15 matches
-
sunt aleși din rândul aristocrației municipale, devenind în scurt timp, membrii marcanți ai inteligenței orașelor. De fapt, creștinismul devine singura garanție a civilizației împotriva barbarilor: el salvează Imperiul roman, filozofia și etica cetății grecești de la distrugere. Pentru aristocrația orașelor, episcopul elenofon este de preferat soldatului barbar latinofon; el devine misionarul unei culturi cu care se identifică. Un prim exemplu, în acest sens, este Eusebiu - Episcopul Cezareei, care-și va pune condiul în slujba Împăratului Constantin cel Mare cu atâta entuziasm încât
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
variantă oficială a limbii grecești, iar Katharevousa a încetat să mai fie folosită. Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere lingvistică, o mare majoritate a populației autohtone folosind greaca drept limbă maternă sau chiar unică limbă. În cadrul populației elenofone, vorbitorii au venit în Grecia din Asia Mică după și constituie un grup important. Minoritatea musulmană din Tracia, circa 0,95% din populația totală, constă din vorbitori de turcă, bulgară (pomaci) și romani. Romani este vorbită și de romii creștini
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
vorbită și de romii creștini din alte părți ale țării. Alte limbi minoritare sunt vorbite și de populații minoritare din diferite părți ale țării. Utilizarea lor a scăzut drastic de-a lungul secolului al XX-lea prin asimilarea de către majoritatea elenofonă. Astăzi, ele mai sunt vorbite în principal de către vârstnici și sunt pe cale de dispariție. Aceasta este valabilă pentru arvaniți, o minoritate vorbitoare de albaneză aflată mai ales în zonele rurale din jurul Atenei, ca și pentru aromâni și megleniți, grupuri denumite
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
și apariția cuvântului βλάχοι în scrierile cronicarului grec Ioan Skilițes din anul 976 apoi în „Compendiul” cronicarului bizantin Ghiorghios Kedrenos din sec. XI (vezi istoria vlahilor de la sud de Dunăre). De fapt, populația romanofonă era, până atunci, și aidoma populației elenofone și albanofone, inclusă în denumirea generală de Ῥωμαίοι („Romei” în sensul de „Romani”) cuprinzând toți locuitorii băștinași din fosta „Romanie” (Ῥωμανία, adică Imperiul roman de răsărit). Astfel Cassius Dio în „Istoria romană” (22,6) nu menționează „Vlahii” ci scrie: "Dacii
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
medicală a maestrului Yūḥannă bin Măsawayh (777 - 857). Aici învăța grecește și începe să traducă texte medicale din această limbă în arabă, fiind trimis de către cei trei fii ai învățatului Mūsă ibn Šăkir să caute manuscrise grecești în diverse zone elenofone. Ulterior, Ḥunayn intra în serviciul lui Ğibrīl Baḫtīšū‘, medicul califului al-Ma'mūn. Astfel, califul îl remarcă iar în 830 îl numește la conducerea "Casei înțelepciunii (Bayt al-Ḥikma)", acordându-i misiunea de a efectua astfel de traduceri în mod oficial
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
Rwmaîoi originându-se în Roma sau Latium 24. Cercetarea recentă, pornind de la aceeași premisă a importanței numelor în stabilirea originii geografice a persoanelor care le poartă, a reușit să identifice mai precis zonele de proveniență ale unor imigranți italici din Orientul elenofon. De exemplu, s-a stabilit că un anumit număr de nomina aparțin în mod exclusiv unor orașe din peninsulă, mai ales din Latium și Campania de nord, cum ar fi Magulnius, Mantius, Orcevius, Saufeius din Praeneste sau Betilienus din Aletrium
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 90 î.H., lex Plautia Papiria de civitate sociis danda din 89 î.H. și [lex Iulia Municipalis] Tabula Heracleensis din 45 î.H., care au dus la unificarea statutelor persoanelor, până atunci distincte 32; nu întâmplător, în Orientul elenofon cetățenii romani, latinii și aliații italici sunt adesea confundați sub numele de Rômaioi și Italikoi în inscripții grecești și de Italici în cele latinești 33. În epoca imperială, în condițiile deplasărilor diferitelor populații dintr-un colț în altul al statului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre partea occidentală și cea orientală a statului roman, dintre Imperiu și Barbaricum 76. • Un alt punct de vedere pârvanian viabil îl constituie cel despre deznaționalizarea și asimilarea aproape completă, prin grecizare, a negustorilor italici și romani ajunși în Orientul elenofon. Așa se explică numărul covârșitor de mare al inscripțiilor în limba greacă ale comercianților originari din Peninsula Italică și restrângerea treptată, începând din secolul I d.H., a mărturiilor despre acei §Rwmaîoi pragmateuómenoi în zona elenofonă a Imperiului 77. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și romani ajunși în Orientul elenofon. Așa se explică numărul covârșitor de mare al inscripțiilor în limba greacă ale comercianților originari din Peninsula Italică și restrângerea treptată, începând din secolul I d.H., a mărturiilor despre acei §Rwmaîoi pragmateuómenoi în zona elenofonă a Imperiului 77. Într-adevăr, studiile prosopografice mai noi arată că, chiar din timpul Republicii, în multe părți ale spațiului grecesc, italicii și romanii stabiliți aici sub formă comunitară (în inscripții sau alte surse conventus civium Romanorum, cives Romani qui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
triburi turcofone, pecenegi, cumani, bulgari, care au fost asimilate pașnic de populațiile slave și romanice. Delimitarea ariilor de influență romană, respectiv greacă, a fost foarte importantă în evoluția proceselor etno lingvistice din Balcani. Slavizarea a fost mai facilă în arealul elenofon, cu populații trăind în spații deschise, ușor de cucerit (văi, depresiuni). În schimb, comunitățile latinofone s-au conservat mai bine în nord, unde modul de viață era legat de refugiul prin munți și codri greu de străpuns. Nu întâmplător, țaratul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Proto-evanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, Își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare); in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă); post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
realizată Într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea Î.Hr. pînă În secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să reconstituim etapele autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah În limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce acestă nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Protoevanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare), in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă) și post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o traducere, realizată într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să reconstituim etapele autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah în limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce această nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrurilor, prin intermediul Fiului, al cărui slujitor este. Ca o concluzie la cele spuse mai sus, Zeiller afirmă că aici, în regiunea Dunării, avem "arianismul cel mai pur". Creștinismul propovăduit de Ulfila și urmașii săi se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă latină, fapt important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]