27 matches
-
atitudinea de întrajutorare își explică existența ca trăsătură selectată prin faptul că ea se manifestă puternic și cu predilecție între indivizii înrudiți, deci care partajează un fond genetic similar. Același fenomen explică comportamentul și la animalele sociale. Pentru a înțelege eritabilitatea altruismului, trebuie avute în vedere condițiile care fac posibilă și probabilă transmiterea genei (genelor) responsabile; în discurs antropomorfic, asta ar vrea să zică ca trebuie să privim lucrurile din punctul de vedere al genei însăși; altruismul se revelează a fi
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
între două grupuri. Pentru a reuși asta, se compară o populație de gemeni identici (monozigoți) cu o populație de gemeni neidentici (dizigoți) sau de frați/surori aflați în același mediu. Partea jucată de genetică în variația unei caracteristici se numește eritabilitate. Există o cantitate impresionantă de studii realizate conform acestui aproș, atacând subiecte ca sănătatea, interesele sociale, cotientul intelectual (IQ), personalitatea și religiozitatea. Psihologul Thomas Bouchard, care dirijează de 25 de ani unul dintre cele mai importante centre de studiu de
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Psihologul Thomas Bouchard, care dirijează de 25 de ani unul dintre cele mai importante centre de studiu de această natură la "Centrul de cercetare asupra gemenilor" al U. Minnesota, ne spune că aproape toate diferențele psihologice individuale depind de o eritabilitate mergând de la moderată la puternică (Bouchard și McGue). În ce privește religiozitatea, analiza arată rate de concordanță de 52 respectiv 51 procente pentru "devoțiune" și "practică" la monozigoți crescuți împreună, ea căzând la 40 respectiv 35 de procente la dizigoții crescuți împreună
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
practică" la monozigoți crescuți împreună, ea căzând la 40 respectiv 35 de procente la dizigoții crescuți împreună. Similitudinea mai ridicată la monozigoți sugerează o influență a geneticii mai importantă decât a mediului. Un alt studiu (Waller și colaboratorii) arată o eritabilitate de 41 la sută în ce privește interesul pentru profesiile religioase și de 59 la sută pentru practica religioasă, în timp ce mediul comun nu are o influență semnificativă statistic. Ca și pentru valorile sociale și politice, aceste studii arată că și pentru religiozitate
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
sută pentru practica religioasă, în timp ce mediul comun nu are o influență semnificativă statistic. Ca și pentru valorile sociale și politice, aceste studii arată că și pentru religiozitate influența genetică este mai ridicată la vârstă adultă decât la adolescență. Astfel, măsura eritabilității fervorii religioase la adolescenți variază în limitele a 10 procente între monozigoți și dizigoți (69, respectiv 59%), în timp ce variația corespunzătoare este de 20 de procente (62, respectiv 42%) după vârsta de 30 de ani. Ceea ce demonstrează un fapt de altfel
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
efectul mediului cultural este mai important la adolescență decât la etate adultă. Efectul influenței mediului se atenuează pe măsură ce individul avansează în vârstă dinspre adolescent spre adult, lăsând să apară de manieră mai pregnantă influența genetică. Așa cum s-a menționat deja, eritabilitatea este partea de care este responsabilă genetica în variația unui comportament în sânul unei populații. Astfel, dacă constatăm, de exemplu, o eritabilitate de 59% a fervoarei religioase, asta nu înseamnă că fervoarea este datorată în proporție de 59% factorilor genetici
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
dinspre adolescent spre adult, lăsând să apară de manieră mai pregnantă influența genetică. Așa cum s-a menționat deja, eritabilitatea este partea de care este responsabilă genetica în variația unui comportament în sânul unei populații. Astfel, dacă constatăm, de exemplu, o eritabilitate de 59% a fervoarei religioase, asta nu înseamnă că fervoarea este datorată în proporție de 59% factorilor genetici și în proporție de 41% factorilor sociali. Înseamnă că genetica este responsabilă de 59% din variația observată în sânul grupului studiat, și
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
comportament. Acel mecanism care permite o anumită atitudine este în întregime organic. Biologia e responsabilă deci de 100% de existența acelui mecanism care ne permite să acționăm într-un fel sau altul. Așadar factorii sociali luați în considerare în studiul eritabilității nu sunt sursa care face posibilă abilitatea considerată. Mediul social nu poate avea deci o influență decât în condițiile în care abilitatea este deja permisă organic și este subiect al unei anumite flexibilități. În definitiv, aceste studii arată că genetica
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
componente ale religiozității (devoțiune, antropomorifsm, comportament ritual, relații sociale) să poată exista, dar și "variația în profilul genetic" care suportă "variația în expresia acestor componente" este mai mare decât influența socială! Falsa problemă a determinismului În același timp, studiile asupra eritabilității pun în evidență că determinismul genetic nu este singurul factor responsabil de manifestarea unui comportament sau a unei abilități. Dacă este necesar să fim dotați cu instrumente psihocomportamentale necesare tipului de relații sociale tipice speciei noastre pentru a produce antropomorfism
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
gene și comportamente nivele sunt numeroase - proteine, neuroni, țesuturi, organe, învățare - iar variabilitatea biologică, deja prezentă în existența mai multor forme ale aceleiași gene se poate insera la oricare nivel. Această variabilitate produce în final variabilitatea în comportamente (măsurată de eritabilitate), care la rândul ei este modulată de mediul particular în care individul evoluează. Toți biologii înțeleg acest fapt elementar, iar "tirania genelor" nu este decât o fabulație a culturaliștilor. Dawkins spune: Expresii ca "gena picioarelor lungi" sau "gena comportamentului altruist
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
trăsături complexe sunt produsul mai multor gene. Influență acestor gene este mediata, în măsura variabilă, de mediul înconjurător pe care un organism l-a experimentat. Capacitatea prin care o genă a unui organism contribuie la o trăsătură complexă se numește eritabilitate. Măsurătorile eritabilității unei trăsături sunt relative - într-un mediu mult mai variat, mediul are o influență mai mare asupra variației caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu cauze complexe. În Statele Unite, ea are o eritabilitate de 89%. În
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sunt produsul mai multor gene. Influență acestor gene este mediata, în măsura variabilă, de mediul înconjurător pe care un organism l-a experimentat. Capacitatea prin care o genă a unui organism contribuie la o trăsătură complexă se numește eritabilitate. Măsurătorile eritabilității unei trăsături sunt relative - într-un mediu mult mai variat, mediul are o influență mai mare asupra variației caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu cauze complexe. În Statele Unite, ea are o eritabilitate de 89%. În Nigeria, totuși
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
complexă se numește eritabilitate. Măsurătorile eritabilității unei trăsături sunt relative - într-un mediu mult mai variat, mediul are o influență mai mare asupra variației caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu cauze complexe. În Statele Unite, ea are o eritabilitate de 89%. În Nigeria, totuși, unde populația are accesul variabil la o nutriție bună și la controlul sănătății, înălțimea are eritabilitatea de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
mare asupra variației caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu cauze complexe. În Statele Unite, ea are o eritabilitate de 89%. În Nigeria, totuși, unde populația are accesul variabil la o nutriție bună și la controlul sănătății, înălțimea are eritabilitatea de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
s-a observat că un scor total mare la SCS au și jurnaliștii, cascadorii și chirurgii. Cercetări actuale (Stoel și colab., 2006) au dovedit prin mijloace statistice avansate că CS face parte din categoria trăsăturilor de personalitate cu o înaltă eritabilitate. Ei au realizat o cercetare pe aproximativ 9000 de persoane, gemeni și frați/surori ai acestora, acolo unde a fost cazul, pentru care au măsurat cei patru factori ai SCS - forma IV (cei patru factori sunt aceeași cu cei din
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
și frați/surori ai acestora, acolo unde a fost cazul, pentru care au măsurat cei patru factori ai SCS - forma IV (cei patru factori sunt aceeași cu cei din forma V a SCS). În cercetare s-a urmărit aflarea procentajului eritabilității CS și al influențelor stabile de mediu care ating fiecare factor în funcție de sex. Bărbații care au un scor mare la CS au niveluri mai ridicate de testosteron (Daitzman și Zuckerman, 1980). Acest fapt este consistent cu diferențele dintre bărbați și
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
senzații sau de noutate fiind deja considerată o dimensiune temperamentală fundamentală (Zuckerman și Cloninger, 1996). Aceste ultime afirmații sunt întărite și de cercetările care arată că CS a fost dovedită ca făcând parte din trăsăturile cu un înalt grad de eritabilitate (Stoel și colab., 2006; Zuckerman, 2001) și de faptul că diferențele dintre căutătorii de senzații și cei cu un scor slab la SCS au o bază fiziologică (Zuckerman și colab., 1988), și nu doar una comportamentală. Ca și direcții viitoare
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
unui pericol de consangvinizare, prin creșterea gradului de rudenie Între câinii folosiți pentru Înmulțire. De aceea, pentru scăderea gradului de consangvinizare va trebui ca fiecare reproducător să fie Înlocuit periodic prin unul din descendenții săi. Efectele selecției sunt influențate de eritabilitatea caracterelor, care reprezintă procentul de performanțe realizate (exteriorizate fenotipic), care se datorează efectului genelor cu care este Înzestrat câinele respectiv. De exemplu, se poate vedea În ce procent a contribuit baza ereditară la reducerea timpului de dresaj de la 8 luni
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
luni, știind că restul se datorează factorilor de mediu. Dintr-un studiu făcut de unul dintre autorii cărții - Mihaiu Șanța și doctorul În genetică Gheorghe Sandu, asistent la Catedra de ameliorare și genetică din cadrul Facultății de Zootehnie București, rezultă că eritabilitatea influențează direct efectul selecției prin aceea că, cu cât este mai mare, cu atât și efectul ei va fi mai mare. Din acest studiu se desprinde concluzia că selecția pe performanțe proprii, În direcția dezvoltării corporale, ar fi foarte puțin
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
determinate genetic. Unele structuri foarte simple sunt determinate monogenic, în timp ce altele, foarte complexe (cel mai adesea), sunt determinate poligenic. Aceste componente genetice sunt general valabile pentru toți oamenii. Variațiile lor sunt minime, fiind adesea considerate erori neglijabile (zgomot). Coeficientul de eritabilitate arată ponderea factorului genetic în explicarea unor variații fenotipice. Evident că, în cazul adaptărilor, variațiile fenotipice sunt minime (ele fiind fixate relativ similar în specie), coeficientul de eritabilitate fiind așadar apropiat de zero. Dezvoltările recente din psihologia evoluționistă asimilează și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Variațiile lor sunt minime, fiind adesea considerate erori neglijabile (zgomot). Coeficientul de eritabilitate arată ponderea factorului genetic în explicarea unor variații fenotipice. Evident că, în cazul adaptărilor, variațiile fenotipice sunt minime (ele fiind fixate relativ similar în specie), coeficientul de eritabilitate fiind așadar apropiat de zero. Dezvoltările recente din psihologia evoluționistă asimilează și demersul geneticii comportamentale dacă aceasta implică variații fenotipice care sunt adaptări, chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ariei unui dreptunghi, lungimea sau lățimea acestuia?”. Aceste confuzii apar prin faptul că se confundă individul cu populația. La nivel de populație, putem să ne întrebăm cât la sută din variația fenotipică este determinată de genetic (de exemplu, coeficientul de eritabilitate) și cât la sută de mediu. La nivel de individ însă, acest lucru nu are sens. Dacă una dintre cele două componente are valoarea 0, atunci individul nu există! Mitul VII. Structurile cognitive ale procesului de evoluție sunt panglosiste Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
valență socială. Într-adevăr, studiile de epidemiologie arată că apariția depresiei este asociată cu pierderi sociale. Trebuie menționat însă că nu toți cei care se confruntă cu astfel de evenimente dezvoltă depresie. În plus, studiile gemelare au reliefat faptul că eritabilitatea acesteia este de 0,37 (NIMH, 1999), indicator care crește dacă istoria familială cuprinde tulburări depresive severe și recurente. Analizând aceste date, este clar că nu se poate afirma că depresia este o adaptare fixată la nivel de specie. c
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Primele două sunt satisfăcute parțial. Analiza generală sugerează că depresia nu este o adaptare fixată în specie. În acest condiții ea poate să fie: (1) o adaptare parțială; (2) un zgomot; și/sau (3) efectul factorilor sociali. Ținând cont de eritabilitatea ridicată, este clar că depresia nu este doar efectul unor factori sociali. Ea ar putea fi conceptualizată ca un zgomot prin prisma modelului stres - vulnerabilitate. Este ea o adaptare parțială? Această întrebare este una interesantă, care trebuie explorată în studii
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
definiții, testele genetice și se referă la metoda/metodele utilizată/e pentru a detecta acele condiții eritabile care se trasmit de la o generație la alta prin intermediul celulelor germinale (Constantin, Faucett și Lubin, 2005). Definirea testării genetice doar în relație cu eritabilitatea - cu acele condiții moștenite de la o generație la alta - este oarecum imprecisă și, prin urmare, controversată. De exemplu, unele tulburări cromozomiale, care sunt diagnosticate cu ajutorul testelor citogenetice, apar ex novo la copil, fără a fi fost deci moștenite genetic în
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]