16 matches
-
Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
de toate, poet, chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
abordată în articolele de ziar, în concepția lui Eminescu "este singura știință preocupată de interesele oamenilor, de esența acestora și de raporturile între ele într-un context social dat". În ceea ce privește abordarea chestiunilor de Economie politică, Eminescu, ne asigură Mihai Cimpoi, "eminescianizează și în acest domeniu, luând din tratate tot ce "îi convine", adică "tot ce e sănătos ca idee", conform orientărilor sale doctrinare și imperative în studiul sociologic al realităților românești". La rândul său, Religia, e considerată în sensul că "substratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mode. Mòdele sînt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară ș.a.) a unor curente sau mișcări literare. Adică a părții care se perimează, prin schimbarea concepției artistice ori din alte cauze. Sînt și azi destui poeți care nu văd de ce, eminescianizînd, n-ar avea valoare ori de ce, scriind în tiparele strofice ale lui Coșbuc, ar trebui băgați în seamă. Sînt romancieri care își închipuie că pot scrie nepedepsiți la fel ca romancierii de dinainte de Camil Petrescu. Să mai spun și că
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
Constanța Buzea Pornind de la eminescianul "Turma visurilor mele eu o pasc ca oi de aur", continuați astfel, eminescianizând impecabil: "Ele sunt a mea trăire, eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire dulce îmi topește lumânarea". Aceasta dovedește că înclinarea dvs. spre literatură își face
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
Lucian Vasiliu Mânia ce-aprinse crivățul Aseară s-a stins ca o blondă silabă pe strada Rusia... Nordul a făcut dragoste cu Sudul în parohia Asachi. Obștea Valahă a Liricilor - Ludică vizitatoare a urbei lui Paul Celan - Eminescianiză Serafic în spațiul Catedralei. (Contemporană cu Lepturariul lui Aron Pumnul, Urnă a norilor orbi, răsturnată precum clepsidra) Este, exultă, există gardul copilăriei lui Fundoianu! Vânare de vânt? Vânzoleală de vorbe? Vanitas vanitatum? Închid orizontul confuz, minat de seisme... La început
Ceață livrescă la Cernăuți by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/5781_a_7106]
-
a spune ceva nou pe lume"), nerefuzîndu-și plăcerea de a-i pune textul pe două coloane, adică de a-i incrimina plagiatul, evident, din Eminescu". Fără a face vreo concesie oneroasă, cercetătorul afirmă, comprehensiv: "Astăzi, cînd realizăm că în epocă eminescianiza aproape fiecare al treilea și că în umbra poetului s-au sufocat de epigonism și condeie mai mari și cu ceva mai multă individualitate, "delictul" Veronicăi nu mai pare atît de grav. Eminescianizările ei sînt mai curînd un fapt sentimental
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
ca să pot pricepe lumea./ Îmi iau capul și-l așez pe masă./ E un cap detașabil, din fericire/ și numai cu el pot să joc,/ să găsesc bila roșie care scapără/ bila mare...". Sau iată-l, ca și Nichita Stănescu, eminescianizând (mai târziu), descoperind "adevăruri": Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide./ Îl deschid,/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi, jumătate/ din cât văd cu unul." Trebuie remarcat faptul că Geo Dumitrescu are cei mai mulți adepți și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se mai aud", efectul liric devine efect pictural, declanșând o atmosferă de mare sonoritate lăuntrică într-un grai simplu, clar, armonios în care a pus meșteșug și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intre/ prin toate părțile în piept/." George Alboiu este un poet viguros, aduce în poezie un spațiu stihial generat de mari forțe. Motive folclorice tradiționaliste în configurația unor obsesii (destinul, moartea, pământul, femeia) dau omogenitate întregii creații. În ultimele volume eminescianizează cu distincție ("Stâlpii"). George Alboiu știe să scrie cu artă, chiar dacă îi descoperim, în poezia lui, pe Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de amărât ce sunt/ aș pieri de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-n tonuri vagi. "Simt marea... mi-a trecut de glezne.../ și nu mai vreau... și nu mai pot fugi Demnă sunt oare să-not în apele tale, iubire". II. Dorul o încleștează ca o ancoră grea și iat-o eminescianizând: "Singurătăți./ Nu mi te-arăți,/ nu-mi trimiți vești/ cât fără rost./ Oare ai fost?/ Oare mai ești?". Sentimentul refuzat este apăsător și dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpul... toți nervii te vor”, ca în Opere (1944)(volumul din care citea), și nu mă dor, cum e în edițiile curente. Un cuvînt și despre interpretarea actorilor: tendința celor mai mulți (excepție Ion Caramitru și, parțial, Irina Răchițeanu-Șirianu) e de a eminescianiza textul bacovian. „Poemul de mîine” Cum nu știau unii, în 1971, de discul cu vocea poetului, gravat pe vinil în 1966, așa nu știu unii, azi, de faptul că Bacovia apare într-un film: „George Bacovia - poemul de mîine”, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
păstrează numai numărul 2, ieșit la 20 septembrie. Revista este redactată de tinerii socialiști Const. Z. Buzdugan și Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
notabilă prin capacitatea de a creiona în câteva linii portretul naivului și curajosului Sandu Blegia, „ăl mai tare om din lume”. Optimismul, antisentimentalismul, inspirația țărănească și graiul frust bănățean îi conferă autorului originalitate într-o epocă în care majoritatea poeților eminescianizau. Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp, Flușturaticul, Gusturile nu se discută, Să vii mai des, monșerică!, Pacienta, În cămin, Lacheul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
ROMAN, N. D. POPESCU Gheriștii făceau mare caz de Doina lui O. Carp (dr. G. Proca), opunînd-o celeia a lui Eminescu, sub motiv că ar fi umanitară iar nu șovină. Comparația e forțată. Ioan N. Roman, poet din grupul socialiștilor, eminescianizează, cu mica notă personală a unei melancolii autumnale asociate cu viziunea uberității solului. N. D. Popescu (1843-1921), compilator de calendare, a lăsat un mare număr de istorii de haiduci (Iancu Jianu, Tunsu Haiducul, Codreanu Haiducu etc.), citite cu interes nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]