18 matches
-
se mărită”, că „e nuntă-n cartier”, haidem degrabă deci să apucăm și noi o sarma - „dar cine e alesul, rămîne un mister”(n-am mai auzit-o de mult, pesemne o fi divorțat). De altfel, tot greu se lasă dezghiocată povestea și în privința tehnicii compoziției. Poemele se articulează îndeobște în chip imprevizibil, prin parataxă și prin enumerații volatile, construcțiile fiind nu arar derutante (cam în același fel ca surprizele pe care ți le rezervă, să zicem, hiperbatul) cîtă vreme proiectul
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
de miazănoapte începe să șuiere cu îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a abandonar la luz de nuevo? (DESDE LO PROFUNDO). (Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”. La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Voci_ale_poeziei_moderne.html [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
că produsele alimentare nu au suferit un tratament care să modifice substanțial starea originală a acestora. Totuși, acestea pot fi, de exemplu, împărțite, porționate, dezosate, tocate, jupuite, curățate, decojite, tăiate în bucăți mici, tăiate, fasonate, congelate, refrigerate, răcite, decorticate sau dezghiocate, ambalate sau neambalate. Articolul 3 Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se admite prezența unui colorant într-un produs alimentar: - altul decât cele menționate în anexa II, în măsura în care colorantul este permis în unul din ingredientele produsului alimentar compus sau
jrc2490as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87644_a_88431]
-
după înmuierea în apă care poate conține anhidră sulfuroasă în vederea extragerii amidonului Germen, gluten, amidon (1)Termenul "decorticare" poate, după caz, să fie înlocuit cu termenul "depeliculizare" sau "dezghiocare". În acest caz, se utilizează calificativul specific "produs depeliculizat" sau "produs dezghiocat". (2) Dacă este necesar, termenul "turtă de presare" poate fi înlocuit cu termenul simplu "turtă". V. DISPOZIȚII REFERITOARE LA CONȚINUTUL INDICAT SAU DECLARAT ÎN CONFORMITATE CU PĂRȚILE B ȘI C 1. Conținutul indicat sau declarat se referă la greutatea materiei prime pentru
jrc2996as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88151_a_88938]
-
te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
diferență este o izbăvire a rasei umane. Toleranța trebuie cheltuită până la ultimul dram doar pe ei. Pentru ceilalți, orice nedreptate inchizitorială e doar un confort nemeritat. Dacă hotărăsc că ei nu au nevoie de rădăcini, ceilalți trebuie și ei dezrădăcinați, dezghiocați, aruncați în malaxoarele internaționaliste. O mare operă nu le spune nimic, atâta vreme cât autorul ei a fost luat deja în cătarea puștii lor. A învinge erorile omenești prin operă este un privilegiu care nu se acceptă celorlalți. Sinuozitatea istoriei poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
se uită crinul la tine. În germană ai de-a face cu o doamnă, în română cu domnul Crin. Când cunoști ambele feluri de a privi, ele ți se adună laolaltă în creier. Privirea feminină și cea masculină se află dezghiocate, în crin se leagănă unul într-altul, contopindu-se, o femeie și un bărbat. Obiectul provoacă pe dinăuntru un pic de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
introductiv la antologia de texte avangardiste românești, Marin Mincu precizează că "[e]xtraordinara trăire interioară (subl. în text) [...] a lumii obiective de către narator se repercutează asupra expresiei epice [...]" (1983: 46). Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de alte vise cu substrat similar, precum niște matrioști ontologice. Ni se deschide, astfel, accesul în lumea unei conștiințe care nu-și încetează explorarea de sine nici măcar în timpul relaxării hipnice și care, grație unui truc aproape
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unde așez într-un sfeșnic de sticlă lumînarea roșie scrisul tău negru cu mîna ta albă marmoreeană îl pun față în față cu scrisul cel roșu pictat mai de demult cu o cariocă în mașina timpului 11. acum locurile noastre dezghiocate "ich und du" locul meu ești tu locul tău sînt eu oh carnea ta albă de nisetru nu vreau să ating bilele de sticlă. doar puțin mișcate pentru a face loc vîlvorii, vîlvătăii, gîlgîirii mirabile globilor oculari ai muzicii 12
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
nu ține de grația unui trup tânăr, ci de o încordare psihică ce răzbate în ținuta pașilor". Privitul oamenilor care trec pe lângă noi, spune autorul, nu înseamnă trupuri care se deplasează, ci "dispoziții" care se manifestă: Vedem tristeți cernute, euforii dezghiocate sau mândrii triumfale. Dar, în genere, vedem postúri stâlcite și busturi încovrigate". Și vocea: "O voce Ťerudităť, dacă pot spune așa, presupune eliminarea paraziților sonori care îi încarcă acustica de fond. Etimologic, erudiția înseamnă eliminarea a tot ce este rudis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
sine cura la o regie comercială de stat, post a cărui titulatură exactă o ascundea cu grijă și care-l obliga la prezența de formă între orele douăsprezece și două, la amiază. Poseda un imobil în plin centru aristocratic, cam dezghiocat, e drept, însă plin de decor, o mică moșie cu conac și cu siguranță avea alte mici venituri, rente, jetoane de prezență în consilii de administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul de serviciu al lui Gaittany se compunea în permanență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stătea în mâini, semănând cu un fel de păianjen strâns ghem. Pe cap avea un turban cu o piatră mare, strălucitoare, în frunte, un cristal cât cel pe care Mircea-l găsise anul trecut în ariciul verde al unei castane dezghiocate. Toți copiii de la bloc vorbeau despre el, le plăcea numele lui, Yoga, și-ncercau să ghicească de ce i se zicea Omul Șarpe. Unii ziceau că se-ncolăcește ca un piton, alții că dresează șerpi. Jean zicea că-i spune așa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nevoie, pentru că se înțelegeau, unind pulsația dinăuntru cu cealaltă, care se prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în hârtie, ca să n-o atingă, apoi se gândi puțin și adăugă un pachețel în care era niscaiva zahăr. Bunelu aduse câteva cepe și un pumn de mieji de nucă, din care luă unul înapoi, ca să-l molfăie, printre gingiile dezghiocate, ca pe o bomboană. Isaia puse sticla de trăscău, privind-o cu jind, și o bucată de brânză îngălbenită. Face sete, lămuri, în fața dezamăgirii celorlalți. Iadeș căută în sacul cu fierătanii și răsturnă câteva cutii de tablă, care se rostogoliră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o scurtă reverență ca la terminarea spectacolului și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine cu degetele înnegrite de iod și trebuie s-o frecăm jumătate de ceas cu sare de lămâie. — Toți ne-am dus, când eram copii, sub nucul din fundul curții, spuse Tili. Nucul nostru era așa de mare, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]