123 matches
-
chiar incompatibil cu poetul Valeriu Rață, ca să nu-l pot descifra cât de cât. Pot prin urmare să afirm, cu acel adițional procent de relativitate, că omul pe care îl întrevăd spre a-l reflecta pe fila-suport a exercițiului meu cronicăresc nu e altfel decât cel pe care l-am intuit din scurtele fulgurații de timp în care oamenii au privilegiul de a fi față în față, adică realități aflate într-o corespondență biunivocă. Și, după ce i-am citit și ultimul
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
și fragmente de istorie sfinte pentru neamul românesc. Este vorba despre o scriere alertă, care nu-ți lasă timp de respiro căci evenimentele se succed cu rapiditate, o scriitură foarte frumoasă, proaspătă, păstrând parfumul fin al cărților bisericești, al scrisului cronicăresc adecvat acestui secol însă, presărată cu arhaime scoase din ,,lada de zestere”, mustind de sens și foarte potrivit alese, de descrieri încântătoare de peisaje sau derulări alerte ale unor scene de epos medieval baladesc, eroic și romantic, dramatic și tragic
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1450365686.html [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită legendei pe temelia căreia s-a construit narațiunea, altfel impecabil insinuată. Metoda nu e a deriziunii, ci a estetizării: „Petrecură două nopți la rând în
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411836447.html [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
chip firesc: “cât este „dreptul de autor“, / domnule Prim-Ministru-al-Coasei ... ?” -o aluzie transparentă la ministrul care va rămâne în istoria neamului drept: “ministrul cu coasa”. (Despre o neliniște a „dreptului de autor“ ... ) În dorința de a consemna evenimentele veacului, în stil cronicăresc, autorul surprinde fel de fel de instantanee, cât se poate de autentice, chiar dacă nu folosește totdeauna un limbaj poetic, ci, mai curând gazetăresc. Ceea ce rezultă sunt un fel de șarje, pamflete lirice, poeme protestatare. Ex. “De-atâta umplutură și rost-rostuire
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie by http://confluente.ro/Nelinistea_rostirii_de_sine_ion_pachia_tatomirescu_elegii_din_era_arheopterix_editura_dacia_xxi_cluj_napoca_2011_cron.html [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Eugen Evu După câțiva ani de când am citit, e drept, răzleț, mai ales în revistele internet ale diasporei române din Germania și America, scrierile lui Octavian Curpaș, scrierile de tip cronicăresc sau reportericesc, știri sau comentarii la unele cărți românești din diaspore, dar și de întâmpinare, de obicei laudative, încurajatoare, la unii autori din țară, mi-am făcut o impresie ce poate fi subiectivă, nu despre omul de peste ocean, cum s-
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_despre_conditia_stra_mutarilor_impresii_la_o_carte_a_dimensiunii_romanesti_a_exis.html [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
teatrul în metodica predării, atrăgând elevii la cursuri benevole și făcând prin aceasta faimos liceul la care a predat, H.V.F. din Braunschweig (oraș în care și locuiește), crescând semnificativ motivația pentru studiu. Viața intimă a artistei și cea din logosul cronicăresc divers, cu o efuziune cel mai focalizată pe surprinzător și senzațional are o delicatețe indescriptibilă a și acum ca și totdeauna frumoasei la suflet și chip artiste, Pompilia Stoian. Împarte viața citadină cu o comunitate care o respectă a Braunschweig-ului
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415811863.html [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
Moldovei, "Viforul" trei ani: 1524 - 1527, iar "Luceafărul" prima domnie de unsprezece ani (1527 - 1538) a lui Petru Rareș. În primele două drame acțiunea se concentrează asupra crizei puterii politice (al "cererii socotelii"), în timp ce în ultima parte, acțiunea este epică, cronicărească, împărțită în mai multe episoade.
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
romanului este unul solemn, cu propoziții și fraze sentențios-naive cu caracter oral, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Limbajul folosit este unul țărănesc plin de arhaisme și de regionalisme, ce coexistă pe alocuri cu o exprimare de tip cronicăresc. Evocarea epică a aventurilor istorice într-un stil arhaic alternează cu descrierile lirice ale peisajului străbătut de călăreți privit prin ochii artistului modern, autorul evitând astfel efectul de manierism care ar fi fost produs de menținerea constantă a unei exprimări
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvîrșire în istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala Ardeleană". Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, Sigismund renunța la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
dragostei din romanul său de tinerețe, aducând o perspectivă istorică mai precisă și o viziune filozofică profundă asupra istoriei. Spre deosebire de romanele istorice mai vechi, accentul este pus aici pe o meditație asupra istoriei și pe folosirea unui limbaj de factură cronicărească. După moartea lui Ștefan cel Mare (1504), Țara Moldovei trecuse prin mai multe urgii: epidemii de ciumă, foamete și mai ales nenumărate războaie pentru stăpânirea țării. Spre sfârșitul primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
meșteșug ce l-or scorni filosofii lumii să facă din chir buruiană bună și din boier om; ori să facă să nu mai fie. Mult pătimește această țară de răul lor”". Mihail Sadoveanu folosește în romanele sale istorice un limbaj cronicăresc arhaic nu din dorința de a crea efecte de vetustate, ci pentru a aduce cititorii mai aproape de spiritul acelor vremuri îndepărtate. Criticul George Călinescu afirma că „eroii lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
un nou popas, unde „plăcerea de vorbă și aduceri-aminte” reînvie”, constată Eugen Simion. Personajele trăiesc din amintiri și realizează judecăți pline de tâlc cu privire la viață și istorie. Mai multe episoade literare au un ecou mitic atât datorită folosirii unei exprimări cronicărești, cât și a alunecării poetice între planul real și cel fabulos sau a declanșării sugestive unor asociații mitice. Pot fi aduse ca exemple casa presviterei Olimbiada asemănată de personaje cu locuința Sfintei Vineri din basmele românești, străjuită de "„copiii vrăciței
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
erudiției carolingiene. Un alt mare cărturar al renașterii carolingiene, care a reînviat biografia ca operă de artă, este Eginhard. Acesta luând ca model Viețile împăraților de Suetonius a alcătuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, însă, în stil cronicăresc. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
se întărea, în zonă (Polonia, Ungaria, țările române) s-a produs tocmai opusul: faza voievodală s-a încheiat, iar nobilimea și-a crescut influența în dauna puterii centrale; fărâmițarea politică corespundea celei economice. Abia în secolul al XVII-lea, literatura cronicărească introduce ideea originii latine a românilor, conștiința că este vorba despre un singur popor, însă ideea unității politice ca desiderat este străină cronicarilor, și ea a apărut abia după sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
nici din acea „îngăduință” pe care anii o așază peste amintirile noastre și care înfrumusețează lucrurile. O spun pentru că e adevărat... Cum să nu fie când i-am avut la catedră pe aulicul Mircea Zaciu, pe neobositul scormonitor de frumuseți cronicărești și omul de rară delicatețe sufletească Octavian Șchiau..." Profesorul Octavian Șchiau s-a dedicat mai ales punerii în valoare a textelor vechi românești, fiind un deschizător de drumuri în cercetarea circulației vechilor tipărituri de la noi. De asemenea, a fost implicat
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
presupune, pentru mine, să fi rezistat măcar la primele 50 de pagini. La multe cărți nu ajung să renunț, pentru că o carte care mă prinde o face, În general, În primele cinci paragrafe. Hai, zece, că nu toată lumea scrie fraze cronicărești. Rar am răbdare mai mult cu una, așa că rar le abandonez. Atunci când mi s-a Întâmplat, a fost din cauza personajului. În momentul În care simt o dorință cruntă ca personajul să fie real nu ca să bem o sticlă de vin
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
și literatură română, chiar și cea dezvoltată în afara frontierelor politice, de exemplu contribuțiile Școlii Ardelene, este repudiată ca un corp străin. Imperiul Rus împiedică dezvoltarea intelectualității locale autentice și impune conceptul de limbă moldovenească, având la baza graiul popular și cronicăresc rudimentar, nemodelat de cultura modernă. Acest grai popular va fi transformat în perioada sovietică în limbă oficială, mai întâi în Republica Autonomă Moldovenească din Ucraina, apoi în R.S.S. Moldovenească, urmând ca Republica Moldova să păstreze această moștenire a subjugării sovietice prin
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
unui autor, adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al lui N. Iorga, inclusiv în pagina cărților sale de istorie, unde vrea mereu să învie trecutul din câteva date cronicărești sau izvodite din documente, să ofere "icoane" desprinse din freamătul petrecerii lumii, aici stând farmecul să-i spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Carabogdan, pentru că moldovenii știu cine a fost Ștefan și fiul său, Bogdan. În loc să ne străduim ca să potrivim nume și date, pentru a stabili că, în 1486, Ștefan a închinat țara turcilor, mai firesc era să se pornească de la tradiția noastră cronicărească și să se caute în documentele vremii, dacă aceasta pornea de la un sâmbure de adevăr sau era doar rodul unei fantezii. Parcurgând Diariile lui Marin Sanudo (în italiana modernă se scrie Marino Sanutto), se poate constata că, începând cu anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu mare oaste de călăreții și pedestrași” și a lovit pe poloni. Informația din Cronica Byhovec ar trebui privită cu prudență: în 27 octombrie nu ninsese în Moldova, pentru ca domnul să fie transportat cu sania. Așa cum reiese din celelalte informații cronicărești, e mai potrivit să acceptăm ideea că Ștefan cel Mare a condus lupta, că el a fost creierul care a coordonat toate acțiunile moldovenilor în campania din 1497 și că, personal, a fost prezent în locul în care s-a dat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Theodor Codreanu se ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum. Se pare că așa dictează vremurile în/prin/sub care trăim ori trecem. De aceea autorul s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se spune, până la rădăcinile lui naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul răzbate la fiecare pagină, din plăcerea enormă de a combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic, din umorismul parodic al viziunii. Postum, în 1981, apare microromanul Moara lui Veselin, replică și totodată prelungire în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
Jorge Luis Borges și de Umberto Eco. A mai realizat versiuni la poeme de Dusan Govedarica și Risto Vasilevski, precum și o antologie de proză slovenă (2002). Pentru transpunerile sale, adevărate izbânzi în privința recreerii adecvate a tuturor palierelor lingvistice, de la cel cronicăresc la cel postmodern, a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (2000) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2003). Traduceri: Slavko Vesnić, Maluri neguroase, București, 1983; Vacanță în sud. Nuvela sârbă contemporană, îngr. trad., pref. Petar Djadjić, București, 1989; Danilo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]