42 matches
-
rezumă la acțiunea de a număra, Spațiul (Deshala) presupune a indica, în vreme ce Absolutul este definit până și de filosofi cu echivoc: nici aceasta, nici aceea. Poetul își structurează viziunea din perspectiva samsarică nu sub constrângerea categoriilor, ci după o simbolistică etnogenetică. Aceasta, la Eugen Dorcescu, într-un statut al Manasului superior, s-ar putea rezuma la însuși simbolul getic al lupului: „Doar el, doar lupul singur, stă deoparte,/ Nu poate juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
episodică intersectare, e că poetul Ionel Căpiță are un senzor special prin care receptează și trăiește suprem românismul. În urma smulgerii baștinii sale, cu tot cu el și cu ai lui, din glia Neamului, "organul" respectiv - în fond, parte anatomică a matricii sale etnogenetice - putea să-și piardă funcția sau măcar să și-o slăbească. Dar nu s-a întâmplat așa, ca, din păcate, în cazul multor români basarabeni, care și-au pierdut de tot plămada strămoșească. Rădăcinile poetului Ionel Căpiță, pesemne, trecând clandestin pe sub
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_parlea_1401607204.html [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
nu sunt nici naționaliști, nici expansioniști. Nu fac decât să se opună folosirii unui nume care face parte din propria lor tradiție istorică și arheologică străveche. Înțeleg că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, ca nou stat independent, traversează o fază etnogenetică întârziată. Academicienii importanți din Skopje nu susțin tendințele naționaliste aleprim-ministrului lor. Preferă să tacă decât să se manifeste împotriva frazei moderne, remarcată în mod just de raportul Thaler, care este susceptibilă să crească tensiunile. Dorința mea este ca
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
unei limbi. Când este aplicat la originea națională a ungurilor, se referă la regiunea unde strămoșii poporului maghiar au format o unitate etnică, au vorbit maghiara veche și au practicat păstoritul nomad. Cercetătorii sund de acord că "urheimatul" în sens etnogenetic a fost situat undeva în zona de stepă de la sud de Urali. Pe de altă pare, o serie de cercetători consideră că acest concept al "urheimatului" este depășit din punct de vedere științific, de vreme ce popoarele au o dezvoltare continuă. Originea
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
lui Burebista) însă substanțial diferită, în aceste ținuturi atât primele forme de stăpânire cât și primele urme arheologice care atestă existența unei civilizații cu fundament etnic și cultural sunt de origine celtică, în acest sens nu putem afirma că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
de ani și au lăsat multiple dovezi arheologice ale unei statornice civilizații germanice, mai importante fiind cele două necropole nobile de la Apahida. Având în vedere acest ultim factor, este evident că în cazul românilor transilvăneni cel de-al treilea element etnogenetic este vechi-germanic, ca și în cazul majorității popoarelor neolatine. Dacii, care probabil atinseseră un anumit grad de romanizare înainte de cucerirea traiană, au dăinuit sub stăpânirea romană și s-au integrat în viața economică și socială a noii provincii, alcătuind totodată
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
timp să atenuăm din șocul pe care l-ar putea produce asupra noastră: modelându-ne structura demografică și identitatea culturală. Și ne gândim atât la noi, cât și la întreaga Europă, pentru că, în prezent, ne aflăm spre sfârșitul unui proces etnogenetic. A început, pe continentul nostru, odată cu migrația popoarelor, dar s-a închegat în Evul Mediu și Epoca modernă timpurie. Așa cum evoluează lucrurile devine evident că, peste câteva decenii, peisajul etnic al Europei va fi modificat substanțial. Situația se agravează pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
interne a reprezentat garanția pentru câteva secole a integrității teritoriale și a supraviețuirii identității naționale. Turcii s-au comportat multă vreme relativ protector cu minoritățile religioase. De abia mai târziu, naționalismul inflexibil a produs derapaje abominabile. Otomanii au conservat procesele etnogenetice în stadiul în care le-au găsit, fără a le denatura 142. Din păcate, după Ștefan cel Mare nu am făcut decât să ne aplecăm și mai mult în fața Porții Otomane, chiar și atunci când dădea semne că se șubrezește. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ecoul Moldovei”, an VI, nr. 42, Iași, 1 mai 1897, p. 21. 45 Idem, În chestiunea națională, în ,,Ecoul Moldovei”, an VII, nr. 20, Iași, 20 noiembrie 1897, p. 34. 18 istoriei românești și la continuitatea poporului român în spațiul etnogenetic. Lapedatu îndemna la efortul de autodefinire în spiritul tradiției a românilor transilvăneni: ,, Ne incubă dar nouă a ne dezbrăca de această hidoasă boală a servilismului, readucând în sufletele noastre mândria națională de odinioară și tăria în credință, propovăduind dragostea către
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
de creație, implicit de acțiune asupra mediului înconjurător. Referitor la originea populației, studiile genetice foarte sofisticate, realizate cu cea mai avansată aparatură, de către cercetătoarea americană de origine română Nicole Foca (SUA)au pus în evidență că românii formează o insulă etnogenetică foarte clară. Nu s-au găsit apropieri față de popoarele din jur, ci delimitări tranșante. Distanța genetică față de popoarele de origine asiatică este foarte mare, iar singurul popor european apropiat este cel italian (informare TVR1/16 sept. 1995). I.1. Evoluția
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Ecoul Moldovei”, an VI, nr. 42, Iași, 1 mai 1897, p. 21. 45 Idem, În chestiunea națională, în ,,Ecoul Moldovei”, an VII, nr. 20, Iași, 20 noiembrie 1897, p. 34. 18 istoriei românești și la continuitatea poporului român în spațiul etnogenetic. Lapedatu îndemna la efortul de autodefinire în spiritul tradiției a românilor transilvăneni: ,, Ne incubă dar nouă a ne dezbrăca de această hidoasă boală a servilismului, readucând în sufletele noastre mândria națională de odinioară și tăria în credință, propovăduind dragostea către
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
fără descîntec, să-și emită substanță și să iasă în sfîrșit din atitudinea de noncooperare cu istoria, si sa apuce pe calea evoluției, ca să umple cu gînduri și forme proprii cadrele satului". Dar, la începuturi, atunci cînd s-a format, etnogenetic poporul românesc și psihologia autohton specifică, hotărîtor a fost acest sentiment al necooperării, deci, cel al boicotării istoriei, adică a realului. Asta ca o consecință, firește, a mîțului mioritic al resemnării în fața vrăjmășiei istoriei. Întrebarea este dacă acest mit fondator
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
practicile voodoo. Până la urmă, toate aceste izvoare, fie că sunt culturale și aici îi citez pe Platon, Iordanes, Herodot și mai ales pe Julius Caesar cu al său De Bello Gallico, fie că sunt mituri sau legende și alte surse etnogenetice păstrate în muzee și arhive, întăresc convingerea lui Densusianu că aceste teritorii reprezintă leagănul civilizației umane, așa cum o cunoaștem astăzi. Primele referiri la civilizația preumana a hiperboreenilor, amintirea atlanților și a lemurienilor se găsesc în spațiul ocupat, odată de către imperiul
Care este legătura dintre shamani și daci () [Corola-journal/Journalistic/65328_a_66653]
-
la rolul nefast al Institutului de Istorie al RSS Moldovenești, la aberantă teorie a unui Mohor care s-a străduit să demonstreze, prea mulți ani, ca slavii au populat teritoriul dintre Carpați și Nistru înainte ca moldovenii să se constituie etnogenetic. E adus, apoi, în scenă un I.S.Grosul, devenit în 1961 președinte al Academiei de stiinte al Moldovei sovietice, care scria că în 1812 "moldovenii și-au legat pe veci soarta de popoarele rus, ucrainean și de celelalte popoare frățești
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională și sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia simbolică a originii și identității poporului român rămâne moneda latină. Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1862 [1859]; Heliade Rădulescu 1861; Melidon, 1867; Tocilescu, 1894, 1889; Xenopol, 1890, 1897; Iorga, 1910), în faza de consolidare a acesteia (1918-1947) elementul autohton, dacic, va dobândi centralitate identitară. Până ca elementul autohton să se impună ca decisiv în configurația etnogenetică a românilor, fapt ce se împlini către sfârșitul intervalului pe care îl avem vedere (1918-1947), începutul interbelicului continuă să stea sub semnul latinismului. Un latinism care și-a probat vigoarea printr-o îndoită putere asimilaționistă: a populației băștinașe, precum și a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual al poporului român, întrucât "în Dacia, sămânța creștinismului a fost aruncată de coloniștii lui Traian" (Patrașcanu, 1937, p. 37). El este, așadar, elementul spiritual care a catalizat sinteza etnogenetică a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o permanentă prefacere în funcție de evoluția contextului socio-politic. După ce în faza antinaționalistă a socialismului românesc (1947-1964) originea românilor a stat sub semnul slavismului, odată cu turnura naționalistă aceasta a intrat sub specia traco-dacismului. În fapt, se revine la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o puternică inerție discursivă. Configurația mitoistorică asamblată în stadiul final al regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înspre naționalism (post-1964), regimul comunist s-a repoziționat identitar în matca tradițională a naționalismului românesc. Re-naționalizarea trecutului românesc s-a făcut încă din interiorul regimului comunist, astfel că, la prăbușirea acestuia, slavismul și rusofilia au fost deja decapate din procesul etnogenetic românesc. Primele generații postcomuniste de manuale de istorie, până la pluralizarea discursului despre trecut odată cu introducere manualelor alternative începând cu 1998, exhibă încă o evidentă rezidualitate comunistă. Elemente reziduale ale discursului istoric național-comunist pot fi reperate în perpetuarea unei istorii proletariste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești (vezi de exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu et al., 1999), continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S. Mitu (1999), propune o reflexivitate istoriografică forte (hardcore historiographical reflexivity), tratând întreaga chestiune a genezei etnice românești în contextul mitologiei etnogenetice. Premisele de start sunt că "toate popoarele acordă o mare importanță originii lor, felului în care își imaginează că s-au născut" și că "fiecare națiune a încercat să își descopere o origine cât mai nobilă, închipuindu-și că trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trăsăturile sale de astăzi derivă din cele ale străbunilor care i-au dat naștere" (Mitu et al., 1999, p. 8). Cadrul de referință în interiorul căruia se discută problematica originii românilor este completat de afirmația că "în fiecare dintre aceste mituri etnogenetice există atât o doză importantă de adevăr științific, cât și o mare dorință a popoarelor respective de a avea certitudini cu privire la originea lor" (p. 8). Pe baza acestui fundal teoretic, autorii invită cititorii să descopere "cum sună povestea originilor românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]