12 matches
-
sfidează principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
o competiție. Ar trebui să fie stilul mai important decât conținutul sau invers? Ce se ascunde în această dispută este întrebarea dacă experiența fenomenală ar trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar a fost practicat în exces de către scriitorul din secolul al XVI-lea John Lyly. De exemplu, în Euphuses: The Anatomy of Wyt, Philautus descoperă că bunul său prieten Euphues (de aici și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar a fost practicat în exces de către scriitorul din secolul al XVI-lea John Lyly. De exemplu, în Euphuses: The Anatomy of Wyt, Philautus descoperă că bunul său prieten Euphues (de aici și cuvântul "eufuism") a sedus-o pe Lucilla, femeia pe care o iubește: "De ce te-a vrăjit plecăciunea sa falsă cu atâta ușurință? Să fie binele meu cauza voinței sale rele? Deoarece eram mulțumit să-i fiu prieten, a crezut că poate să
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu este constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu este constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția prozei în vernacular, chiar și după ce eufuismul secolului al XVI-lea a fost respins de cei care au crezut că puteau
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția prozei în vernacular, chiar și după ce eufuismul secolului al XVI-lea a fost respins de cei care au crezut că puteau ajunge la ceva mai bun și prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale de folosință. Problema stilului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
absolut retoric". Chestiunea imaginii distanțate a trecutului absolut retoric va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate fi găsit în cel mai vechi tratat feminist păstrat în limba engleză, un pamflet publicat în 1589 de o nobilă anonimă, Jane Anger Her Protection for Women. Pamfletul, o formă timpurie de jurnalism în limba engleză, dar în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate și antiteze - influențe ale eufuismului: "eu, altfel numit Caualiero Kemp, maestrul dansatorilor Morris, primarul orașului Heighs și singurul care face clopoțeii să zornăie și cel mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie de la drepții și onorabilii lorzi ai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie de la drepții și onorabilii lorzi ai Londrei la dreptcredincioșii (și bogații) primari ai orașului Norwich" (5). Dar odată cu derularea firului narativ, Kemp abandonează în mare parte eufuismul și vechea "realitate" retorică a unei lumi lingvistice și foarte simbolice, intrând în schimb în "realitatea" unei lumi temporale sau empirice. Sau, după cum o caracterizează C. S. Lewis, "firul narativ o ia rapid pe un alt drum; detaliile întâmplării, amuzamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu o plecăciune lină să înceapă. Toboșarul a lovit iar eu am mers înainte cu a mea Lady Marian, care își scutura șoldurile pline: și am mers către Melfoord, un drum lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]