23 matches
-
evaluată că opinie, românii se considera la fel de autonomi că americanii și turcii; chinezii, germanii și spaniolii se simt cei mai autonomi, iar rușii și ucrainienii se simt cei mai puțin autonomi. Cand este evaluată că atitudine (ex. direct, în cadrul valorilor emancipative, si/sau în formă autodeterminării sau conformismului), autonomia românilor este mai scăzută. Așadar, luând în calcul și situația chinezilor, opinia românilor ar putea reflectă aici mai degrabă modul în care cred și/sau își doresc aceștia să fie, decat situația
Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim by http://uzp.org.ro/psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-o-data-la-100-de-ani-cum-suntem-cum-credem-ca-suntem-si-cum-vrem-sa-fim/ [Corola-blog/BlogPost/93695_a_94987]
-
ce cuprinde, în sens restrâns, una sau două generații (aprox. 25-30 de ani), în timp ce din punct de vedere conceptual-artistic, desfășurarea sa în timp poate cuprinde o arie mult mai largă, ajungând chiar până la un secol, și descriind sensurile novatoare și emancipative ale expresiei "spiritul timpului". 452 Cu același concept al contemporaneității s-au identificat și generațiile începuturilor de secol XIX sau XX, el fiind aplicabil în sens temporal oricărei generații de artiști. Practica artistică ne demonstrează adeseori faptul că termenul de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
francez Edouard Grenier 39. Or, se știe că orientarea politică a voievodului Moldovei venea în contradicție cu interesele și cu tendințele austriece vizând, pe de o parte, creșterea influenței habsburgice în Principatele extracarpatice și, pe de alta, anihilarea mișcării naționale emancipative, aflată în pragul instituționalizării. Meritul său constă în a fi înțeles, măcar parțial, primejdia și de a o fi contracarat cu destul succes. Sugestiv rămâne gestul domnitorului Ghica, în primăvara anului 1855, când spre deosebire de omologul său muntean a respins cererea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de tensiunile din jurul anilor '80. Griffin reușește să identifice cinci astfel de orientări. În primul rând, e vorba de un interes crescut față de cercetarea interpretativă, prin contribuții ce țin de studiile culturale, dar și de orientările feministe, al căror telos emancipativ rămâne cel al "demascării și remedierii dezechilibrelor puterii"45. În al doilea rând, Griffin se referă la ascensiunea metodelor etnografice, cu alte cuvinte, a metodelor de cercetare calitativă bazate pe observația participativă a variatelor contexte culturale. În al treilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
manifestă în "lumea relativizată"648 contemporană. Din acest motiv, explică McKerrow, prima parte a analizei sale reprezintă o analiză strict teoretică a celor două concepte: "critica dominării" și "critica libertății"649. Critica dominării, argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur, își propune să îl atingă "în procesul demistificării condițiilor dominării"650. Critica libertății, pe de altă parte, fundamentată pe abordarea lui Michel Foucault a relațiilor de putere, își propune "criticismul permanent - o critică auto-reflexivă care se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mai puțin atinse de uzură, ca un pandant, prin urmare, al poeticii ,omului concret". înrudit și cu ,suciții" prozei românești din anii '60, își compune un personaj inconformist, cu o expresie extravagant-bonomă, ca și cum ar conta mai presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă în agresivitatea naturalistă a decojirii obiectului de conveniențe, cît și, în definitiv, în cea a fantasmelor arbitrare, țîșnite rar, e drept, dintr-
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
T. W. Riker sau Barbara Jelavich), ale căror opinii converg către aceleași încheieri, au demonstrat, fără putință de tăgadă, că românii înșiși au fost artizanii propriei lor organizări național-statale. Comentând, între altele, conduita politică a puternicilor vremii față de îndreptățitul efort emancipativ al popoarelor din Orientul european, Leonid Boicu a observat și evidențiat - pe temeiul unei atente cercetări a corespondenței diplomatice emise sau primite de cabinetul Imperial de la Petersburg - mulțime de nuanțe în atitudinea Rusiei față de „chestiunea românească” după încheierea, nefericită pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de repetate ori cu arma în mână în contra jugului străin. Străduințele lor n-au rămas fără ecou, dar el n-a atins amplitudinea și interesul celui grecesc decât în epoca Unirii. În plan european, anul 1859 nu atinge zenitul mișcării emancipative naționale, însă două popoare, italian și român, îi conferă atunci elementele unui moment de cezură. În acest proces, italienii se află înaintea românilor „cu câteva lungimi” în parcurs, pentru că, asemenea grecilor, ei sunt purtătorii unei civilizații din care se revendică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de tensiunile din jurul anilor '80. Griffin reușește să identifice cinci astfel de orientări. În primul rând, e vorba de un interes crescut față de cercetarea interpretativă, prin contribuții ce țin de studiile culturale, dar și de orientările feministe, al căror telos emancipativ rămâne cel al "demascării și remedierii dezechilibrelor puterii"45. În al doilea rând, Griffin se referă la ascensiunea metodelor etnografice, cu alte cuvinte, a metodelor de cercetare calitativă bazate pe observația participativă a variatelor contexte culturale. În al treilea rând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
manifestă în "lumea relativizată"648 contemporană. Din acest motiv, explică McKerrow, prima parte a analizei sale reprezintă o analiză strict teoretică a celor două concepte: "critica dominării" și "critica libertății"649. Critica dominării, argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur, își propune să îl atingă "în procesul demistificării condițiilor dominării"650. Critica libertății, pe de altă parte, fundamentată pe abordarea lui Michel Foucault a relațiilor de putere, își propune "criticismul permanent o critică auto-reflexivă care se întoarce
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
politice a școlarizării de masă", Frederic cel Mare a utilizat educația publică pentru a contracara forțele centrigufale ce acționau în foarte fărâmițata comunitate politică a Prusiei în care prevalau o diversitate de interese locale. Scopul urmărit nu a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stipulată. Eliminarea acestei prevederi în care era concentrată una dintre esențele tari ale programului filosofico-pedagogic iluminist s-a datorat opoziției formulate de status quo-ul alcătuit din nobilimea maghiară, care nu dorea ca ordinea consacrată să fie afectată de politicile educaționale emancipative experimentate de Curtea de la Viena. Ratioeducationis organizează învățământul în trei trepte: i) învățământul elementar; ii) învățământul gimnazial; iii) învățământul superior. Școlile elementare trebuiau organizate în sate, târguri și orașe. Programa și conținutul învățământului varia în funcție de categoria școlii, astfel că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
potențial subversiv. "Din revendicările iluminismului apusean numai ideea culturalizării maselor" a fost reținută și promovată prin literatura didactică (Pascu et al., 1983, p. 236). Alfabetizarea populației, "luminarea" maselor și culturalizarea ignoranților de către statul habsburgic nu avea nici pe departe scopul emancipativ la nivelul individului pe care l-a fixat Immanuel Kant [1784] prin celebra sa definiție a iluminismului: "ieșirea omului din starea de minorat" (selbstverschuldeten Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a răspunde unei "nevoi de seninătate" (p. 3). 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" "Politica regretelor" - paradigma etică europeană a memoriei în post- naționalism. După ce a apărut pe scena britanică a ideilor politice ca o doctrină emancipativă, îngemănată cu idealurile democrației și având ca finalitate politică înzestrarea cu demnitate a poporului prin împuternicirea subiecților cu drepturi civile (Greenfeld, 1992, p. 31), naționalismul de tip individualist-liberal inventat și articulat doctrinar în Anglia de-a lungul secolelor XVI-XVIII a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în stăpânire a trecutului are o încărcătură mai degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
educația occidentală a adulților, care pune accent pe individ, pe capacitatea sa de învățare independentă și autonomă, pe interesele și nevoile sale, sintagmele cele mai vehiculate fiind cele de „învățare autodirijată” și „reflecție asupra propriilor acțiuni”; - paradigma critică (numită uneori emancipativă, transformativă, radicală sau revoluționară) pune accentul asupra contextului social în care se produce cunoașterea, focalizându-se pe relația dintre cunoaștere, putere și ideologie. Potrivit lui Jurgen Habermas (un exponent al acestei paradigme), diferitele modalități de înțelegere a lumii sunt expresia diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
educația occidentală a adulților, care pune accent pe individ, pe capacitatea sa de învățare independentă și autonomă, pe interesele și nevoile sale, sintagmele cele mai vehiculate fiind cele de „învățare autodirijată” și „reflecție asupra propriilor acțiuni”; - paradigma critică (numită uneori emancipativă, transformativă, radicală sau revoluționară) pune accentul asupra contextului social în care se produce cunoașterea, focalizându-se pe relația dintre cunoaștere, putere și ideologie. Potrivit lui Jurgen Habermas (un exponent al acestei paradigme), diferitele modalități de înțelegere a lumii sunt expresia diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
politice a școlarizării de masă", Frederic cel Mare a utilizat educația publică pentru a contracara forțele centrigufale ce acționau în foarte fărâmițata comunitate politică a Prusiei în care prevalau o diversitate de interese locale. Scopul urmărit nu a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stipulată. Eliminarea acestei prevederi în care era concentrată una dintre esențele tari ale programului filosofico-pedagogic iluminist s-a datorat opoziției formulate de status quo-ul alcătuit din nobilimea maghiară, care nu dorea ca ordinea consacrată să fie afectată de politicile educaționale emancipative experimentate de Curtea de la Viena. Ratioeducationis organizează învățământul în trei trepte: i) învățământul elementar; ii) învățământul gimnazial; iii) învățământul superior. Școlile elementare trebuiau organizate în sate, târguri și orașe. Programa și conținutul învățământului varia în funcție de categoria școlii, astfel că acesta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
potențial subversiv. "Din revendicările iluminismului apusean numai ideea culturalizării maselor" a fost reținută și promovată prin literatura didactică (Pascu et al., 1983, p. 236). Alfabetizarea populației, "luminarea" maselor și culturalizarea ignoranților de către statul habsburgic nu avea nici pe departe scopul emancipativ la nivelul individului pe care l-a fixat Immanuel Kant [1784] prin celebra sa definiție a iluminismului: "ieșirea omului din starea de minorat" (selbstverschuldeten Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de a răspunde unei "nevoi de seninătate" (p. 3). 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" "Politica regretelor" paradigma etică europeană a memoriei în post- naționalism. După ce a apărut pe scena britanică a ideilor politice ca o doctrină emancipativă, îngemănată cu idealurile democrației și având ca finalitate politică înzestrarea cu demnitate a poporului prin împuternicirea subiecților cu drepturi civile (Greenfeld, 1992, p. 31), naționalismul de tip individualist-liberal inventat și articulat doctrinar în Anglia de-a lungul secolelor XVI-XVIII a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în stăpânire a trecutului are o încărcătură mai degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
transforma în realitate prin Legea rurală din august 1864. Reforma impusă prin această lege va avea implicații și va produce transformări în toate straturile societății românești, influențând pozitiv dezvoltarea nu numai a satelor de clăcași, ci întreaga desfășurare a procesului emancipativ ce va continua drumul spre progresul întregii societăți. Meritul de necontestat și cvasiunanim recunoscut atunci și în posteritate pentru obținerea radicalelor schimbări înspre bine revine acelor luminați bărbați de stat care au fost Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]