carte în anul următor. Întrucât în sat mai aveam conșcolari normaliști care au asistat la serbarea de sfârșit de an școlar, vestea răsunătorului și neașteptatului meu succes a făcut rapid ocolul satului natal și al celor din jur. Vacanță fericită pentru mine cu speranțe ce trebuia să ducă în final
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bucurie asemănătoare celei când, cu ani în urmă obținusem premiul I pe școală, dar acum mă aflam într-o altă împrejurare și mai ales la o altă dimensiune. Ziarele au publicat rezultatul concursului și cei din Bârlad, profesori, colegi și conșcolari s-au bucurat pentru marea mea reușită. Apoi, premianți, însoțitori și oficialități am plecat cu un tren special purtând însemnele Tinerimii Române. Timp de două săptămâni ne-am plimbat prin Transilvania, Banat și Crișana, zăbovind cu folos la ruinele Sarmizegetuzei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
putut închipui că, tocmai eu, școlarul necăjit și amărât din clasa I, cu dor nesecat de ai mei și casa părintească, să ajung, la sfârșitul ultimului an de studiu, să fiu purtat triumfal în fața tuturor elevilor școlii! Dintre foștii mei conșcolari, tot mai puțini la număr, își mai aduc aminte de acest extraordinar episod din viața mea de școlar. În zilele următoare, toți profesorii școlii m-au felicitat, bucurându-se sincer de reușita mea, la care și ei își aveau partea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
promis că mă voi întoarce curând, dar în gândul meu... „să aștepte mult și bine...” Merg la Bacău, reușesc la concurs și încep viața de militar sub cele mai bune auspicii, fiind chiar simpatizat de comandantul meu direct. Camarazi și conșcolari de profesii diferite, dar mie, ca fost normalist cu opt ani petrecuți în internat, nu mi se părea prea mare diferența. Doar un pic de ordine și disciplină ceva mai aspră, așa cum îi stă bine unui tânăr care devenea adevărat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rămas doar noi, cei din alte regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi? Drapelul regimentului nostru a fost adus în țară de un conșcolar de la Bârlad, subl. rezervă Cireș Sterian. Acesta a rugat pe comandatul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meu din primele clase de normală făcute la Bârlad. Potrivesc în așa fel, de ajung la Cârțișoara tot la 15 august, sărbătoare, când hora satului era în toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
profesional. Cu partidul mereu pe buze, treceau peste anumite limite de comportare colegială și chiar civică! Acum chiar se crease o situație extrem de gravă în privința relațiilor dintre cadrele didactice! Spre primăvara lui 1949 sosește în comună noul inspector școlar, fost conșcolar la normală și căuta să mă convingă să primesc direcția școlii. Asta îmi mai trebuia!... în viesparul ce domnea atunci în școală!... Refuz categoric și-i și motivez inspectorului. Nu puteam fi director în locul fostului meu director, încă din cursul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din oficiu respectul cuvenit. Dar mai erau și alții pe care nu-i văzusem de peste treizeci de ani, precum profesorii Petru Todicescu, Victor Apostoleanu de la Iași, ori Stan Cucu de la București. În impresionanta adunare, după discuții cu unii colegi și conșcolari, am marea bucurie să întâlnesc pe Stan N. Cucu, profesor de istorie din ultimii cinci ani de școală normală. Emoționați amândoi, ne îmbrățișăm călduros, apoi o mică discuție din care înțelege că sunt profesor de română, mă felicită că m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te îmbrățișez cu marea bucurie a momentului pe care-l trăim”. Alte și alte întâlniri de suflet cu alți colegi și conșcolari. Apoi banchetul și alte activități programate timp de trei zile. Am bucuria întâlnirii și a câtorva colegi pe care nu-i văzusem de la absolvirea noastră, cu mulți ani în urmă. Această mare adunare a tuturor absolvenților ne face să ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de mult puteam acum să dorm. Concediu prelungit și răbdare... În vară sunt internat de două ori în spital la Iași, iar în final sunt supus unor teste pentru verificarea capacității de muncă. Profesorul doctor I. Alexandrescu din Iași, fost conșcolar cu mine la Normala din Bârlad, mi-a spus că pot reveni la normal numai dacă mă detașez de tot ce mă înconjoară și să am liniște, muzică bună în surdină, plimbări prin parcuri, să evit aglomerările. Eram astfel pensionat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rămas doar noi, cei din alte regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi ? Drapelul regimentului nostru a fost adus în țară de un conșcolar de la Bârlad, sublocotenentul în rezervă Cireș Stelian. Acesta a rugat pe comandantul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând astfel onoarea regimentului, onoarea noastră ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Și, după cum se știe, nimeni nici chiar ghinionul, nu i-a încurcat socotelile! Revenind la ceea ce a fost în 1970 la Complexul școlar citim mai departe în cartea lui Alexandru Mânăstireanu: „ În impresionanta adunare, după discuții cu unii colegi și conșcolari, am marea bucurie să întâlnesc pe Stan N. Cucu, profesor de istorie din ultimii cinci ani de școală normală. Emoționați amândoi, ne îmbrățișăm călduros, apoi are loc o mică discuție din care înțelege că sunt profesor de limba română, mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te îmbrățișez cu marea bucurie a momentului pe care-l trăim”. Alte și alte întâlniri de suflet cu alți colegi și conșcolari. Apoi, banchetul și alte activități programate timp de trei zile. Am bucuria întâlnirii și a câtorva colegi pe care nu-i văzusem de la absolvirea noastră, cu mulți ani în urmă. Această mare adunare a tuturor absolvenților ne face să ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
apoi, e păcat să profităm de bunătatea altora care depun eforturi mari pentru a realiza ce ne-am propus. Mă întrebi de Gaibu. Am scris și mi s-a răspuns că nu se află la Șipote. Am să mai încerc. Conșcolari în Iași am mai întâlnit, ca: Barbu, Alexanderscu, Iovu (șeful general), Cireș, precum și profesorii Apostoleanu și Todicescu. Colegi nu am întâlnit. Dacă ești de acord, îi voi căuta și-i voi anunța. Soția lui Todicescu a murit. Despre alții nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ora actuală. Acum câțiva ani, în Iași, m-am revăzut cu Mardare Ilie și Obreja I. (fiu de învățător) iar în Tecuci cu Maigros Grigore, bucurie nespus de mare... Șelaru Vasile e medic neurolog în Focșani însă comportarea lui față de conșcolari (se face că nu te cunoaște când te întâlnește, parcă acest Șelaru nu ar fi fost elev la Școala din Bârlad. În realitate, chiar nici nu a fost coleg cu noi...). Asemenea comportament etic, josnic, nu merită considerare pentru a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
da la început apoi și cu nu, referitoare la întâlnirea din 2 iulie se adunau, ca și cele care erau conservate ori continuau să sosească de la restul prietenilor. De la familia lui Nicolaie Stoica de la Cârțișoara Făgărașilor, de exemplu, fostul protejat, conșcolarul de la Bârlad, cel la care fusese în vizită când o cunoscuse pe Mia și cu care întreținea o corespondență asiduă. Iată una din ele, expediată lui la Bârlad , din Făgăraș la 2 aprilie 1968: Dragii noștri, De data aceasta suntem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la 13 martie"; el prezisese "ca un profet" revoluția; "el se săvârși și numele său va rămâne etern în panteonul istorici". O descriere cu portret 209 {EminescuOpXIII 210} zice chiar următoarele: Tocmai rostea Carl (! ) (Spitzer) cuvinte suspirate înaintea Dietei cătră conșcolari și popor când apăru armată. Atunci Spitzer înaintă: "Să dea foc! Voi fi cel dentăi care va cădea pentru libertate? " ș. a. m. d. Dar destul despre acestea; dacă evreii n-au fost adevărații anteluptători în fața baionetelor, totuși au fost conducătorii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]