11 matches
-
după... Nu poți să fii doamnă, doamnă te naști. Există țărănci cu o grație interioară, cu un fel de a se purta, de-a se uita, de a se mișca, de ai senzația că au făcut studii speciale. Există false cuconeturi care, orice-ar face, tot țațe rămân, mie asta îmi sugerează. Lumea ideală: Nu cred într-o lume ideală, așa cum nu cred în lucrurile perfecte puse unul lângă altul care să dea o chestie genială. Ca să iasă în valoare lucurile
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” by http://balabanesti.net/2014/11/11/tudor-gheorghe-un-popor-caruia-ii-iei-educatia-ii-iei-sanatatea-ii-iei-increderea-in-istoria-lui-e-mai-usor-manevrabil/ [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
reușit să ocup un loc pe scaun într-o înghesuială în care aș fi vrut să văd „nervi vărsați”, dimpotrivă, toate condițiile improprii, scârțăitul din încheieturi, călcatul pe picioare cu „I'm sorry” de rigoare, femeile erau ținta privirilor mele, cuconeturi pe care aș fi vrut cum debordează și se oțărăsc și înjură care ziceam eu, ar fi preferat orice altceva la ora asta și nu în acest loc să fie ci dimpotrivă, participau la show-ul cu o dezinvoltură demnă
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Hai_hui_cu_tramcarul_prin_frisco_.html [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Iancu Oteteleșanu (1795-1876), ținea în acea vreme un salon foarte apreciat și cât se poate de select. Despre acest salon, Constantin Argetoianu avea să scrie: „Casa cea mai simandicoasă din vremea copilăriei mele, salonul în care nu se aduna decât cuconetul de pe cea mai înaltă treaptă și în care parveniții nu pătrundeau erau casa și salonul mătușei mele Elena Oteteleșanu, născută Filipescu. De când rămăsese văduvă, coana Elene nu mai da baluri, după cum încetase și petrecerile din minunatul parc de la Măgurele, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de ștab și s-o duci ca un nabab sau poți, dacă ai chef, să faci niște cursuri de specialitate și să-ți duci veacul cu mine aci, la balneo. Se câștigă binișor, iar la tine s-ar îmbulzi tot cuconetul local să se recupereze! Eduard zâmbise, spunând că n-ar fi o idee rea, și dăduse și el paharul de bere peste cap. în sinea lui, mai întâi respinsese ideea cu amuzament, dar apoi începuse să-i surâdă: și dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cred că Cucoana (cacofonia e de la sine înțeleasă) a) și-a luat nasul la purtare; b) a strîmbat din nas cînd nu trebuia; c) nu are nas și este absolut obraznică; d) țăranul în cauză nu-i de nasul oricărui cuconet". Biciul de profet indignat înscrie astfel un moment de vitalitate al acestei scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și dezvăluie decît ocazional fața "îndîrjită", prezentîndu-se îndeobște ca
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
București, oraș privit de astădată din punctul de vedere al unui aristocrat - întrucât Alexandru George este unul, - cu doxă, nu care pupă săbii de domnitori și sfinte moaște. Prejudecata - printre altele, a Căii Victoriei ca vad al lumii bune, al cuconetului ce se încalță la Nelu, - cade. Promenada selectă, de epocă, autorul o plasează în altă parte a Bucureștiului... pe care l-am vrea. Eu - scrie cu precizie criticul - am putut observa cel puțin o duzină de cucoane din familia mea
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
autori, și de autor. Intimii (sic!), ori numai cunoscuții, au parte de ramă, întîmplări povestite cu cert talent memorialistic și cu un șic al lipirii de etichete pe care și-l va adjudeca, definitiv, Călinescu. Pârvan, făcîndu-și loc anevoie prin cuconetul strîns la cursul lui ca la o obligație mondenă, aduce pe departe cu Baudelaire. Ai crede că urmează un encomion, cum un profesor de asemenea anvergură nu te îndoiești că merită. Cînd Pompiliu Constantinescu strecoară prima ironie: "Ca printr'un
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
nebună. Dansam, cântam, zburam prin sală și informam lumea cam ce urmează, cine intră, mă rog, ce scria acolo, între parantezele textului, și lumea râdea, mă plăcea. În timp ce actorii ceilalți jucau de zor, eu mă uitam prin sală, cochetam cu cuconetul, am și avut ceva succese, de ce să mă ascund, mulțumesc, coane Mihai, pentru un tinerel căruia tocmai i se născuse primul copil era exact rolul de care aveam nevoie. Îndată după asta am avut o ciocnire cu Bopsi Dinulescu, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și reflexele roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și ocheadele. Copiindu-și crâmpeie de vers pentru viitoarele notițe informative. Scobindu-și mucoasele nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moda asortării tenișilor la costum și lavalieră încă în urmă cu trei decenii înaintea lui Versace, stă retras, în halat de mătase, în rezervele de la Fundeni, lăsându-i domnului Patapievici istovitoarea misiune de a provoca leșinuri și mici oftaturi orgasmatice cuconetului iubitor de (c)arte. Până și Gabriel Liiceanu și-a călcat pe inimă și s-a dus peste ocean la doctor, să se opereze, oare unde vom mai ajunge? Căci, la urma urmelor, ce să faci cu doar câțiva stropi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]