223 matches
-
Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju și Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitrașcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhățel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Rașcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alți mari comandanți de unități căzăcești dintre „dacii transnistrieni” sunt: Țopa, Scapă, Țăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeț, Chigheci, Grigoraș, Bogdan, Radul, Focșa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulți din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_dolha_1476148331.html [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
albastră, legată la brâu cu pois (cordon), pantaloni. Interpretează cântece de dragoste, de război, despre lumea apelor și cea vegetală, : „Katiușa”, „Katerina” (Caterina), „Vinovata lia” (Vinovată sunt eu), „Acația” (Salcâmul), „Tihâi Dunai” (Dunăre liniștită), „Kak Do Dorâm” (După Don), cântec căzăcesc. În arhicunosctul cântec „Katiușa” tema războiului se împletește cu cea a dragostei și a naturii: „Înfloreau merii și perii,/ Plutea ceața deasupra râului./ Ieșea pe țărm katiușa./ Ea ieșea să cânte/ Pe țărmul înalt și abrupt./ Mergea cântând un cântec
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1438424258.html [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
cu un urs carpatin de doi metri și jumătate și două sute cinzeci de kilograme. „În afară de el, nimeni nu putea să lupte cu fiara”, mărturisește fratele său. „În timpul războiului”, își amintește acesta, „un caporal cazac, fost campion al Rusiei la lupte căzăcești, a zis că «Tarzan», adică fratele meu, nu poate fi mai puternic. E drept, cazacii erau inimaginabil de puternici. Se trăgea cu arma în ei, părea că se prăbușesc din șa, dar ieșeau pe sub burta calului, pe partea cealaltă, în
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Fratii_tarzan_corifei_in_ar_aurel_v_zgheran_1388509391.html [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
germane se afirmă că „românii locuiau în insula Peuce vestită de cei vechi.” Multe balade și poezii românești, dar și bulgărești sau rusești conțin mărturii că românii au stăpânit dintotdeauna atât Dobrogea, cât și țărmul Mării Negre. Astfel, într-un cântec căzăcesc despre domnitorul Petru Rareș, se povestește că acesta avea legături cu “frații săi de la Dunăre/ Care stăpâneau bălțile și Marea“. În cursul secolelor XVIII-XIX, au avut loc numeroase războaie între Imperiul Otoman și Rusia țaristă care au avut ca rezultat
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1420058227.html [Corola-blog/BlogPost/359970_a_361299]
-
în casele situate de-a lungul stradei principale, începând de la curmezișul stradei Cutului și până la Biserica Catolică”, au întâmpinat o patrulă rusească, revenită pe nesimțite, cu focuri de armă, iar unul dintre cazaci a fost împușcat. Avocatul Samuil Isopescul Coloana căzăcească auzind împușcăturile a înaintat spre centrul urbei. Aflându-se pe stradă și ferindu-se de gloanțe, avocatul Samuil Isopescul, socrul fostului primar al Sucevei, Franz cavaler Des Loges, „a luat asupra-și rolul greu și ingrat de a parlamenta, în numele
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 by http://confluente.ro/Cazacii_la_suceava.html [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
Șcheia, pentru a face o ultimă încercare de a obține mila rușilor. Stindardul alb De-a lungul drumului către Șcheia „erau înșiruite santinele de cazaci care salutau militărește” stindardul alb de mătase. Pe la casele din marginea satului „se zăreau cai căzăcești legați de garduri și cazaci care își terminau toaleta și așezau șeile...pe sub molizii crenguroși din întinsa grădină (a boierului Antonovici) erau adăpostiți caii frumoși ai ofițerilor și mulțimea de cazaci, care se mișca în tăcere, învăliți în mantalele lor
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 by http://confluente.ro/Cazacii_la_suceava.html [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
ideologiei socialiste, la noi, în Cernăuți, poate apărea o stemă ce nu corespunde adevărului istoric sau se referă doar la aceea ce ne convine. Din cele comentate de autorul respectivei steme aflăm: -stema-i pe un fon roșu ce reprezintă gloria căzăcească; -crucea e simbolul creștinismului, culoarea galbenă simbolizează bogăție, dreptate... -semiluna - simbolul islamismului; -două săbii încrucișate simbolizează neîntreruptele bătălii dintre cazaci, turci și polonezi; - în partea de jos sunt câteva semne în albastru - simbolul cinstei, credinței, devotamentului. Și atât! E adevărat
Situaţia cu heraldica satului Suceveni, asemănătoare cu cea a limbii române by http://uzp.org.ro/situatia-cu-heraldica-satului-suceveni-asemanatoare-cu-cea-a-limbii-romane/ [Corola-blog/BlogPost/94204_a_95496]
-
unionale în perioada sovietică. În regiunile pe colonizate de cazaci din Ucraina, regiunile Kubanlui și Donului, cuvântul „hutor” era folosit pentru descrierea unor noi așezări, indiferent de numărul locuitorilor, locuitori care se separaseră de stanițele de origine. În unele comunități căzăcești din Rusia, aceste tipuri de așezări mai erau numite și „posiolok” (посёлок) sau „vîselki” (выселки). În timpul reformelor lui Stolîpin, președintele Consiliului de miniștri ai Rusiei, Piotr Stolîpin a încurajat țăranii să părăsească obștile sătești, să-și revendice partea lor din
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
Armata cazacilor de la Azov (în limba rusă: Азовское Казачье Войско) a fost o armată căzăcească care a funcționat în nordul Mării Azov între anii 1832 - 1862. Armata a fost formată prin recolonizarea mai multor grupuri de cazaci. Cei mai mulți cazaci proveneau din fostul Sici Dunărean, care se repatriaseră în Imperiul Rus în 1828. Armata cazacilor de la
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Mării Azov între anii 1832 - 1862. Armata a fost formată prin recolonizarea mai multor grupuri de cazaci. Cei mai mulți cazaci proveneau din fostul Sici Dunărean, care se repatriaseră în Imperiul Rus în 1828. Armata cazacilor de la Marea Azov a singura armată căzăcească din Imperiul Rus ale cărei îndatoriri de bază priveau paza de coastă. Armata a participat în principal la luptele Războiul Caucazului și la Războiul Crimeii. În timpul Războiului ruso-turc din 1828-1829, cazacii Siciului Dunărean, care trăiau încă din 1775 în Delta
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
un important arsenal de arme de foc destinate caucazienilor. În 1839, Imam Șamil și-a trimis unul dintre locotenenți săi, Mahomet-Amin, să ajute la unificarea mișcării cerchezilor din nordul Kubanului. Mahomet-Amin a organizat în 1840 atacuri ale acestora împotriva așezărilor căzăcești de la Marea Neagră. Cazacii au fost depășiți numeric de atacatori și, după ce mai multe forturi și garnizoane ruse au fost cucerite, Armata cazacilor de la Azov și flota lor și-au dovedit importanța prin evacuarea unităților ruse care supraviețuiseră atacului rebelilor. În ciuda
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-un dintre bătăliile care a rămas una dintre paginile de legendă ale istoriei căzăcești, cazacii de pe Don au cucerit în vara anului 1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al armatei otomane. În
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
târâș în stil plastun"), o modalitate de deplasare în care tot corpul stă lipit de pământ, iar membrele se mișcă numai lateral, pentru asigurarea deplasării. Mai târziu, numele de „regiment plastun” a fost folosit pentru desemnarea tuturor unităților de infanterie căzăcească. Dacă cazacii din unitățile de cavalerie erau obligați să-și cumpere caii și harnașamentul, infanteriștii („plastun”) nu trebuiau să suporte o asemenea cheltuială. În ciuda acestei înlesniri, unitățile de infanterie nu erau foarte populare în rândul cazacilor, de vreme ce ele nu se
Plastun () [Corola-website/Science/317868_a_319197]
-
unitățile de cavalerie erau obligați să-și cumpere caii și harnașamentul, infanteriștii („plastun”) nu trebuiau să suporte o asemenea cheltuială. În ciuda acestei înlesniri, unitățile de infanterie nu erau foarte populare în rândul cazacilor, de vreme ce ele nu se potriveau cu tradițiile căzăcești. Din acest motiv, unitățile „plastun” aveau în rândurile lor în general cazaci mai săraci. Termenul a fost reînviat în Armata Roșie în timpul Marelui Război Patriotirc, când a fost folosit pentru a denumit mai multe batalioane și regimente. Singura divizie „plastun
Plastun () [Corola-website/Science/317868_a_319197]
-
peste 60% din populație. Partea la nord de râul Terek este plată, cu mici coline, având o vegetație de stepă. În acestă bucată în secolul 19 au fost aduși cazaci ruși, denumirile localităților fiind și până astăzi adesea în stil căzăcesc ("Stanitsa ...") Capitala republicii este orasul Groznîi. Cecenia folosește Ora Moscovei. "Articol principal: Politica în Cecenia" După asasinarea prin rachetă ghidată a președintelui Djohar Dudaev in aprilie 1996 în apropiere de satul Gekhi-Chu, în timp ce vorbea la telefon cu un deputat apropiat
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
han" de la al șaselea Dalai Lama și care a fost contemporan cu țarul Petru cel Mare al Rusiei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, calmîcii au fost deziluzionați de ingerințele Rusiei în viața lor. Pe fundalul expansiunii rusești prin intermediul forțelor căzăcești, hanul Ubași, strănepotul hanului Ayuki, a decis reîntoarcerea în ținuturile de origine din interiorul Asiei. Circa 200.000 de oameni au început un marș fără precedent. După aproape șapte luni, calmîcii au ajuns în fața avanposturilor manciuriene de lângă lacul Balhaș. Însă
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
cunoscută și mai bine studiată, deoarece cazacii s-au răsculat împotriva britanicilor. În timpul războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul primului război mondial), au format grosul efectivelor Mișcării Albe. Astfel, cazacii au devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Krasnov și Andrei Șkuro, i-au cerut permisiunea ministrului nazist al propagandei Joseph Goebbels să lupte alături de germani împotriva Rusiei bolșevice. Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
întemeiata de strănepoții lui Pancu. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, „1-a biserică este în Lucavăț, cu popa”. Din acel Luca, feciorul lui Pancu, se trage neamul Lucavăț [apoi Cazacul, Căzăcel/Căzăcescul, Lukawiecki, Wassilko-Lukawiecki, Wassilko/Vasilco]. Dania marelui voievod a fost întărită prin uricul lui Alexandru Lăpușneanu, în 7 mai 1565, pentru satul străbunilor lor, iar ulterior pentru părți dintr-o mulțime de sate din nordul Moldovei, si la 12 martie 1667
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
uricul lui Alexandru Lăpușneanu, în 7 mai 1565, pentru satul străbunilor lor, iar ulterior pentru părți dintr-o mulțime de sate din nordul Moldovei, si la 12 martie 1667 Ilias Alexandru a confirmat posesia moșiillor lui Vasile, Nicolae și Constantin Căzăcescul. La 4 februarie 1676 verii Gavril și Vasile (1631-1701) au fost înnobilați de regele polonez Ioan Sobieski și transformați în panii Gabriel și Basilius Lukawiecki. Divanul Moldovei a certificat, sub semnătură mitropolitului Dosoftei și a marelui logofăt Miron Costin, în
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
cazacă cunoștea tehnicile de luptă ale polonilor, având mare experiență de luptă atât de partea acesteia, cât și împotriva ei. Tactica lor a fost de a evita lupta în câmp deschis, apărându-se într-o tabără întărită. Înaintea bătăliei, oastea căzăcească totaliza 80.000 de oameni; 28.000-33.000 tătari și un număr necunoscut de țărani ucraineni. 2000 de călăreți poloni (un regiment sub comanda lui Aleksander Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni ale lui Jeremi Wiśniowiecki
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit. Speriat, hanul a fugit și tătarii s-au retras, răpindu-l pe Hmelnîțkîi. Doar căruțele cazacilor au mai rămas pe câmpul de luptă. Forțele polone au asediat căruțele căzăcești. Inițial, apărătorii erau conduși de colonelul Filon Djalalii, dar după câteva zile el a fost înlocuit cu Ivan Bohun. La 10 iulie, cazacii au intrat în panică, crezând că liderii lor au fugit. Polonii i-au atacat și bătălia s-
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
războiul de gherilă, în fruntea cărora a executat o serie de acțiuni îndrăznețe în spatele liniilor austro-ungare și germane. În timpul primei conflagrații mondiale, Șkuro a fost înaintat în gradul de colonel. După preluarea puterii de către bolșevici, Șkuro a organizat o unitate căzăcească antibolșevică în regiunea Batalpașinsk din Caucaz. În perioada mai-iunie 1918, el a efectuat raiduri în regiunile orașelor Stavropol, Essentuki și Kislovodsk. După ce s-a alăturat în mod oficial armatei comandate de Denikin, el a devenit comandantul brigăzii cazacilor din Kuban
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
Denikin, el a devenit comandantul brigăzii cazacilor din Kuban, ale cărei efective au crescut rapid până la cele ale unei divizii. Șkuro a fost avansat la gradul de general-locotenent în mai 1919, fiind numit la comanda unui întreg corp de cavalerie căzăcească. Șkuro a fost un lider militar carismatic și îndrăzneț și deși bravura sa friza nesăbuința, (a fost rănit de mai multe ori), el era recunoscut și pentru înțelepciunea strategică. Cu toate aceste, numeroși lideri ai Armatei Albe l-au considerat
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
pe Șkuro și, după reorganizarea armatei sale, nu i-a mai dat niciun post de comandă generalului cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]