7 matches
-
implicațiilor fundamentale. Orto-deducția pozitivă sau identificatoare este ansamblul de implicații orientată "asimptotic" spre polul logic imposibil în care se actualizează infinit implicația pozitivă. Aceasta alcătuiește structura teoriei fizice clasice, a cauzalității acesteia și a experienței matematice corespondente. Orto-deducția negativă sau diversificatoare evidențiază actualizarea implicației negative și potențializarea celei pozitive, este operația inversă care semnalează faptul că excluziunea sau legătura negativă organizează structura logicului conform unei cauzalități a variantului, ori a iraționalului . Această deducție reprezintă osatura logicii vieții, care face continuu recurs
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
tip uman european, distinct, pe de o parte, prin conștiința lui de cetățean al continentului și, pe de altă parte, prin statutul atribuit de locuitorii altor continente, care sînt deseori atrași de perspec-tiva de a deveni europeni. În principiu, latura diversificatoare a etniilor europene este fundamentată și susținută de ceea ce vine din viața lor istorică, reprezentată la nivelul culturii și al limbii de aspectul popular al acestora, în vreme ce latura unificatoare se întemeiază îndeosebi din elementele care au putut circula pe spații
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diversificate, au fost induse Europei de geniul grec, dar s-au desăvîrșit după secolul al XVII-lea, îndeosebi prin raționaliștii francezi, germani și englezi. În sfîrșit, principiul diversității presupune că, deși unitară în linii generale, cultura europenilor are totuși elemente diversificatoare de la o comunitate la alta, fiind în mod necesar purtătoare de specific local (național). Funcționalitatea acestui principiu își are originea în democratismul lumii antice, care viza indivizii aceleiași clase sociale și care a fost extins în lumea contemporană la grupurile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
supărătoare și a recurs deseori la metode coercitive drastice, care au generat, după secolul al X-lea, numeroase încercări de opunere și mai multe sciziuni. Ca atare, extensiunea și expansionismul Imperiului Roman era în acord cu universalitatea creștină, dar spiritul diversificator, specific europenilor, s-a revoltat, producînd mai întîi fragmentarea imperiului antic și, apoi, a religiei univer-sale și contestînd astfel valabilitatea unui centru unic și despotic. Prin tradiție, creștinarea europenilor a cunoscut un moment esențial prin activitatea apostolului Pavel, care a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și din care a luat elemente limba-strat reprezintă substratul pentru limba care își are originea în limba-strat. Atît substratul limbilor romanice, cît și substratul limbilor germanice este foarte diferit de la o limbă la alta și reprezintă unul dintre principalii factori diversificatori care au dus la fragmentarea limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și militară și, de aceea, abia către sfîrșitul epocii imperiale, cînd organizarea politică și socială a pierdut din coerență, culminînd cu dispariția oficială a stăpînirii roma-ne38, elementele unificatoare ale latinei populare și-au diminuat forța în mare măsură, iar cele diversificatoare s-au înmulțit și s-au întărit. În acest mod, deosebirile dintre variantele de latină vorbită din diferite provincii ale Imperiului au devenit tot mai mari, pînă cînd locul ei l-au luat limbile romanice. Latina literară tîrzie Latina medievală
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perspectivă este întemeiată, dar, întrucît filozofia nu privește de obicei spre realizările lingvisticii (nu este, deci, o metalingvistică), ci spre limbaj, limbă și fapte de limbă, din punct de vedere calitativ, cele două metalimbaje nu-și asigură prea multe elemente diversificatoare (deși termenii sau semnificațiile lor pot avea deosebiri). Există însă numeroase situații, atît în cazul limbii literare, cît și în cazul celei populare, cînd cuvinte obișnuite, care nu se referă de obicei la realități lingvistice, ajung în situația de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]