283 matches
-
de pe funcția ministerială pe care a avut-o și de pe aceea din Cancelaria președintelui Ion Iliescu, sau prin intermediul televiziunii și a presei scrise. A fost și este o persoană publică activă, o personalitate formatoare de opinii, de multe ori, cu determinație în curente cu reflexivitate filozofică, altminteri tributare în mod exagerat politicului, iar din această perspectivă, cu atât mai mult, fiind nevoie de un intelectual de anvergura sa. Prin Alexandru Mironov, știința nu are numai raționalitate științifică ci și filozofia științei
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_mironov_paranteza_aurel_v_zgheran_1389702997.html [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
modul gândirilor repulsive și al gândirilor concesive.Din această cauză, țara e împărțită în două arhipelaguri. Netrebnici există pretutindeni, dar un milion din ei, la un loc, nu pot avea forța distructivă a unuia singur din justiție, câteodată! Puterea, ca determinație nedelimitată, dar delimitativă constituie azi cauza tulburărilor grave din societatea românească și de aceea, conceptul fundamental al separației puterilor în Stat impune să se concretizeze factitatea justiției deasupra intereselor conectate și reconectate în afara justiției! Schimbarea fronturilor Justiției după alte puncte
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1436419797.html [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
a gândi, a se comunica pe sine și a cumineca în lumea Poeticului. Desigur, privind astfel lucrurile, nu trecem cu vederea nici o anume discretă vibrație rezonând cu ecouri ale Esteticii lui Hegel. Din perspectiva lor, Poezia - ca artă - își căpăta determinațiile prin situarea „în sfera care îi este comună cu religia și filosofia” constituind „un mod de a înfățișa înaintea conștiinței și de a exprima divinul, de a exprima cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
care este. Esența (cviditatea) reprezintă în primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al doilea rând, ceea ce semnificăm prin definiție, adică diferența specifică. Esența se mai
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
mod veridic și absolut, ceea ce înseamnă că accidentele ființează numai relativ la ele . Prin intermedierea esenței, substanțele ființează, iar datorită esenței (adică nemijlocit), ele sunt într-un mod anume. Ceea ce este o substanță (esența, essentia) se află la rândul ei sub determinația faptului însuși de a fi (existența sau ființa). Se obține astfel o ierarhie ontologică în care ființa pură se multiplică în moduri de ființare (esențele sau genurile și speciile), iar acestea, la rândul lor, sunt multiplicate în indivizi (fiindurile). Ei
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
datorită materiei, care particularizează prin accidente. S-ar putea spune, în acest sens, că nu există doi indivizi identici, deși esența lor este comună. Dar dacă lucrurile ar sta așa, atunci fie ar fi imposibilă obținerea definiției (căci materia și determinațiile accidentale nu ar „spune” nimic despre esență, făcând imposibilă cunoașterea ascendentă), fie identitatea individului ar consta numai în accidentele sale, ceea ce ar face imposibilă justificarea sa ontologică și, din punct de vedere creștin, ar pune în criză problema responsabilității individuale
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
al esenței. O consecință imediată a acestei teze ar fi că esența („cuprinzând” sau cauzând și materia și forma deopotrivă, adică individualul ca și compus), este particulară și nu universală (căci fiecare individ ar avea o altă esență, diferențiată după determinațiile materiale, ce ar trebui să fie cauzate în moduri particulare pentru fiecare individ). Numai înțeleasă ca separată de materie forma ar putea rămâne un universal. Altfel, în acest caz, ea trebuie considerată particulară, la fel ce și individul. Aceasta înseamnă
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
descompună și recompună, asemănător metodei analitico-sintetice, încât imaginația cu arbitrarul ei să lase loc reflexiei cu adevărurile-i necesare. Poezia pornește de la o "celulă", element, situație individuală și concretă și ajunge să comunice în orizontul analitic al reflexivității. (Particularul cu determinațiile sale, se deconspiră și în acest caz, ca fiind atins de precaritate, dar nu-i acum locul de dat seamă.) Poetul expune (și interpretează) exact sensul, încât poezia analitică vine în atingere cu eseistica. Poemele lui Marian Barbu au reflexe
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
John von Neumann de după câțiva ani. Ca urmare, el este considerat un precursor al teoriei moderne a jocurilor. Ca urmare a muncii sale în domeniul jocurilor infinite, Steinhaus a propus, împreună cu un alt student al său, Jan Mycielski, axioma de determinație. Steinhaus a fost și un precursor și cofondator al teoriei probabilităților, care la acea vreme era în fază incipientă și nu era încă considerată o parte a matematicii. El a dat prima descriere axiomatică, în baza teoriei măsurii, a aruncării
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
se străduiește să-l înlocuiască pe bunicul lui că Hokage astfel încât sătenii să-l recunoască după nume, nu în umbră buniclui sau. El îl privește pe Naruto Uzumaki că un mentor în misiunea lui, copiind modul lui de a lucra, determinația și jutsu-urile perverse. Konohamaru insistă, totuși, că va fi Hokage doar după ce Naruto va deveni mai întâi Hokage. Designul lui Konohamaru i-a cauzat mari dificultăți lui Masashi Kishimoto; el a vrut ca Konohamarul să arate ca un "copilaș" mai
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
este dinspre trecut către noi, ci dinspre prezent către trecut, deoarece trecutul este acela care se integrează în prezent. Se spune că în istorie termenul limită pare a fi faptul sau evenimentul, deoarece faptul este elementar și ireductibil, el are determinațiile spațiului de cultură și ale timpului său. Spațiul cultural și timpul pe care l-am parcurs se pare că scot în evidență un eveniment foarte important din istorie, renașterea carolingiană, o perioadă în care cultura s-a adresat atât omenirii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
subliniind condiționarea culturală a personalității, iar nu condiționarea culturii de către personalitate, cum făcuse Benedict. Fidelă lui Boas, Mead a încercat să demonstreze în mod concret și prin elemente comparabile accesibile și simțului comun, nu doar specialiștilor, plasticitatea naturii umane în raport cu determinațiile biologice. În ceea ce privește comportamentul excesiv și turbulent al adolescenților, presupus a fi universal, Mead demonstrează pe cazul adolescențelor din Șamoa că trecerea de la pubertate la adolescență poate fi făcută fără tulburări psihologice majore. Acest lucru s-ar datora faptului că modelele
Margaret Mead () [Corola-website/Science/302650_a_303979]
-
străduiește să-l înlocuiască pe bunicul lui că Hokage astfel încât sătenii să-l recunoască după nume, nu în umbră bunicului său. El îl privește pe Naruto Uzumaki că pe un mentor în misiunea lui, copiind modul lui de a lucra, determinația să precum și jutsu-urile perverse. Konohamaru insistă, totuși, că va fi Hokage doar după ce Naruto va deveni mai întâi Hokage. Proiectul lui Konohamaru i-a cauzat mari dificultăți lui Masashi Kishimoto; el a vrut ca Konohamarul să arate ca un "copilaș
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
cu "profundul transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, care a anunțat punți de reconciliere istorică spre ortodoxie, spre islam, spre mozaism". Un argument ni se aduce prin prezentarea viziunii teologice a lui J.J. Fanella, conform căreia "Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei Umane", fie modernă, fie postmodernă, pentru că acestea "propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite cu mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caracter juridic anterior Statului; de asemenea celelalte organizații care s-au format În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestei planete pentru a face comerț în căutarea a ceea ce azi numim bunăstare și pentru care termen, în mod sigur și strămoșii noștri aveau un corespondent. Acumularea de tip social este una extrem de complexă, căreia nu-i cunoaștem încă toate determinațiile și condiționările. Arnold J. Toynbee vorbește despre succesiuni de civilizații: ,, Observând acum relațiile dintre civilizații în timp, amintim că numărul cel mai mare de generații succesive de civilizații în timp pe care l-am constatat este de trei, și în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de intersecție într-un câmp de înrâuriri sociale. Copilul se include automat în acest sistem, deoarece el se încadrează unor realități deja constituite, formate din relații acceptate și active. Alături de elementul social, pentru
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
personalitate. A doua concluzie pune În evidență faptul că, privit În perspectiva succesului tinerilor pe treptele superioare ale sistemului școlar și integrării lor În viața socială și În activitatea profesională, succesul școlar Înglobează și reușită acestora În activitatea postșcolara. Această determinație face necesară punerea stării de reușită a elevilor În relație nu numai cu exigențele școlii, cu posibilitatea de a pași pe treptele următoare ale Învățământului. Ea nu poate fi privită ca scop În sine, ci În mod necesar, este corelata
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
trebuie depășită ca moment al istoriei ființei. Relativismul extrem conduce la căderea în realul precar, în cadrul căruia cunoașterea devine precară la rândul ei și se „creează o lume care va fi fiind, dar care nu-și află, când rămâne precaritate, determinațiile potrivite” (Noica, 1981, p. 179). O lume „dezvrăjită”, eliberată de marile metanarațiuni legitimatoare nu este o lume derizorie și precară, ci una, așa cum o numea Rorty, contingentă, care acceptă (și faptul) că „mintea e o facultate creatoare de poezie” (Trilling
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sporește nu este nevoie să fie conținută în el. Un concept devine complet determinat prin adăugarea de noi determinații, iar printr-o determinare completă ajungem la reprezentarea unui lucru individual. Astfel, existența nu este predicat real pentru că nu este o determinație care să se adauge conceptului unui lucru. A. Niță constată că, de fapt, distincția dintre predicat logic și predicat real s-a estompat. Cu toate acestea, pentru a menține distincția și pentru a valida astfel critica argumentului ontologic, Kant este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
să fim scutiți de aplicarea unei pedepse. O persoană poate și trebuie să fie pedepsită deoarece comite acțiunea ca pe o faptă care este asociată în lege cu o pedeapsă. Dacă pedeapsa nu este executată, atunci acțiunea este privată de determinația legală și astfel fapta devine un comportament periculos de care sunt capabili și bolnavii psihici sau animalele. Statul s-ar autosuprima deoarece și-ar scoate din vigoare legile 97. Conceperea pedepsei ca un suum negativ dobândit și meritat de făptuitor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a priori, a căror reunire constituie cunoașterea noastră prin experiență 3. Formulând conceptele și principiile rațiunii teoretice pure, Kant a instituit instanța menită să judece toate pretențiile la o cunoaștere cu valoare obiectivă. Urmând aceeași cale, filosoful a distins între determinațiile voinței și acțiunii oamenilor ca ființe naturale și determinațiile voinței și acțiunii lor ca ființe autonome, libere. Rațiunea pură în calitate de sursă și sediu al acelor determinații ale voinței prin care omul se afirmă ca ființă liberă, ca ființă morală, este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experiență 3. Formulând conceptele și principiile rațiunii teoretice pure, Kant a instituit instanța menită să judece toate pretențiile la o cunoaștere cu valoare obiectivă. Urmând aceeași cale, filosoful a distins între determinațiile voinței și acțiunii oamenilor ca ființe naturale și determinațiile voinței și acțiunii lor ca ființe autonome, libere. Rațiunea pură în calitate de sursă și sediu al acelor determinații ale voinței prin care omul se afirmă ca ființă liberă, ca ființă morală, este ceea ce Kant a numit rațiune practică. El a socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Împotriva oricărui gnosticism, incapabil a înțelege cum trei să fie una, s-a decretat că trei sînt efectiv una. În termeni filozofici, ființa este și ea trinitară, neînsemnând numai legea, nici realitatea individuală numai, ci laolaltă legea, realitatea individuală și determinațiile sau procesele lor"162. Modelul cultural creștin treimic este primul model cultural deschis și expansiv din istoria civilizației. La sfârșitul secolului al XX-lea, constată Noica, " Întregul glob stă sub semnul modelului european"163, dar tot el trage semnalul de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]