12 matches
-
că nu întâmplător fluxul dorinței heterosexuale este înlesnit de prezența portului popular: nefiind obiectul eseului de față, acesta ar putea fi însă punctul de pornire pentru investigarea felului în care, prin acest tip de reprezentări, reprezentanții unei clase sociale îi exotizează, erotizându-i, pe reprezentanții unei clase inferioare.</p> 6Această complicitate este analizată, pe larg, în contextul picturii italiene, în eseul ”Artemisia and Susanna”, de Mary D. Garrard, publicat în volumul Feminism and Art History: Questioning the Litany (Broude, N, Garrard M.
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
fost primit de către spectatori romi că o altă falsă, stereotipica și dureroasă reprezentare gadjie. Da, Tony Gatliff are rădăcini rome, dar privirea care ghidează narațiunea este cea a tânărului francez, alb, educat, curios; da, Tony Gatliff iubește romii, dar îi exotizează și romantizează, înfățișându-i drept liberi, sălbatici și pasionali, creând impresia că comunitatea aleasă de el și analizată în film este reprezentativă pentru întreaga etnie<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote5sym" name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>. Desigur, nu putea să
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
attachment 3937" align="aligncenter" width="448"] Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
ajungi să te idenfici cu opinii homofobe fără să-ți dai seama, dar cred ca e, na, un soi de ură de sine. Ai fost acuzat și de exotizare, de fetișizare rasistă. Cum răspunzi la asta? N-am vrut să exotizez. Am stat patru ani acolo. Știi cum e, aicea chiar e enervant, în sensul că, pula mea, du-te tu acolo, stai tu patru ani acolo și pe urmă dă lecții. Asta într-adevăr mă enervează. Când vine cineva care
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
prin istoria paralelă a negarii rolului său în revoluții politice este o <i>în(ofensivitate)</i>, o punere în paranteze a potențialului sau ofensiv față de sisteme de opresiune. În contextul gentrificării, arta operează în direcția în(ofensivizării) în mod dual: exotizează localul și domesticește violență intrării investițiilor. Livrarea orașului la picioarele capitalului Contextul românesc cunoaște mai ales valul al treilea al gentrificării vizibil în București cu precădere în Centrul Vechi. Aici însă ne vom concentra pe un fenomen mai puțin amplu
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
proces acut de gentrificare a zonei. Astfel, deși este încă „marca Street Delivery”, acest festival se află într-o situație ambivalenta. Pe de-o parte, creează acea identitate de loc tipică unei acțiuni de gentrificare - „o adevarată Havana de București” - exotizând astfel realitățile locale și mascând printr-o expresie culturală conflictele sociale. Pe de altă parte, festivalul e creat prin implicarea activă a comunității locale „aspect care rezolva una dintre marile probleme ale proiectelor de intervenție culturală în zonele vulnerabile: participarea
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
inegal anumite grupuri sociale, pe care puține persoane și grupuri au resursele să le facă vizibile în spațiul public. Sunt povești și traume și lupte pentru emancipare excluse din discursul dominant asupra trecutului și prezentului - sau, atunci când sunt incluse, sunt exotizate, criminalizate, igienizate, caricaturizate. Piesa Privind prin piele vorbește despre ele, despre oamenii care le-au trăit și le trăiesc, si despre oamenii care se luptă să spună aceste povești. După o despărțire extrem de dură de propria familie și după ani
Privind prin piele () [Corola-website/Science/296152_a_297481]
-
cuceririlor imperiale, deopotrivă). În jurnalele de călătorie britanice din secolele XVIII-XIX, de pildă, dintre imaginile predominante despre Europa Sud-Estică și, așadar, inclusiv despre România, imaginea barbariei (ca opusă civilizației) se va instala treptat, dând naștere stereotipurilor viitoare care vor orientaliza, exotiza și balcaniza acest spațiu. Așa cum am demonstrat în lucrări anterioare, la fundamentarea discursului diferențierii au colaborat filosofia, științele naturii (antropologia, biologia, etnologia, geografia, cu atât de popularele teorii ale raselor și climatelor), împreună cu istoria și științele economice 70. Re-evaluarea postmodernă
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
dificila inserție a gemenilor în spațiul culturii arabe. Chiar dacă, precaut, regizorul își alege o serie de instanțe de mediere, o serie de „interpreți”, viziunea sa asupra lumii pe care o explorează poartă o amprentă occidentală, turistică, de Guide du Routard, exotizând-o, prezentândo facil. Elipsele istorice și stângăciile etnografice se doresc compensate prin plombele dure ale discursului tragic care conferă amplitudine personajelor. În cele două scrisori adresate „tatălui” și „fiului” regă- sim la un alt nivel duplicitatea constitutivă a mizanscenelor „istorice
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
literatură. Felul ăsta de-a vedea lucrurile, felul în care vorbim acum se petrece mai ales în est; probabil că în America nu mi-ar pune nimeni asemenea întrebări; tu, în schimb, mi le pui. Tu ești cea care mă exotizează și mă așează în rolul de intelectual public care trebuie să știe diverse lucruri. Jurnaliștii vestici îmi pun mai multe întrebări despre munca mea, despre literatura pe care o scriu, decît despre politică. Nu ei sînt cei care ne exotizează
Dubravka Ugresić: „Din teama de diferență, te apuci de ce ți-e la-ndemînă: steagul, stema, limba, genul, naționalitatea“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5965_a_7290]
-
exotizează și mă așează în rolul de intelectual public care trebuie să știe diverse lucruri. Jurnaliștii vestici îmi pun mai multe întrebări despre munca mea, despre literatura pe care o scriu, decît despre politică. Nu ei sînt cei care ne exotizează și ne transformă în reprezentanți ai cutărei situații politice din nu știu ce țară. Am fost acum puțin timp în Serbia și mi s-au pus numai întrebări despre Croația; niciuna despre cărțile mele. Cred că țările aflate în tranziție aleg din
Dubravka Ugresić: „Din teama de diferență, te apuci de ce ți-e la-ndemînă: steagul, stema, limba, genul, naționalitatea“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5965_a_7290]
-
Radu D. Rosetti, dar și pe uitații astăzi, G. Marinescu, George Mezincescu, C. Nutzescu, D. Niculescu sau pe George Ranetti. Abia în ultimul număr 5-6, număr dublu, apar și pictorii A. Garguromin de Vérona în fapt Artur Verona, numele este exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]