17 matches
-
Murgeanu: Autopsie pe nervul iubirii, Luceafărul, pag. 23/ nr. 44/ 1 decembrie 2004 și Meridianul românesc 25 iunie 2005, p. 20: ”Între scriitorii cu activitate susținută în ultimul deceniu, I.L, deține un loc fruntaș dacă nu și mai mult; exponențialitatea sa îi conferă o originalitate tot mai rară azi printre naratori.”; Geo Vasile: Flagrant de sinceritate, Rom. Literară nr. 43/ 3-9 noiembrie 2004; Nicolae Ciobanu: Ruptura laziană, Melidonium, 2012. Sânziana Batiște: Ruptura.. - Geo Vasile: Geologul, antierou și scrib, Rom. Lit.
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
ce derutează atât pe elevi cât și pe dascălii lor. Așteptăm limpezirea apelor și ne păstrăm speranța în mai bine. Sunt sigur ca noul ministru va limpezi lucrurile până la începerea noului an școlar. Personalitate de anvergură politică și de reală exponențialitate a spiritului pandur, Dincă Schileru (1846-1919) a constituit, de-a lungul vremii, un subiect mereu interesant, asupra căruia s-au aplecat mai mult cărturari, literați și gazetari, fiecare cu aportul său documentar și vizionar. Iată-l acum pe acesta în
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o tratare, firește, pe ample spații. În deschidere se punctează chestiunea eminescianismului care trebuie a fi înțeles ca "manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale și mai larg a exponențialității identitare, deopotrivă naționale și universale", relevându-se ca o "cuprindere a Ființei în tot Întregul ei de către un poet care caută adevărul, acesta ducând la ființare", adevărul fiind "un adevăr ontologic". Eminescu se constituie ca "paradigmă a Totului românesc, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune imaginea unui mare scriitor, mai mult, pentru a da întregii exegeze de până la Mircea Scarlat și mai încoace ideea directoare și tema - care este cea a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la „Junimea― - Moș Nichifor Coțcariul. Succesul a „răsunat― imediat și la București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
etapă a exegezei privind opera unui scriitor unic. Mircea Scarlat, mort la vârsta marilor proiecte, își exprima în deceniul nouă, la finele căruia a apărut cartea sa, speranța că se va ivi acel critic care va releva, poate chiar împotriva exponențialității, tocmai unicitatea lui Ion Creangă. Unicitate simtiță, cel puțin de către acei intelectuali adevărați, cu gust rafinat, de care vorbeau Ibrăileanu și Călinescu, dar care mai trebuie și rostită critic. Un asemenea exeget putea fi însuși Mircea Scarlat, iar din generația
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mare generație culturală, după cea pașoptisto-junimistă și după cea interbelică. Trebuie să accentuăm faptul că în literatură sincronismul s-a putut realiza doar prin acceptarea și asimilarea postmodernismului. Să mai precizăm că am infuzat lucrării noastre un coeficient înalt de "exponențialitate", ea "reflectând" la vârf aventura poetică a generației '80. Spunem asta pentru că, încercând să ordonăm materialul, am contabilizat fără prea mare greutate 430 de poeți notabili ai generației în discuție (am lecturat peste patru mii de cărți, majoritatea cu autograf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include existența exemplară și patetică a eroului (a se vedea recurența lui Brâncoveanu și trimiterile la modelul cristic) -, este chiar proba exponențialității pe care Winter, de la bun început, o invocă. Prin succesiunea logică (și cronologică) a imaginilor, prin obsesia unei iconografii simboliste și, uneori, simbolice, este reconstituită o anumită formă de participare morală la viața unei creațiuni fargile, transparentă pînă la disoluție
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
lui Vianu sunt ignorate. Contribuția cea mai relevantă a lui Mircea Scarlat este, cum observă N. Manolescu, „observația cu privire la viitorul exegezei marelui povestitor. În fond, Mircea Scarlat pare a fi în așteptarea unei schimbări majore în receptare prin care teza exponențialității, enunțată de Maiorescu și culminând în Călinescu, să lase locul tezei unicității operei humuleșteanului". În întreaga sa operă, cuprinzând studii de sinteză, articole de istorie literară, cărți monografice, Mircea Scarlat se dovedește un critic matur, sigur pe sine și pe
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La un prim nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de acuratețe descriptivă pe marginea unui anumit subiect, de cele mai multe ori neutru și fără eroism propriu, fără acel înalt potențial de exponențialitate. Un acoperiș de șindrilă, obloanele unei ferestre, un perete de scînduri sau de bîrne de pe care a căzut tencuiala, un paviment din piatră, o pîine desenată halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d.
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
cu ei, cu idealurile lor. Esențială însă în Coborîrea de pe cruce este neîmpăcarea dintre credință și lipsa credinței, o antinomie care, crede pictorul (Theo) înseamnă a avea (prin lipsa credinței) destin sau a nu avea (prin credință) destin; de unde și exponențialitatea celor două personaje importante ale cărții: „Copilul fără nume” (Daniel) și „Copilul anume” (Theo). Pentru că și credința și lipsa de credință (sau blasfemia) fac parte din aceeași lume, imaginile pictate în biserică de Theo trebuie să ilustreze ideea prin îmbinarea
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune imaginea unui mare scriitor, mai mult, pentru a da întregii exegeze de până la Mircea Scarlat și mai încoace ideea directoare și tema - care este cea a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la "Junimea" - Moș Nichifor Coțcariul. Succesul a "răsunat" imediat și la București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
etapă a exegezei privind opera unui scriitor unic. Mircea Scarlat, mort la vârsta marilor proiecte, își exprima în deceniul nouă, la finele căruia a apărut cartea sa, speranța că se va ivi acel critic care va releva, poate chiar împotriva exponențialității, tocmai unicitatea lui Ion Creangă. Unicitate simțită, cel puțin de către acei intelectuali adevărați, cu gust rafinat, de care vorbeau Ibrăileanu și Călinescu, dar care mai trebuie și rostită critic. Un asemenea exeget putea fi însuși Mircea Scarlat, iar din generația
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
nu poți despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (ar interveni imediat deterministul meu de serviciu), numai făptura asta putea face ceea ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Ele au circulat - și încă în tiraje substanțiale - în revistele de inspirație naționalist-șovină. De ce nu le-a dat nimeni nici o importanță? Ele treceau drept producte firești și era inevitabil să fie ridicate, mai devreme sau mai târziu, la rangul de exponențialitate pentru o întreaga societate. Gheorghe Buzatu n-a făcut decât să dea adăpost "academic" unor murdării pe care metabolismul românilor le-a integrat de mult. Dacă nu cumva a devenit chiar motorul cel mai important al identității naționale! Crescut la
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La un prim nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de acuratețe descriptivă pe marginea unui anumit subiect, de cele mai multe ori neutru și fără eroism propriu, fără acel înalt potențial de exponențialitate. Un acoperiș de șindrilă, obloanele unei ferestre, un perete de scînduri sau de bîrne de pe care a căzut tencuiala, un paviment din piatră, o pîine desenată halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d.
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
mitice în creația sa), concepției sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice, lingvistice, consemnând expresiile celebre și proverbele din manus crisele sale. Urmează analiza eminescianismului („înțeles inițial ca manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale, și - mai larg - a exponențialității identitare, deopotrivă naționale și universale”), a limbii stilului și limbajului po(i)etic eminescian. Interesantă - și asta singularizează lucrarea lui Mihai Cimpoi - este modalitatea de analiză a operei sale, pe genuri literare, incluzând, însă, și notele de curs și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
noi, nu pot despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]