20 matches
-
Autorului DESCÂNTEC DE UMILIRE ȘI PROHODIRE A TIMPULUI Timp descărnat Timp deșănțat cin' te-a stârnit la fire? cin' te-a născut cin' te-a crescut umflat dumnezeire? neant vărsat și surd la sfat călău de-eoni și-iubire drac expurgat din gnomi vomat - moț la nefericire... de pietre seci tu nu mai treci: terori de-aureolă tu te-nvârtești prin pălmi și cești să pari o barcarolă o - surogat în sorți mascat te limpezește-n munte: nu ești izvor - peceți
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1464129585.html [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
forța ordonatoare atribuită zeului la care participă comunitatea și forțele dezordinii care presează fără încetare. Cu alte cuvinte, în lumea mică a cetății-stat principiul ocupării locului adecvat de către orice persoană este garanția supraviețuirii decente. Complementar, orice comportament deviant se cere expurgat, fiindcă are potențial perturbator pentru întregul comunității. Agenții dezordinii sociale, politice, economice, religioase sunt înțeleși ca forțe exterioare, care nu își găsesc locul în interiorul „taberei”, sunt, adică, „nelalocul lor” în arhitectura rațională a societății. Pentru restabilirea echilibrului general, ei trebuie
Despre impostură și consecințele ei toxice by https://republica.ro/despre-impostura-c-i-consecinc-ele-ei-toxice [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
beneficiare în vederea evaluării riscurilor de securitate asumate de UE sau de statele sale membre; - o evaluare a capacității beneficiarului de a proteja informațiile clasificate comunicate de UE; - propuneri privind procedurile practice de prelucrare a informațiilor clasificate UE (furnizarea unor versiuni expurgate ale unui text, de exemplu) și a documentelor transmise (păstrarea sau ștergerea mențiunilor privind clasificarea UE, marcaje specifice etc.); - declasarea sau declasificarea înainte de comunicarea informațiilor către țările sau organizațiile internaționale beneficiare. 6. Membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate transmite
jrc5057as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90225_a_91012]
-
rob răbduriu”, muncind asupra versului, evitînd luxurianta lexicala. Experiență scrisului, urmînd convulsiile interiorității constituie un supliciu ce duce la purificare: scrie pe creier „cu negreala de pe suflet”. Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o uitu”. Grefele de poezie populară În registrul bocetelor
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
care își cântă plaiurile natale, invocă icoanele lui Horea și Avram Iancu, evocă duios mediul familial și meditează asupra condiției poetului. Filonul popular ardelenesc se face simțit în tematică și în tonalitatea echilibrată a versului. Suverană este iubirea de țară, expurgată când și când de clamările zgomotoase proprii epocii, împrumutând mult din maniera lui Octavian Goga și Aron Cotruș. Cu trecerea anilor, versul se modulează după o stare de spirit mai discretă, sugerând apropierea de religiozitate („sufletul se aruncă la poala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
ajprevpeia): primul pasaj din Iliada condamnat În felul acesta poate servi ca exemplu. SÎnt semnalate cu un obelos În codicele Venetus versu rile prin care Agamemnon Îi răspunde tatălui Cresidei, refuzînd să o elibereze; comentariul consemnează aici: „Versu rile sînt expurgate pentru că slăbesc forța Înțe lesului și tonul amenințător...; de altfel, este nepotrivit pentru Agamemnon să facă asemenea observații.“ Un alt exemplu tipic este Iliada 3, 423-426, unde Zeno do tos respinge versurile bazîndu-se pe faptul că e diz grațios ca
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
între D. Caracostea și P. Caraman pe tema istoricității cântecelor bătrânești. Este expusă pe larg teza lui Caraman și prea sumar cea a lui Caracostea. O contribuție reală este și capitolul despre omul Caraman, căruia îi este alcătuit un portret expurgat, bineînțeles, de etichetele infamante pe care i le aplicase savantului Securitatea, în viziunea căreia etnologul era o persoană "bizară și nocivă", un însingurat, un izolat. Dimpotrivă, scrie monografistul, omul a fost caracterizat de sociabilitate, de atitudine blajină, de cultul muncii
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
prin importante prefaceri. Și cele care nu au dispărut cu totul, șanț aproape de nerecunoscut tocmai din pricina acestui sever proces de conversiune. Retorica exterioară, fie ea și legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva an urma, iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
în autoevaluarea civilizației de tip occidental. Cea mai spectaculoasă răsturnare s-a referit la falsitatea ideii conform căreia Evul Mediu ar fi reprezentat o perioadă de absolută sterilitate științifică. Din contră, demonstrează Patapievici printr-o laborioasa investigație, în acea etapă - „expurgata” datorită ulterioarelor contestări de tip voltairean - progresele științei au apărut în consonanta cu evoluția creștinătății (analiza se referea exclusiv la spațiul creștin occidental). Gânditorul român îmbină acribia omului de stiință cu flexibilitatea și plasticitatea meditației filosofice. Dintr-o asemenea dublă
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
mirosul de fân peste dealuri,/ Iar ochii și nările mele/ Descoperă taina: Rotire dulce și neobosită în haos,/ Înfășurând pe fusul văzduhului/ Miresme și nori. // În timp ce sufletul / Se obișnuiește cu pământul / Și respiră adânc.” Noua carte a Anei Blandiana, despodobită, expurgată, aproape, de metafore, se înscrie în șirul acelora care valorifică fondul dramatic al personalității poetei, atât de mult îndepărtată, astăzi, de spiritul jucăuș și ingenuu al primelor sale manifestări.
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
cu intensa viață cultural-spirituală a perioadei 1930-1940, cea mai fastă din istoria orașului, m-au ajutat să-l înving". Să fie vorba într-adevăr de un "handicap"? Credem, dimpotrivă, că exegetul și-a constituit personalitatea specifică tocmai din zestrea țărănească, expurgată, desigur, de scoriile subliteraturii menționate, captată la sursele ei adînci, moralmente și stilistic formatoare. Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce ne poartă gîndul, așa cum am arătat și cu mai vechi
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
cu gura mea/ Să trăiești prin inima mea..." (Lîngă tine viață, lîngă tine moarte). Declarîndu-și sufletul "un azil al săracilor", arătîndu-se gata a executa munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
mare parte și de departe cea mai bună a literaturii sale prin continuarea politicii de totală respingere. Războiul se terminase demult și conducătorii trebuiau să despartă apele. Ei utilizează exemplul sovietic, observă Liliana Corobca, și editurile încep să publice ediții expurgate, din care lipsesc părțile neconvenabile puterii, fie că aceste tăieturi sunt semnalate, fie că nu. Ca și la marele vecin și model, aceste texte sunt, aproape fără excepție, precedate de o prefață care explică „limitele” obiective ale gândirii autorului și
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
în 1958 și atinge punctul culminant al relaxării în 1965- 1968, și e caracterizată printr-o duplicitate consimțită, cel puțin în domeniul „moștenirii” literare: textele integrale erau publicate în ediții foarte mici și distribuite ”pe tabel”, inclusiv specialiștilor, în timp ce textul expurgat se publica în ediții populare. Așa s-a procedat de pildă cu versiunea refăcută a Operei lui Eminescu, a lui G.Călinescu, și cu multe altele. În această perioadă se situează episoadele cele mai hilare și mai perverse ale raporturilor
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
Z. Ornea Am citit, pe la sfîrșitul anilor șaptezeci memoriile Marthei Bibescu, apărute, în îngrijirea lui Cristian Popișteanu și Nicolae Minei (amîndoi dispăruți dintre noi), la Editura Politică. Aceste memorii, tulburătoare, au apărut într-o ediție mult expurgată. Din păcate, nu se știe unde se află manuscrisul, pentru a întregi, într-o nouă ediție, textul complet. Încît numai o minune va putea determina aducerea la lumină a textului integral al acelor memorii. Pînă atunci, buna editură "Compania" a
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
1975) și în curte la Dionis (publicată în “Revista Scriitorilor Români”, Munchen, nr. 7/1968). în țara comunistă, unde i-a fost publicată fragmentar literatura exact după un sfert de secol de interdicție, nuvelele scrise în exil iau fost întâi “expurgate” (v. Marian Popa, Istoria Literaturii..., 2001, vol. II, p.206) apoi tipărite pe hârtie de calitate foarte prostă, lucru observat și de Eliade după apariția în 1981 a celui de-al doilea volum de nuvele, la doisprezece ani distanță de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O adunătură de interese divergente, foști activiști "repansați", țărăniști atemporali, securiști liberali, inocenți și veleitari, carieriști etc. care se sfâșiau reciproc, grotesc uneori sau comic pentru mize mărunte. O lume aflată la mijloc de bine și rău, toate refulările trebuiau expurgate, unii pierd, alții câștigă, ne comportăm așa cum suntem, o altă variantă a istoriei nu există decât cea pe care o trăiești. Intrat în joc, (deputatul e doar un Vot) l-am dus până la capăt. Uneori umblam fără căpătâi prin aula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a eului aflat în continuă schimbare sau chiar alterare: pot fi surprinse ipostaze ale unor maladii derivate din masa amorfă, cenușie, covârșitoare a cotidianului. Microtextele romanelor ce corespund acestui proiect înfățișează secvențe de viață cu substanța psihică și reacția afectivă expurgate, marcată fiind intervenția autorului, care a renunțat la situarea în postura omniscientă și acum, poate fi descoperit sub diferite măști ale unui erou bimorf: martor sau anchetator (critica a vorbit despre rolurile limitate jucate de personajele lui M., acestea reducându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
dea însuși exemplu viu al entuziasmului socialist se limitează la moralizări, devenind un soi de «raisonneur» și psihanalizator: «Ce nu spui unde este, bă Florică băă?; Io-te mă, Dunărea; putorilor (...)». Nu mă sperie cuvintele și nu sunt pentru stilul expurgat. O vorbă grea spusă la vremea cuvenită poate defini excelent o situație. Vreau să atrag atenția asupra unui principiu. Clasa muncitoare e înclinată înspre vorbirea sobră, dintr-un instinct sigur că imensitatea țelurilor ei nu poate fi exprimată în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]