45 matches
-
morfologie animală. Printre discipolii formați de el, s-au numărat biologi însemnați ca Ion Borcea, C. N. Ionescu, I. Scriban. A predat de asemenea interesante cursuri de anatomie comparată și embriologie, concepute, ca și întreaga sa operă, în spiritul evoluționismului darwinist; pentru susținerea și apărarea acestuia a purtat polemici de răsunet cu reprezentanții întîrziați și retrograzi ai creaționismului și fixismului, de esență mistică. Alături de Grigore Antipa, a fost unul dintre cei mai însemnați hidrobiologi români, cercetările sale asupra polipului (animal nevertebrat
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești by http://balabanesti.net/2011/07/10/paul-bujor-un-nume-de-rezonanta-al-orasului-beresti/ [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
grondslagen van het Leninisme", publicată inițial sub pseudonimul J. Harper, și tradusă în limba engleză ca "Lenin ca filosof - o examinare critică a bazei filosofice a Leninismului" (1948). Într-un pamflet, Pannekoek a atacat și a respins cu putere argumentele darwiniștilor sociali precum Herbert Spencer, pe care Pannekoek i-a numit "darwiniști burghezi". Pe baza scrierilor lui Darwin însuși — în special "" (1871)—Pannekoek a declarat:
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale (1860) a Asociației Britanice pentru Progresul Științei; dezbaterile
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
conspirației că biologii ar fi apărătorii fanatici ai unei dogme. H. Allen Orr afirma despre asta „Deci când Dreapta Creștină încearcă să susțină că în mod instinctiv evoluționiștii sar în defensivă oricând cineva îndrăznește să pună la îndoială status quo darwinist, întrebați-vă de ce Wright și Kimura au reușit să-l schimbe, dar nu și Behe. Răspunsul e, cred eu, simplu: Wright și Kimura știau despre ce vorbesc.” Susținerile din "A Scientific Dissent from Darwinism" au fost respinse de comunitatea științifică
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
acestor societăți, cel puțin în ultimele decenii, o semnificație nouă, la fel de apetent etnocentrică, cea de personificări ale adaptării. Devenite, pentru arheologia procesuală, expresii pure ale raportului dintre ecologie și societate, sau laboratoare pentru verificarea miniaturală a modelelor adaptative, pentru neo darwiniști (vezi, pentru o tratare exemplară a problemei, Bettinger 1991), societățile de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
că ea este compusă din particule, dar acestea nu sunt cărămizile lui Newton și Democrit". Fritjof Capra, Taofizica, o paralelă între fizica modernă și mistica orientală, Editura Tehnică, București, 2004, p. 133. 300 Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 301 Ibidem. 302 Hayek arată: ,,Evoluția culturală acționează și în mare măsură prin intermediul selecției de grup...", Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 303 Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Tehnică, București, 2004, p. 133. 300 Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 301 Ibidem. 302 Hayek arată: ,,Evoluția culturală acționează și în mare măsură prin intermediul selecției de grup...", Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 303 Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 304 Anthony Giddens trasează limitele conceptului de ,,cultură": ,, Atunci când folosim cuvântul ,,cultură" într-o conversație zilnică, obișnuită, ni-l imaginăm adesea ca fiind echivalent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
e darwinist, www.fahayek.ro. 301 Ibidem. 302 Hayek arată: ,,Evoluția culturală acționează și în mare măsură prin intermediul selecției de grup...", Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 303 Friedrich Hayek, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. 304 Anthony Giddens trasează limitele conceptului de ,,cultură": ,, Atunci când folosim cuvântul ,,cultură" într-o conversație zilnică, obișnuită, ni-l imaginăm adesea ca fiind echivalent pentru ,,lucrurile superioare de minte" - arta, literatura, muzica și pictura. În accepția dată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din ceea ce am numit cultură și cercetăm răspunsurile pe care știința le-a dat relativ la originea ei, vom cunoaște varietatea și neajunsul acestor răspunsuri. Cele mai insuficiente dintre ele sunt acelea care se țin de interpretarea materialistă și evoluționistă. Pentru darwiniști, cultura și arta în special n-ar fi decât una din formele luptei pentru existență. Unii caută obârșia în instinctul de conservare; alții în instinctul de reproducție; iar alții în necesitățile practice ale vieții. Dacă facem distincție între civilizație și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de frumos, singura în stare să dea un sens unitar operei, o substanță etică, ordine și măsură și acel accent patetic al sincerității molipsitoare în care Guyau vede chemarea socială a artei. Emst Haeckel pretindea o artă de concepție monistă, darwiniștii una de concepție evoluționistă, marxiștii nici nu-și imaginează arta decât ca un vehicul al idealului proletar. Dar ce înseamnă aceste idealuri atât de grosolane și de sterile față de concepția creștină, care fecundează de două mii de ani tot ce e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o morală de sclavi, și În sfârșit marxismul care ridica ateismul și lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care Încerca să distrugă suportul moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că Nietzsche, Marx și darwiniștii sunt părinții dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
stimulatori, modul în care pot fi recunoscute efectele favorabile ale reușitelor încercate asupra performanțelor, cum se ajunge la desăvârșirea performanțelor ridicate, etc. Principiul "încercării și erorii" dobândea sens, era mai mult decât mecanicismul simplist folosit până atunci. Influențat de lucrările darwinistului Lloyd-Morgan, Thorndike a avut șansa să-i aibă ca dascăli pe W. James și pe J. McKeen Cattell, să împărtășească din experiența confruntării acestora cu psihologia subiectivistă europeană. În drumul său spre om, Thorndike a găsit necesar să poposească pe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
stârnit de măturoaie, așa cum și țipetele animalului nu se mai aud din cauza râsetelor și huiduielilor măturătorilor, iar victima nu a scăpat, ci zace lungită în mijlocul străzii. Lentila lui „simț enorm și văz monstruos” a proiectat episodul imaginat, el ilustrează aproape darwinist o luptă pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pearson, exponenți ai școlii de gândire biometrică. Aceasta înseamnă că el accepta și ideea „saltului mutațional“, adus în știință de Hugo de Vries, în timp ce W. R. Weldon, Jean-Baptiste Lamark și K. Pearson rămâneau la vechile idei ale transformiștilor predarwinieni și darwiniști ortodocși (în frunte cu Darwin însuși), după care evoluția filogenetică este rezultatul unui cumul de transformări graduale. Așa cum se știe, deviza curentului biogradualist era: Natura non facit saltum. W. Bateson este co-descoperitor al fenomenului de linkaj genetic împreună cu Reginald Punnett
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
reprezintă un punct pe o curbă pe termen lung a prețurilor, ce ține cont de cererea și oferta din fiecare moment dat, cu elasticitățile lor. Marshall nu consideră economia drept o știință independentă, ci ca o parte a biologiei. Este darwinist, adept al "darwinismului social", deși se ocupă puțin de fenomenul repartiției. Îmbină eclectic teorii ale școlii clasice, cum ar fi cele ale cheltuielilor de producție sau productivității capitalului cu teoria utilității marginale, iar compozitul îl opune teoriei marxiste a valorii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dar și cu unele supoziții acceptate de Darwin însuși. Ce i drept, în scrieri ale lui Eldrege sau Gould accentul cade pe distanțarea critică față de evoluționiștii „genocentriști“, cum sunt John Maynard Smith sau Richard Dawkins, pe care ei îi numesc „darwiniști fundamentaliști“ sau „ultradarwiniști“. Gould a revenit de multe ori asupra observației că există deosebiri semnificative între poziția acestora și cea a autorului Originii speciilor. Fundamentaliștii darwiniști susțin că selecția naturală reglează tot ceea ce este important în evoluție. Atenția lor nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept singurul factor al modificării formelor vii. Ca gânditor pluralist, el ar fi respins o explicație strict selecționistă a istoriei vieții. Cu trecerea timpului, poziția lui Gould a evoluat de la formularea unor amendamente la teoria lui Darwin, în polemică cu darwiniștii ortodocși, la elaborarea teoriei evoluției speciilor în direcții noi. O elaborare înfăptuită, ce-i drept, pe baza teoriei lui Darwin, dar prin revizuirea unora dintre principiile și ideile formulate în Originea speciilor. Gould vorbește de o teorie a evoluției „în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Originea speciilor prin selecția naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență. Există astăzi un deplin acord între cercetătorii evoluției cu privire la desemnarea selecției naturale drept principala cauză a apariției și dispariției speciilor. Este sensul în care ei sunt cu toții darwiniști. Există, totodată, un dezacord clar între cei care consideră selecția naturală drept cauza unică și cei care contestă această afirmație, susținând că există și alte cauze importante ale evoluției în afară de selecție. Ceea ce pun în discuție cei din urmă este punctul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
instruiți care împărtășeau convingeri religioase tradiționale, cea mai mare provocare a reprezentat-o contestarea poziției cu totul aparte a omului în natură. În caricaturile din publicațiile epocii, Darwin era reprezentat de obicei cu păr, membre și coadă de maimuță. Iar darwiniștii erau identificați drept cei care respingeau explicațiile supra naturale ale originii speciilor de plante și de animale, precum și ale originii omului. Darwin însuși a înțeles foarte bine principala motivație a multor reacții negative față de teoria sa. În lucrarea consacrată descendenței
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rămân pentru el elemente constitutive esențiale ale credinței creștine. Plantinga afirmă că teoria lui Darwin conține o filozofie incompatibilă cu creaționismul, care este „un mod de a ni se spune de ce suntem aici, de unde provenim și încotro ne ducem“. În timp ce darwiniștii susțin că descendența tuturor viețuitoarele din primele organisme, prin procese naturale, este sprijinită ferm de fapte, pentru creștini este „un adevăr de necontestat“ că Dumnezeu a intervenit în mod direct în creația vieții, a plantelor, animalelor și omului. În Biblie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a făcut însă ca o perioadă destul de lungă de timp îndoielile paleontologilor privitoare la gradualismul darwinian să nu primească o expresie clară și netă. Cei care resimțeau mai puternic asemenea îndoieli au ezitat mult timp să intre în discuție cu darwiniștii ortodocși. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu disputa, care a avut loc în anii ’50, între doi dintre cei mai de seamă cercetători ai domeniului, germanul Otto Schindewolf și americanul George G. Simpson. Schindewolf a formulat puncte de vedere în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sublinierea rolului utilizării sau neutilizării anumitor organe, a influenței directe a mediului -, dar pentru Gould sunt tot atâtea expresii ale poziției pluraliste adoptate de către Darwin. Gould caracteriza poziția lui Darwin, în contrast cu cea a promotorilor programului adaptaționist, pe care îi numea „darwiniști fundamentaliști“, „ultradarwiniști“ sau „hiperdarwiniști“, în felul următor: „El știa că fenomenele complexe și cuprinzătoare ale evoluției nu pot fi explicate pe deplin printr o singură cauză, fie și aceea atât de omniprezentă și de puternică care este copilul minții sale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mai bun caz, o ocazie pentru „blânde corecturi“ ale unor poziții mai rigide. Una este să ne lovim de dificultăți în aplicarea schemei darwiniene la explicarea unor adaptări complexe, și cu totul altceva este să renunțăm la ea. Până și darwiniștii cei mai ortodocși recunosc că, deși caracteristicile cu valoare adaptativă sunt produsul acțiunii selecției naturale, nu toate caracteristicile organismelor sunt adaptări. Iată de ce multe dintre criticile lui Gould și ale altor autori care stau pe poziții apropiate nu își ating
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religioase. Darwin l-a aprobat pe deplin. Unii dintre admiratorii și susținătorii lui Darwin nu au obosit să avertizeze că prezentarea ideii originii animale a omului drept o idee prin excelență antireligioasă este falsă. Iar printre cei mai de seamă darwiniști ai secolului trecut au fost oameni profund religioși, ca americanul de origine rusă Theodosius Dobzhansky. Au existat, totuși, în toate generațiile, și naturaliști sau filozofi care au susținut că cel ce gândește consecvent și cunoaște bine știința darwiniană nu ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoria lui Darwin, ba chiar mai mult, nu ezită să o salute. Ei cred nu numai că teoria evoluției speciilor nu contrazice religia creștină, ci chiar că poate să o sprijine. Dincolo de diferențe și nuanțe, punctul de sprijin al tuturor darwiniștilor credincioși pare să-l constituie crezul formulat încă în secolul al XVII-lea, de către Galileo Galilei: Dumnezeu se exprimă nu numai prin învățăturile transmise de Cărțile Sfinte, ci, înainte de toate, prin Creația Lui în universul natural; ceea ce ni se spune
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]