6 matches
-
la articularea riguroasă a proceselor cognitive, universale și necesare, întemeiate pe o realitate în consonanță logică cu acele procese. O realitate și o logică pentru care neliniștile existențiale ale individului nu au nici o relevanță, ba mai mult, sunt depășite sau dialectizate în raționalitatea și impersonalitatea sistemului. Asistăm la afirmarea a două universuri de gândire care se nasc din aceeași dorință de cunoaștere, însă primul (în ordinea tratării și al doilea în ordinea timpului) are și o caracteristică ulterioară: exigența de a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
al realității existențiale. În ambele forme clasice ale gândirii filosofice realitatea empirică și existența efectivă nu au propriu-zis o relevanță speculativă adevărată: în perspectiva clasică greacă sunt neinteligibile și deci abandonate lipsei de logică a întâmplării, în perspectiva idealistă sunt dialectizate în procesul istoric concret, și deci asumate în acesta fără posibilitatea de a-și păstra o semnificație autonomă. Discursul filosofic înaintează astăzi contestând funcția pe care a avut-o mereu rațiunea, și anume aceea de a transcende datele empirice și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și memorie, între ordinea cunoștințelor și cea a voințelor, rezidă imposibilitatea "satului global" și actualele noastre necazuri. Putem să ne prefacem că le reconciliem, în cuvinte, și să botezăm, împreună cu Edgar Morin, cultura ca "un sistem care face să comunice dialectizând o experiență existențială și o cunoaștere constituită". Dar, în realitate, tocmai această dialectică lipsește și cu un simplu wishfull-thinking nu se construiește o punte între o cunoaștere formală precum matematica, lipsită de limbă, și înțelepciunea practică a unui grup viu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
răsuflate pentru gospodine și copii sărmani. Dragoste, milă, speranță, fără să mai vorbim despre faptul că morții mănîncă și învie toate acestea nu par deloc serioase. Este foarte probabil ca Părinții Bisericii și teologii care au apărut după aceea ca să dialectizeze și să teoretizeze mesajul să o fi făcut pentru a ridica mănușa și a ajunge la înălțimea defăimătorilor lor: iată, nu sîntem complet idioți, și noi putem face filosofie, și noi putem folosi greaca la fel de bine ca voi. Intelectualii pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deja trăite. Or, Iisus nu este un zeu printre alți zei, ci Fiul lui Dumnezeu, copil unic al unui Dumnezeu unic. Și mai ales, el ne vorbește fiecăruia dintre noi în parte. Învierea nu mai este ritualizată simplist, ci e dialectizată prin cuvînt, interactivată prin interpelarea directă, intimă, privativă. Cum poți trezi interesul Domnului Cutare pentru "problema monoteismului"? Cum poți scenariza Eternitatea? Puneți această întrebare oricărui realizator de televiziune sau reporter de știri și vă va răspunde: pentru început, să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Inglehart asupra schimbărilor axiologice de la o generație la alta și mai ales opoziția dintre materialiști și postmaterialiști privește atitudinile, nu clivajele. Acestea nu se situează pe aceeași scară macro-analitică cu cele ale lui Rokkan. Ar fi mai potrivit să fie dialectizate decât să rămână închise într-o dualitate statică: "materialiștii" cărora sondajele le semnalează avântul sunt de fapt post-post-materialiști... 26 Asupra acestor autori și asupra istoriei studiilor referitoare la partidele politice, vezi: H. Daalder, "The Comparative Study of European Parties and
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]