9 matches
-
de Max Planck. În prezentarea de mai sus am urmărit deasemenea în linii mari cursul de termodinamică a lui Ș.Țiteica . Ideea de a considera radiația ca o sumă de oscilatori este datorita lui Rayleigh și duce împreună cu teorema de echipartiție a energiei din mecanica statistică clasică la formula lui Rayleigh-Jeans (RJ) de mai sus. Împreună însă cu ipoteza nivelelor discrete de energie ale oscilatorilor, ea oferă modul cel mai rapid și natural de a deduce formula lui Planck. Dar această
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
virialului pentru a demonstra existența materiei negre. permite calculul mediei energiei cinetice totale pentru sisteme foarte complicate care nu permit o soluție exactă cum ar fi de exemplu în mecanică statistică. Aici energia cinetica este legată de temperatură prin teorema echipartiției, insă teorema virialului nu depinde de noțiunea de temperatură așa că poate fi aplicată și sistemelor care nu sunt în echilibru termic. Teorema a fost generalizată în diverse moduri cum ar fi de exemplu formă tensoriala. Dacă forță dintre două particule
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria cinetică energia medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența sa proprie ν. Atunci putem privi ecuația (4.7) ca determinând pe I(ν,T) ca funcție de temperatură: Aceasta
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
energia potențială cu un termen formula 130 și deci Fiecare grad de libertate microscopic contribuie la energia macroscopică, în medie, cu aceeași cantitate formula 133 kT, pentru fiecare variabilă canonică (impuls sau coordonată) prezentă explicit în hamiltoniană, de unde și numele de "teorema echipartiției energiei". Din relațiile (16)-(19) și (14) rezultă, folosind argumentul factorului integrant, că iar parametrii macrocanonici formula 136 sunt identificați cu potențialele chimice din termodinamică. Prin integrare se obține Introducând "potențialul macrocanonic" (numit și "energie liberă Landau") rezultatul se scrie într-
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
rezultă, folosind argumentul factorului integrant, că iar parametrii macrocanonici formula 136 sunt identificați cu potențialele chimice din termodinamică. Prin integrare se obține Introducând "potențialul macrocanonic" (numit și "energie liberă Landau") rezultatul se scrie într-o formă similară cu (27): Din teorema echipartiției energiei rezultă că fiecare grad de libertate al unui sistem contribuie la capacitatea termică la volum constant pe mol cu cantitatea formula 133 R, independentă de temperatură (R este constanta universală a gazului ideal). Pentru un gaz monoatomic, corespunzător celor trei
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
de temperatură în toate cazurile: capacitățile termice ale substanțelor tind către zero odată cu temperatura absolută. Rezultatele mecanicii statistice clasice se verifică bine la temperaturi suficient de înalte; dar odată cu descreșterea temperaturii gradele de libertate „îngheață” unul după altul. Conform teoremei echipartiției energiei, energia medie a unui oscilator liniar armonic de frecvență formula 147, în echilibru termic cu un termostat la temperatură T, are valoarea kT, independentă de frecvență. Se obține astfel pentru distribuția spectrală a densității spațiale de energie a radiației termice
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
modulează diviziunea celulară. Ciclul celular al celulei eucariote are două componente: interfaza sau compartimentul replicativ și mitoza sau compartimentul distributiv (fig. 18.1): a) Interfaza sau compartimentul sintetic (replicativ) realizează dublarea cantitativă a componentelor moleculare ale celulei-mamă în vederea asigurării unei echipartiții a lor în cele două celule-fiice ce vor lua naștere în urma diviziunii celulare. Cel mai important eveniment al compartimentului replicativ al ciclului celular este dublarea cantității inițiale de ADN de la 2C la 4C, prin reduplicarea după modelul semiconservativ a dublului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
parte a unui întreg indiferent de plasarea în ierarhia divizionară a multiplicației. De pildă, în muzică, autosimilitatea numerică poate fi relevantă și la nivelul segmentărilor simetrice cu un potențial de multiciplitate/divizibilitate dimensional-formativă piramidală. La nivelul segmentărilor simetrice, de tip echipartiție etajată, alcătuitoare a unei idei muzicale - eșantion (temă, secțiune etc.) sau întreg -, grila divizionară definește structura de auto-similaritate a corpusului muzical, în întregul său corelat cu „submultiplii” proprii. În evidența clasică, consacrată a perioadei/frazei (binare) simple, simetrice, pătrate, închise
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
perioadă dublu expusă/dublă perioad. Piesa conține 32 măsuri (primele 8 repetate) - o perioadă dublu expusă (perioadă repetată) și o dublă perioadă modulantă (două perioade distincte tonal, Fa major și la minor), atributivă formei bipartite cu mică repriză. Structura păstrează echipartiția etajată (la orice nivel segmental) cu același divizor de referință (2), măsurabil metric în formatul corpusului muzical ales, determinând similitudinea structural-dimensională cu/între oricare component. Tema de fugă ↔ Johann Sebastian Bach/Bach Numărul, semn convențional de reprezentare a „măsurii” evaluată
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]