11 matches
-
regiune sau raion, episcopul va designa biserică catedrală. Articolul 174 Bisericile din cimitire - întrucât nu sînt de sine stătătoare - sînt pendinte de biserică parohiala cea mai apropiată. Unde împrejurările locale o pretind, episcopul poate dispune și altfel. Articolul 175 Bisericile ctitorești, întemeiate pe baza actelor de fundații, se conduc de epitropii speciale, potrivit acelor acte, sub președinția Chiriarhului sau delegatului sau; stau însă și ele sub jurisdicțiunea și controlul autorităților bisericești din punct de vedere administrativ, gestionar și religios, ca și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152144_a_153473]
-
și traducător de documente. A murit bătrân și sărac la Craiova în 1820, probabil în casele Bisericii Brândușa, și a fost îngropat la această biserică. a desfășurat o îndelungată activitate de caligraf, copiind sau scriind el însuși mai multe pomelnice ctitorești și condici mănăstirești, pe care istoricul literar Dumitru Murărașu le consideră „greoaie”. Printre condicile și pomelnicile scrise de el sunt de menționat: pomelnicul mănăstirii Dobrușa (1777), condica Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii Strehaia (1791), pomelnicul mănăstirii Titireciul din
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
aproximativ 40 km sud-est de sat. este un orașul medieval bine conservat și se află pe traseul pelerinajului Santiago de Compostela. Contele de Toulouse și Duce de Aquitaine Guillaume de Gellone a trebuit aici din pocăința în jurul anului 804 să ctitoreasca o abație numită "abbaye de Guillaume". De aceea comună poartă în Evul Mediu numele de "Gellone".
Saint-Guilhem-le-Désert () [Corola-website/Science/327166_a_328495]
-
din țară, iar Alexandru Movila ajunge domnitor. Tomșa redevine domn al Moldovei șase ani mai tarziu. În cei doi ani de domnie, a căutat să ajungă la o înțelegere cu boierii, ba chiar și cu polonii. Se apucase înainte să ctitoreasca Mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit și a murit printre străini pe malurile Bosforului.
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
Iosif Vasiliu”". În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest. În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat și
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
pornit la patru zile după sfârșitul războiului de independență din 1877), târnosită la 1 ianuarie 1878 de Episcopul Ghenadie II al Argeșului, cu hramul vechi, la care s-a adăugat Sfinții Împărați Constantin și Elena și Învierea Domnului. Synodicul (actul ctitoresc) arată numele celor 153 de ctitori, în frunte având pe preotul Alecu și pe Manole Brihăilescu - deputat în Parlamentul țării. Preotul și învățătorul Gheorghe Minculescu (1859-1947) a ctitorit pentru a doua oară biserica, pe aceeași temelie, fiind târnosită la 25
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
Meritul Cultural în grad de cavaler clasa I-a. În anii de după 1947, Bunescu a continuat pe calea începută înainte, fără a-și transforma stilul pentru a se adapta noilor condiții ideologice impuse artei. Alături de pictură și administrare muzeală, pasiunea ctitorescă a lui Bunescu s-a răsfrânt și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, preia conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
lui Sărăcin, Mărghita, și jupnița sa, Dorca, și a lui jupân Mihai, Anca, au terminat biserica în numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în luna iulie 21, văleat (?)". Textul, reprezentând o cronică inedită a construcției, are meritul de a releva efortul ctitoresc al familiei Sărăcin din Sălașul de Sus, ce mai importantă familie nobiliară locală și a doua ca importanță în districtul hațegan după cea a Cândeșilor de la Râu de Mori. Timpul la care face referire pisania pare a fi mijlocul secolului
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
vorba de biserica Sfântul Dumitru din Suceava, pe care a refăcut-o Petru Rareș. Sunt și alte acte ale domnului, care coincid cu o anumită sărbătoare și este posibil să nu fie vorba de coincidențe întâmplătoare. De exemplu, multe acte ctitorești ale lui Ștefan cel Mare au fost săvârșite în ziua de 8 septembrie, ziua Nașterii Maicii Domnului, dar și de 15 august, ziua Adormirii Maicii Domnului. Dar, pe lângă toate aceste interpretări, există o realitate impresionantă, numărul mare de edificii religioase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este atestata pentru prima dată întru-un document din 24 februarie 1437 al lui Hiasi și Ștefan, voievozi, cănd Ștefan Jumătate, pentru credincioasa slujba, primea mai multe sate. Printre care și “Lipovăț, din jos de Vaslui” ,pe Bârlad. În pomelnicul ctitoresc, refăcut după cel vechi în 1883, sunt înscriși că primi ctitori Ștefan cel Mare și soția sa Maria. Pomelnicul trecea al doilea ctitor pe Vasile Lupu, mare vornic, care a refăcut lăcașul din Lipovăț la 1626. Biserică de lemn “ Sfanțul
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
se véde, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și a moșilor lui, săvârșindu-se de lucrulŭ ei la leat 7223 avgust 20” 48. Cuvintele pomeană, pomană, pomenire apar aproape cu regularitate în inscripțiile ctitorești, marcând grupa pentru amintire,pentru neuitare, pentru fixarea unei fapte și a unui nume în memoria comunității. în limba română veche, pomeană, pomană (din vsl, poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând, amintire 49, conservând un sens etimologic (evoluții s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]