8 matches
-
cultura românească, București, 1991; Divin și uman în spiritualitatea românească, 1994; Bizanțul, postfață Eugen Todoran, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Traian Cantemir, „Sinteza sadoveniană”, ATN, 1983, 2; Mircea Mihăieș, „Sinteza sadoveniană”, O, 1983, 36; Stela Mirel, „Triptic-dilemă”, O, 1984, 5; Valeriu Drumaș, „Aproximări literare”, O, 1985, 51; Grigore Bostan, Un „iconar” în zilele noastre: Mihai Cazacu, „Concordia” (Cernăuți), 1996, 17. G.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
limbi. Dinicu Golescu, de exemplu, și-a scris însemnările în greacă, deoarece încercând să scrie în "limba națională" vocabularul nu îi permitea să descrie ceea ce vedea. Dar asta s-a întâmplat "nu făr' de a încerca rușine căci toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională" (Golescu, 1963: 114). La fel se întâmpla când străinii vedeau că, pe lângă faptul că nu era decât un teatru, și acela foarte mic, în București, limba folosită pentru reprezentații era limba germană, cunoscută
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
așezare de sine stătătoare, nu există documente mai vechi sau mai noi, în care cătunul sau satul să fie evocat cu acest nume, altfel destul de utilizat în vorbirea curentă a localnicilor. Locuitorii satului erau și încă sunt identificați cu apelativul "drumaș", de cei din celelalte sate ale Branului. Ceea ce este surprinzător, chiar puțin de neînțeles pentru mine constă în evitarea numelui satului în cărți scrise de persoane de proveniență brăneană. Pare un fel de complot al tăcerii față de zona cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
igiena corporală, dar nu acoperea nevoile de curățenie, în general. Ea era captată frecvent în recipiente cât mai mari de la streașină sau jgheaburi. După ce, în școală, ne-am însușit principiul vaselor comunicante, am reflectat la aducerea apei mai aproape de locuințele "drumașilor". Părea o iluzie, o utopie, dar cînd a apărut posibilitatea folosirii energiei electrice, instalată în tot satul, visul nostru devenea realizabil. El s-a înfăptuit prin efortul comun al tuturor cetățenilor de pe culmea centrală a depresiunii Branului. Soluția propusă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu sprijinul Primăriei, de fapt , din impozitele contribuabililor s-au cumpărat pompa de apă, bazinele de alimentare, ce au fost instalate pe culmea celui mai înalt deal, astfel încât aducțiunea apei să se realizeze atât pentru școală, cât și pentru gospodăriile "drumașilor" prin cădere, fără o altă pompă. Îngroparea conductei la mai mult de o jumătate de metru, pentru a nu îngheța în timpul iernii, s-a efectuat tot prin munca neretribuită a locuitorilor beneficiari. Astfel, în câteva decenii, satul Drumul Carului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ocupe direct și personal în construirea lăcașului de cult ortodox. În scurt timp angajamentul domniei sale a devenit realitate. Biserica a fost deja terminată, un foarte distins profesor de teologie vine special de la Brașov să oficieze slujbele duminicale și în ea "drumașii", unii dintre noii locatari și orice călător pe drumul de car pot intra să se roage. Această familie face deja parte din marea familie a satului cu un loc de cinste și onoare. Pentru aceste persoane, care sunt animate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și Postăvarul) Fig. 10 Noua biserică, în stil maramureșean, din Drumul Carului Fig. 11 Părinții autorului Fig. 12 Pe prispa casei, la un pahar, cu rude și prieteni, înainte de război Fig. 13 Costum țărănesc Fig. 14 Copiii, bogăția de sărbătoare "drumașilor" Fig. 15 Drumul Carului Fig.16 Speriați sau în perioada interbelică zâmbind aparatului, înainte de al II-lea Război Mondial Fig. 17 "Casa cu curte". Părinții primului intelectual al satului, mort, la datorie, in iunie 1941, la Țiganca. Fig. 18 "Fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]