21 matches
-
Instituții, ba chiar felicitări de Paști, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiași onorabili candidați, care se folosesc până și de Învierea Domnului și sacrificiul său pentru gloata de nesăbuiți, pentru a-și mai atrage vreo câțiva drept-credincioși, pe post de alegători cinstiți. E! Cinstiți - necinstiți, alegători să fie! Și să ne voteze pe ”noi”. Câți dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la ușa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica
CANDIDATUL DIN CUTIA POŞTALĂ A ALEGĂTORULUI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Candidatul_din_cutia_postala_a_alegat_florentina_loredana_dalian_1353402707.html [Corola-blog/BlogPost/351924_a_353253]
-
Instituții, ba chiar felicitări de Paști, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiași onorabili candidați, care se folosesc până și de Învierea Domnului și sacrificiul său pentru gloata de nesăbuiți, pentru a-și mai atrage vreo câțiva drept-credincioși, pe post de alegători cinstiți. E! Cinstiți - necinstiți, alegători să fie! Și să ne voteze pe ”noi”. Câți dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la ușa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica
FLORENTINA LOREDANA DALIAN by http://confluente.ro/articole/florentina_loredana_dalian/canal [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
Instituții, ba chiar felicitări de Paști, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiași onorabili candidați, care se folosesc până și de Învierea Domnului și sacrificiul său pentru gloata de nesăbuiți, pentru a-și mai atrage vreo câțiva drept-credincioși, pe post de alegători cinstiți. E! Cinstiți - necinstiți, alegători să fie! Și să ne voteze pe ”noi”.Câți dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la ușa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica
FLORENTINA LOREDANA DALIAN by http://confluente.ro/articole/florentina_loredana_dalian/canal [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
păcatului, asupra morții și asupra iadului ne cheamă să ne rugăm și să lucrăm pentru pace și viață, să aducem bucurie în jurul nostru, ajutând, după putință, prin cuvânt și faptă, pe cei care au nevoie de iubirea și ajutorul nostru. Drept-credincioși creștini, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești, dar și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului pe tot cuprinsul Patriarhiei Române. Comemorarea
Iubirea răstignită învinge păcatul, iadul și moartea. Pastorală de Sfintele Paști – 2017 () [Corola-website/Journalistic/101675_a_102967]
-
a unui Neam care, deocamdată, isi prelungește, nefiresc și nesănătos, o expectativa periculosă, depărtata, temporar, de VATRA CREDINȚEI NEABĂTUTE ÎN ÎNVIEREA NEAMULUI!!!), GOGA, cel cu Sufletul Aprins - intru solidarizarea hristică, pentru nădăjduirea Mântuirii celei din veac, a Neamului Românesc cel DREPT-CREDINCIOS/ORTODOX. Pentru că, da, cum dumnezeiește spunea tribunul Octavian GOGA - numai AICI, în Grădina Maicii Domnului, este Raiul Cel Adevărat (dar pe care tocmai noi, CEI ALEȘI DE EL, CA GRĂDINARI ȘI PAZNICI, nu-l știm, l-am uitat, nu-i
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Preotul_radu_botis_al_florin_tene_1342202123.html [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
pe ortodocșii secularizați să-i numească pe aceștia „pocăiți“, adică sectari. Ca urmare, s-a ajuns la un lucru paradoxal: cei care se străduiau să trăiască Ortodoxia erau numiți „sectari“, iar cei care se abăteau de la normele ei erau considerați „drept-credincioși“ ai Bisericii străbune. Dacă e vreo deosebire între ostașii Domnului și unii credincioși din Biserică, aceasta constă doar în faptul că ostașii s-au hotărât și luptă să realizeze ortopraxia, adică apărarea și trăirea la o cotă maximă a învățăturilor
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 by http://confluente.ro/Scurt_istoric_al_miscarii_duhovnicesti_oastea_domnului_din_cadrul_b_o_r_.html [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
carte Tot mă ademenește dimineața Spre dealuri semănate cu trofee Voioase cete de galinacee Și iau gustarea, nelipsită-i rața Cuminte îi desparte o alee Pe cei care au încheiat cu viața Pe toți îi prinde-n falduri fine ceața : Drept-credincioși și rătăciri atee Fânețe cu unduiri marine Mă cheamă insistent spre mai departe... Ca laitmotiv un timp uitat revine, Dar totul este altfel, mai aparte. Petale și arome de stamine Presate pentru semnele de carte. Referință Bibliografică: Semn de carte
SEMN DE CARTE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Semn_de_carte_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/341821_a_343150]
-
obiect de studiu obligatoriu etc. În definitiv, dacă avem corupți care luptă împotriva corupției, amorali care vorbesc în numele moralei, de ce n-am avea și atei evlavioși? N-aș fi scris aceste rânduri dacă, fără a cuteza să mă consider un drept-credincios, de foarte multă vreme n-aș nutri profunda convingere (e cea mai profundă dintre convingerile mele) că, pentru a parafraza o minunată frază a lui Marin Preda, ajunsă din păcate clișeu: „Dacă Dumnezeu nu e, nimic nu e!”. Scriu într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aruncă un colac de salvare. Eu Însă nu cred deplin În acest „colac” care permite oricui șă-și salveze sufletul cu codiția acceptării vinii, a luării păcatului asupră-și, și, poate pentru acest tip de „scepticism”, nu mă pot număra printre drept-credincioși. Destinul, cred eu, nu poate fi acceptat, Înțeles În ultimul ceas, și În nici un caz ca o „soluție”, oricât ar fi aceasta de stringentă, de „salvatoare”. Destinul unui personaj - și, Încă o dată, printr-o dublă sau triplă reflecție sau refracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
E ciudat (sau poate că nu e ciudat) că indivizi care nu au crezut în nimic decît în propria lor chiverniseală, oportuniști, cinici, ba chiar răufăcători, mai au șansa de a fi acceptați sau iertați ("asta era situația..."), dar un drept-credincios trebuie înfierat și pus la zid (exact așa au procedat Partidele Comuniste cu drept-credincioșii, decenii de-a rîndul...). Deci, Babu a fost ucis pentru credința lui (și, bineînțeles, pentru delictul de les-majestate.) Unii, cei de rea-credință, încearcă să-l ucidă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
spre Cernavodă pentru a lua un vapor către Viena. Semnificativă schimbare de direcție pe "eternul drum către Orient": ochiul călătorului percepe opoziția dintre țărmul valah, pe care-l compară, încântat, cu peisajele daneze, si țărmul bulgăresc unde minaretele îi semnalează drept-credincioși. Chiar și așa, ceea ce vede Andersen nu e tocmai plăcut pentru orgoliul nostru: Constanța, distrusă de ruși în 1809, e un oraș încă în ruină, la fel Cernavodă, păstorii dobrogeni seamănă cu niște sălbatici, iar pe malul Dunării nu sunt
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
mai bate din aripi// parc-aș fi/ umbra cuvîntului/ pe care îngerul meu rătăcit/ stă să-l rostească” ( Timpul mai bate). Însă n-au fost oare cei mai mulți poeți români care s-au apropiat de religie mai curînd niște “eretici” decît drept-credincioși? N-a scris oare unul dintre ei că Raiul e luminat de flăcările Iadului? Asemenea lui V. Voiculescu poetul nostru se luptă cu verbul, meșteșugărește, dar și cu o dîrzenie torturantă precum cu o demonie a materiei ce stă în
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
atâția dintre drept-credincioșii mei prieteni - obișnuiți să cultive politicul fără pic de filosofie, iar filosofia fără pic de metafizică - sfârșesc prin a profera o etică fără Dumnezeu”. Se poate observa cu ușurință că, deși declară că se situează pe poziția drept-credinciosului - care nu poate ridica piatra întrucât știe că nimeni nu este fără păcat -, în realitate, Andrei Pleșu nu se conformează chiar atât de cuminte, cum îi place să spună, celor unsprezece versete evanghelice la care se referă. Întâi fiindcă, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
a generalizat, ar fi bine să nu uităm că în el nu este vorba despre crimă, ci despre un altfel de păcat. Unul care poate să fie atât înțeles, cât și iertat având în vedere păcatul originar. Acest text al drept-credinciosului și nespus de orgoliosului nostru prieten mai suferă de un păcat. Acela că autorul lui se revendică atât de la doctrina creștină, care ne învață să nu ridicăm piatra, cât și de la disidență, care ne învață să o ridicăm. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Brucan și ceilalți foști demnitari comuniști - care au dat încă o dată marea lovitură printr-o scrisoare - mă încăpățânez să sper că nici Paul Goma nu se va cuminți de frică și nici Andrei Pleșu nu va rămâne până la capăt un drept-credincios care se conformează, cuminteă celor unsprezece versete. În rest, dat fiind căă viața și petrecerea ei i-au separat, m-aș feri să-l mai alătur pe Mircea Dinescu doamnei Doina Cornea. Și, în orice caz, m-aș feri să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
uitat să se mai reechilibreze din interior. Voința e mereu înlocuită cu pilula; gîndirea proprie, cu voința altora; cerul pare să-și fi însușit Apocalipsa și poartă în el trîmbița nevăzută, prin care se cîntă marșul cotidian pentru mulțimea de drept-credincioși. Dumnezeu stă într-un buton, pe firul unui telefon, sau în vîrful vreunei focos modern și rîde de cei ce-l imploră. Numai geniile și nebunii mai sfidează ordinea turmei, scapă bîtei păstorului și înfruntă cîinii asmuțiți asupră-le. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și îi va omorâ și pe nemernic. Foarte bună povestea. O să-i dea pe spate pe copii. Polițistul încă îl acoperea pe procuror. Ei, asta e, gândi Hobbs, trăgând piedica armei. Timpul a expirat. Ardeți în focurile Iadului, ucigași de drept-credincioși! Fixă ținta pe coapsa polițistului și începu să aplice ușor-ușor presiune pe trăgaci, gândindu-se că singurul său regret este că polițistul era alb, nu negru. Dar unul din lucrurile pe care Hobbs le învățase de-a lungul vieții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și nemțește în câteva luni, încît primul examen i-a adus felicitări și o invitație la masă din partea profesorului de filozofie, bătrân, sărac și nobil. Între profesor și elev s-au statornicit niște legături ca între un duhovnic și un drept-credincios. Cunoscător al sufletului omenesc, profesorul a înțeles repede neastâmpărul lui Apostol și l-a îndrăgit. I se părea că tânărul acesta, ros până în temelii de îndoieli, e reprezentantul tipic al unei generații care, pierzând credința în Dumnezeu, se înverșunează a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar fi fost luat cu ușurință drept un cuvios patriarh. Comentariul lui Șirin pe spatele clișeului: „Nepedepsit pentru atâtea nelegiuiri, condamnat pentru o greșeală neînsemnată”. Cu siguranță că intenția lui Naus nu era aceea de a-și bate joc de drept-credincioși. Nu i se puteau reproșa, la nevoie, decât o inconștiență vinovată, o lipsă de tact, un dram de prost-gust. Adevărata sa greșeală, din moment ce-i slujea țarului drept cal troian, a fost aceea de a nu fi Înțeles că, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și ne-am stabilit la Domnești, unde o dată cu stingerea epidemiei mi-am reluat cursele cinegetice"80. O interesantă evocare literară a pustiitoarei epidemii de holeră din Moldova la 1831 se datorează unuia dintre primii noștri muzicologi, vornicul Teodor Burada (1800-1866), drept-credincios creștin. Ea a fost inserată în "testamentul" său alcătuit la Iași, în ziua de 5 august 1848, în vremea celui de-a doilea val al nimicitoarei molime, ivit în acel an în Principate. Episodul era cuprins în capul X, având
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să pună mâna pe o pungă cu bani sau pe un cal, dar e de ajuns să faci apel la mărinimia lor ca să se transforme în gazde atente și pline de râvnă. Un proverb spune că ei au mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]