42 matches
-
Și cum fascinația câștigului aduna pe toți românii gură-cască, de ce n-aș fi aruncat și eu plasa norocului !? Că, până la urmă, toată chestia era pusă în mișcare de nițică șmecherie...Și părea c-am dibuit-o ; așa că, hai să-mi drămăluiesc norocul, oleacă măcar ! - Hai, domnu`, te bagi ? Și : m-am băgat... Și-am rămas lefter popescu ! - Vă rog, dați-mi-napoi, măcar banii de mașină ! - Nu poci, DOMNU`! Nu poci să bag mâna în buzunaru ` statului ! - Da-n buzunarul prostului
LEFTER POPESCU REDIVIVUS SAU BUZUNARUL PROSTULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1400352857.html [Corola-blog/BlogPost/372766_a_374095]
-
mergea de sărbători sau mai venea din când în când acesta la dânsul. Totuși, Costel era singurul care avea serviciu ca administrator la spitalul din oraș și aducea în casă un salariu pe care coana Zitta se căznea să-l drămăluiască de la o lună la alta. În afara serviciului, Costel mai trebuia s-aprovizioneze casa cu lemne pentru iarnă. Să plătească angaralele către stat. S-aducă apă proaspătă zilnic de la izvorul din vale, de la cișmeaua de pe râul Deea. După ce Bițu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oprim ! Și mai concret: Prin grija unor împătimiți de putere, guvernanți în incredibilă minoritate alegerile au fost fixate pe 30 noiembrie. Convulsiunile firești au adus guvern dar nu și BUGETUL, deci imposibilitatea ca cei care lucrează cu statul să-și drămăluiască beneficii și datorii. Dezbaterea bugetului până mai alaltăieri a blocat fondurile instituțiilor și la foarte multe intreprinderi. Care unități economice neprimindu-și banii de la bugetari, nu și pot plăti datoriile, mai ales către stat. Și așa apar arieratele... Chestiunea e
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele I și a II-a, emfatică: „Eu singur n-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aparte de a ști să asculte și să noteze vorbirea personajelor sale: " De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete?, De vânzare, moșule!, Și cât cei pe dânsa?, Cât crezi și dumneata că face!, Ia ad-o-ncoace la moșu, s-o drămăluiască! Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza zbrrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme, cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când moșul cel poznaș din iarmaroc este considerat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
știm astăzi: erau produse, dar și cantități/capacități, la care recipientul nu era nici mare, nici mic, mai mult, Își schimba proprietarul odată cu marfa: pielea oii care conținea carnea vie a animalului, amfora cu ulei ori cu vin... Desigur, a drămălui marfa, pentru vânzător, a se scotoci după un loc În care să Încapă, pentru cumpărător, era un timp pierdut. Motiv pentru care s’a urmărit, de devreme chiar, (pre)ambalarea. Prototipul era chiar vechea amforă, la care se mai adăuga
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
destui, a spus să-i vând pe datorie că aduce banii mai târziu. Pesemne se gândea că ai să vinzi matale găinile; nu sfârșește bine vorba că hop, apare Toader Gâză. Până la urmă s-au înțeles cu toții din preț, au drămăluit găinile și au ajuns la înțelegere, să-i dea costumul lui Mihai pe cele cinci găini și în acest fel Toader a rămas cu banii în buzunar, să cumpere altele trebuincioase în gospodărie. Toader Axinte s-a descurcat și el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
chibzuiți în tot ceea ce fac, să nu divulge nimic despre cifra de afaceri a companiei pe care o conduce. Confidențialitatea este o condiție de prim ordin în activitatea lor, la care se adaugă timpul prețios pe care știe să-l drămăluiască, precum o bună chiverniseală a banului, a cifrei de afaceri, pe care este interesat s-o sporească în orice împrejurare și nu în ultimul rând menținerea relațiilor de afaceri cunoscute rentabile. Oamenii de afaceri nu sunt încă suficient de informați
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
mă încurc. Știi bine asta. Nu te mai supăra și tu, că...Ei, sunt și eu vlăguit, că am pornit cărăușia acum nu știu câți ani... Câți ani or fi, Pâcule? Că sunt ceva... Pâcu a tras adânc din lulea, semn că drămăluiește timpul scurs de pe când ei - tineri fiind - au pornit cărăușia. Mulți din cei de la început s-au lăsat sau... au murit. După ce a dibuit cam câți ani au trecut de atunci, a vorbit: Păi au cam tecut câțiva anișori, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bună nu se poartă la vedere. Cuvintele lui Pâcu au stârnit râsul cărăușilor... Da’ ce v-a apucat, flăcăii tatii? S-a umflat orzul în voi? Râdem și noi de... scula lui Mitruță, pe care în loc s-o folosești o drămăluiești ca pe gobăi - a răspuns Hliboceanu pentru toți. Voi credeți că așa se cântă? Pui fluierul la gură și cântecu-i gata? Păi când te duci la o femeie scoți... fluierul și gata? N-o mângâi și tu oleacă? N-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați ulcelele celea, că parcă au prins rădăcini, așa stau de țepene pe masă. Treziți ca din somn, cărăușii au pus mâna pe ulcele... Pâcu, ca de fiecare dată, a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aduce”. Miam data seama mai de mult că acest om n-o suferit pe nimeni să-l încontreze... După figură și fire, el aduce mai mult a haiduc. Și aiștia nu prea dau seama de ce și cum fac... L-am drămăluit eu multă vreme... Mai știu eu unul care nu avea nici un Dumnezeu, până într-o zi. Adică până într-o seară... Apoi să știi, Dumitre, că îl cunosc și eu pe acela. Daa! Îl cunosc ca și cum mă cunosc pe mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lemne și întețește focul cela din sobă. Ea a plecat ca o lunatecă să îndeplinească porunca lui Cotman. Când s-a întors, orice făcea prin cămăruță, nu scăpa prilejul de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică cu bucățică... Știi ce îmi mai trebuie, Măriuță? Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță, dacă tot ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui pe rană... Atunci fuguța după rachiu! Cât ai bate din palme, s-a întors cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
depărtăm unul de altul. Să ne ținem aproape. Oriunde ne-ar trimite, să fim împreună. Așa vom supraviețui. Altfel”... A venit și ziua mult așteptată... Ofițeri ruși, însoțiți de soldați cu automatul atârnat de gât, au intrat între noi. Ne drămăluiau - din priviri - ca geambașii de cai. Soarta ți-o pecetluiau dor printr-o simplă mișcare a mâinii care arăta partea în care să treci... „Costăchele!” - l-am auzit pe Filip. „Capul sus, pieptul înainte și privirea dârză! Ca la paradă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fiind cunoscută, am trecut la învățarea lucrului cu calculatorul. Am parcurs teoretic, tratatul „AUTOCAD 12” (pentru începători), care este foarte bun, are multe poze și nu necesită neapărat prezența calculatorului. Cartea este foarte potrivită pentru mine, care trebuie să-mi drămăluiesc vederea ochiului drept, până la vindecarea ochiului stâng. Dorința pentru învățătură este pentru mine o necesitate pentru a fi sănătoasă. Dialogul cu calculatorul, prezentat în carte, mă bucură. Mie mi-a plăcut să învăț, întotdeauna. Introducerea cunoștințelor noi, prin învățătură, este
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
luptam cu aceste gânduri, m-am apucat să adun toate lucrurile pe care le-am avut cu noi acolo pe malul iazului, cu gând că n-o să ne mai întoarcem acolo. Cărțile le-am pus într-o desagă pe care, drămăluind-o, nu mi s-a părut prea ușoară. Când am terminat treaba, m-am așezat pe locul meu privind la oglinda apei. Din când în când, câte o frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și, cu mișcări de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întrebat dacă pupăza e de vânzare și cât cere pe ea. El n-a cerut un preț fix, rugându-mă pe mine s-o cântăresc din ochi. Eu atunci, n-am ce lucra, iau pupăza și, prefăcându-mă c-o drămăluiesc, îi dezleg frumușel ața de la picior, și ea își ia zborul direct spre Humulești. Avocatul: Suficient, moșule! Ești liber. Onorată instanță, cer admiterea unei ultime probe pentru a sublinia încă o dată pornirile aproape ,,drăcești” ale inculpatului. La pagina 103, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi trezit dintr-un farmec. Ochii însă îi erau deschiși și mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
adăugă ea, arătându-l cu degetul pe Broanteș - și vreau să fug cu voi. Dacă sunteți bărbați și nu paparude, rogu-vă nu mă lăsați aici! Dar n-avem decât trei cai! - spuse Barzovie-Vodă. — Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască! - spuse spătarul. Dintr-o săritură pe cal, Cosette fu în brațele spătarului. Calul icni scurt, clătinând din cap; Broanteș se cațără și el pe iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era așteptat, și dorit, din partea Franței, țară față de care România avea o poziție mult mai prietenoasă, bazată și pe unele legături de origine - mai vechi. Numai că Franța nu era unanimă în favoarea sau în defavoarea noastră. Și ea își drămăluia și își împărțea, după propriile-i interese, bunele servicii. Primul-ministru francez, Georges Clemenceau, deși o făcea pe democratul, se dovedea în realitate un mare dictator în raporturile externe ale statului francez. De altfel, el s-a afișat public ostil României
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
subordine câteva zeci, fiecare, la rândul său, are casă, familie, copii, guri de hrănit. Greutăți, părinte, în lume ca și aici. Nu pot să-i mulțumesc pe toți, iar când sunt depășită, mă las în mila Tatălui Ceresc. El le drămăluiește pe toate cu milă și înțelepciune. Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât o măciucă la un car cu oale... Așa că l-a luat din scurt: ― Jupâne, știu că aștepți răsplata pentru... Așa că ți-am adus-o. Uite aici - i-a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ca să-ți dregi glasul, poftește de gustă din glaja asta și să-mi spui dacă ți-i pe plac - a răsărit din mulțime un bărbat cât un stâlp de înalt. Cel care povestea a întins mâna să primească „glaja”. A drămăluit-o, a adulmecat-o și, după un „îmmm” prelung, a gustat. ― Măi, să fie! Da’ ce băutură-i asta, frate? ― La noi i se spune afinată și îi făcută din „vinars” și afine culese așaaa... mai târziu... ― Apoi, văd că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]